Întrebarea despre sfârșitul lumii a frământat omenirea dintotdeauna. Dacă pentru unii este doar o temă de speculație, pentru creștin este o realitate a credinței, pentru că Scriptura vorbește limpede despre ziua în care Domnul Iisus Hristos va veni iarăși „să judece viii și morții”. În fața acestei teme, oamenii se împart: unii privesc cu frică, alții cu nepăsare, iar alții, prin ochii credinței, văd în ea bucuria reîntâlnirii cu Domnul.
Mântuitorul Iisus Hristos nu ne lasă în necunoștință. În Evanghelii, dar și prin descoperirea făcută Sfântului Ioan Teologul în cartea Apocalipsei, El ne oferă multe detalii despre semnele premergătoare sfârșitului. Și totuși, nu pentru a ne îngrozi ni le descoperă, ci pentru a ne chema la priveghere, pocăință și pregătire duhovnicească.
„Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?”, (Matei 24, 3). Răspunsul este plin de amănunte, dar nu fixează o dată. Ba chiar Mântuitorul ne previne: „ Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24, 36).
Așadar, nu suntem chemați să facem calcule, ci să fim pregătiți. În loc să alimentăm frica, trebuie să învățăm să vedem în toate acestea un îndemn la pocăință și la trăirea cu Hristos.
Două categorii de semne
Părinții Bisericii și tâlcuitorii Scripturii au împărțit semnele premergătoare sfârșitului în două mari categorii: unele deja împlinite parțial sau aflate în desfășurare, iar altele care urmează să se petreacă în viitor.
I) Semne împlinite parțial sau în curs de împlinire
Înmulțirea cunoașterii
„Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa».” (Daniel 12, 4). În vremea noastră, asistăm la o dezvoltare fără precedent a științei, tehnologiei și cunoașterii. Aceasta poate fi un dar, dar și o ispită, dacă omul folosește știința împotriva lui Dumnezeu.
Proroci și învățători mincinoși
Domnul avertizează: „Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.” (Matei 24, 5). Apariția sectelor, ereziilor și a liderilor religioși falși confirmă acest cuvânt.
Războaie, foamete, cutremure și epidemii
Istoria recentă este plină de astfel de evenimente. Domnul le numește „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.” (Matei 24, 6-8).
Prigoane împotriva creștinilor
„Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.” (Matei 24, 9). Din primele veacuri până astăzi, prigoana a fost prezentă, uneori deschisă, alteori subtilă.
Înmulțirea răului și răcirea dragostei
„Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.” (Matei 24, 12). Vedem cum egoismul, violența și indiferența se răspândesc, iar iubirea dintre oameni se stinge.
Propovăduirea Evangheliei la toată făptura
„Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24, 14). Prin misiuni, traduceri ale Bibliei și mijloace moderne de comunicare, Evanghelia a ajuns până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
Indiferența și preocuparea doar pentru cele materiale
„Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.” (Matei 24, 37-39). Oamenii vor fi preocupați de viața cotidiană, de mâncare, băutură și distracții, nepăsători față de cele veșnice.
Înmulțirea patimilor omenești
Sfântul Apostolul Pavel avertizează: „ Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,” (II Timotei 3, 1-3). Toate acestea se văd tot mai mult în lumea de astăzi.
II) Semne ce urmează să se împlinească
Marea apostazie
Sfântul Apostol Pavel avertizează: „ Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,” (II Tesaloniceni 2, 3). Vor fi vremuri de rătăcire și de respingere a adevărului creștin.
Încetarea Sfintei Liturghii
Proorocul Daniel vorbește despre încetarea jertfei celei de-a pururi ,, Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.” (Daniel 12, 11). Aceasta arată o vreme de mare restriște pentru Biserică.
Așezarea Antihristului ca „dumnezeu”
„ Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (II Tesaloniceni 2, 4).
Convertirea poporului lui Israel
Apostolul Pavel spune că „Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: «Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;” (Romani 11, 26). Aceasta rămâne o taină a iconomiei lui Dumnezeu.
Tulburări cosmice
„ Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.” (Matei 24, 29). Aceste semne vor zgudui întreaga creație.
Venirea Antihristului
Va încerca să imite pe Hristos, apărând ca un făcător de pace și salvator, pentru a înșela pe mulți ,, Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (II Tesaloniceni 2, 3-4).
Mărturia celor doi proroci, Enoh și Ilie
Ei vor veni să vestească întoarcerea la Dumnezeu și să preîntâmpine amăgirea Antihristului ,, Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor proroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis. …
Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele prorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei duşmanii lor. Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.” (Apocalipsa 11, 3-13).
Problema „semnului fiarei”: 666
Unul dintre cele mai discutate subiecte este pecetea fiarei, despre care Apocalipsa spune că va fi pusă pe mâna sau fruntea oamenilor: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa 13, 16-18).
În istorie, au existat nenumărate interpretări, unele exagerate și speculative. Ce este important de reținut este că Biserica nu a definit niciodată oficial această pecete în termeni concreți. Ea rămâne o taină, dar mesajul este limpede: omul va fi chemat să aleagă între fidelitatea față de Hristos și supunerea față de Antihrist.
Credincioșii trebuie să înțeleagă că nu orice cod, invenție tehnologică sau schimbare socială este „semnul fiarei”. Mai degrabă, adevărata pecete se referă la lepădarea de Hristos și la acceptarea stăpânirii celui rău.
Îndemnul la priveghere și pocăință
Deși tabloul semnelor sfârșitului poate părea înfricoșător, Evanghelia și Apocalipsa nu au ca scop răspândirea groazei. Ele sunt scrise pentru a întări credința și pentru a aduce nădejde.
Mântuitorul Iisus Hristos încheie toate aceste avertismente cu îndemnul: „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Matei 25, 13). Nu este esențial să știm când va fi sfârșitul lumii, ci cum ne va găsi sfârșitul nostru personal. ,,Moartea este pentru fiecare venirea Domnului, când se sfârșește timpul și începe veșnicia.” (Sfantul Teofan Zăvorâtul).
Cartea Apocalipsei, deși plină de imagini puternice, se termină cu o chemare la bucurie: „Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20). Nu frica, ci dorul de Hristos trebuie să fie răspunsul nostru.
Semnele sfârșitului lumii nu trebuie privite cu panică, ci cu trezvie
Ele se împlinesc treptat sub ochii noștri, unele mai vizibile, altele tainice. Însă adevărata pregătire nu constă în a le calcula sau interpreta obsesiv, ci în a trăi fiecare zi în pocăință, iubire și credință.
Așadar, să nu ne lăsăm cuprinși de frică, ci să fim cuprinși de dorul după Hristos. Căci sfârșitul lumii nu este sfârșitul vieții, ci începutul Împărăției lui Dumnezeu pentru cei ce cred. Pentru credincios, A Doua Venire nu este motiv de spaimă, ci de nădejde și de bucurie.