Cuvântul Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc
În istoria Bisericii Ortodoxe, mărturisirea adevărului de credință a fost întotdeauna o datorie sfântă, dar și o luptă duhovnicească.
Creștinul nu este chemat doar să creadă în taină, ci să-și trăiască și să-și mărturisească credința cu fermitate, cu discernământ și cu dragoste pentru adevăr. În acest sens, cuvintele Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, inspirate din învățătura Sfinților Apostoli, sunt de o actualitate profundă: „Cu ereticii nu stați de vorbă!”, decât în măsura în care aceștia caută sincer luminarea și întoarcerea la dreapta credință.
Mărturisirea credinței, o datorie permanentă
Creștinul ortodox este chemat să fie mărturisitor „peste tot”, mai ales atunci când i se cere să vorbească despre credința sa. Nu este nevoie de cunoștințe teologice sofisticate pentru a da mărturie despre Hristos.
Poporul credincios, chiar dacă nu stăpânește limbajul academic al teologiei, cunoaște lucrurile esențiale: știe să se închine, știe să se roage, știe să cinstească sărbătorile, să postească și să participe la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Adevărata credință se vede în viața trăită. Creștinul știe că se închină „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, recunoscând Sfânta Treime ca temelie a mântuirii. El o cinstește pe Maica Domnului, se roagă Sfinților Părinti, respectă ierarhia bisericească și trăiește în comuniune cu Biserica.
Aceasta este mărturia cea mai puternică: viața trăită în duhul Ortodoxiei.
Simplitatea credinței poporului
Părintele Arhimandrit Arsenie Papacuic subliniază faptul că poporul nu știe multă teologie, dar știe lucrurile esențiale: Paștele, Crăciunul, postul, Sfintele Taine, Sfânta Liturghie. Acestea sunt rădăcinile credinței noastre.
Ortodoxia nu este doar un sistem de idei, ci o viață întreagă trăită în Hristos. Prin tradiție, prin rugăciune și prin participarea la viața Bisericii, credinciosul rămâne statornic în adevăr. De aceea, sectele și ereziile atacă tocmai aceste elemente: cinstirea sfinților, a Maicii Domnului, Crucea, Tainele și Tradiția.
Pregătirea pentru apărarea credinței
Atunci când cineva este în stare să lupte pentru credință, trebuie să fie pregătit. Părintele îndeamnă la studierea Noului Testament, la notarea punctelor unde ereticii atacă și la folosirea Scripturii pentru apărarea adevărului.
Sfânta Cruce este un exemplu central. Pentru ortodocși, Crucea este putere și biruință, semnul mântuirii și al iubirii lui Dumnezeu. Pentru eretici, ea este adesea disprețuită sau minimalizată. De asemenea, Maica Domnului este atacată frecvent, deși Sfânta Scriptura spune limpede: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”. (Luca 1, 48)
Apărarea credinței trebuie să se facă cu temei biblic și patristic, dar și cu smerenie și discernământ.
Discernământul în confruntările publice
Nu orice situație este potrivită pentru dispută. Părintele Arsenie Papacioc avertizează că este nevoie de tactică și înțelepciune. Dacă ești înconjurat de oameni ostili sau nepregătiți, nu este momentul pentru polemici aprinse.
În asemenea situații, creștinul poate ieși cu demnitate, afirmând simplu: „Eu mă închin, lucru pe care dumneata nu-l faci. Puterea mea este în Sfânta Cruce”. Această mărturisire este suficientă pentru cei de bună credință.
Creștinul nu trebuie să caute biruința în dispute, ci mărturisirea adevărului. Scopul nu este să-l învingă pe celălalt, ci să rămână fidel Domnului Iisus Hristos.
„Cu ereticii nu stați de vorbă”
Îndemnul apostolic, reluat de Părintele Arsenie Papacioc, este clar: nu trebuie purtate discuții fără rost cu cei care nu doresc să se îndrepte. Apostolul Pavel avertizează că ereticii sunt adesea gălăgioși, insistenți și capabili să înșele prin vorbire multă.
Lumea simplă, nevinovată, poate fi ușor impresionată de cine vorbește mai mult, chiar dacă nu spune adevărul. De aceea, este important ca lucrurile să fie precizate clar: Crucea, Sfinții, Maica Domnului, Sfintele Taine.
Dacă cineva nu vrea să primească adevărul și doar caută ceartă, creștinul trebuie să se retragă cu demnitate: „Dacă nu vrei să vii la credința adevărată, nu putem sta de vorbă”.
Aceasta nu este lipsă de iubire, ci protejarea sufletului de tulburare și înșelare.
Identitatea ortodoxă în fața acuzațiilor
Există situații în care unii creștini apropiați de Biserică sunt acuzați că ar fi „sectanți”. În asemenea cazuri, răspunsul trebuie să fie simplu și clar: „Sunt creștin ortodox. Mă închin, cred în Maica Domnului, în sfinți și în Sfânta Cruce”.
Gestul închinării, viața liturgică și credința mărturisită sunt dovezi vii ale apartenenței la Biserică. Chiar dacă unii vor batjocori și vor spune „nebun”, creștinul nu trebuie să se rușineze. „Nebuni” pentru lume, dar înțelepți înaintea lui Dumnezeu.
Rămânerea în viața duhovnicească
Părintele Arsenie Papacioc atrage atenția că ispitele și întrebările tulburătoare vin adesea de la vrăjmaș. De aceea, creștinul nu trebuie să se lase păcălit, ci să rămână un om trăitor, ancorat în rugăciune și în viața Bisericii.
Un creștin care se spovedește, se împărtășește, se roagă și postește va primi de la Dumnezeu cuvânt potrivit în fiecare situație. Nu este nevoie să știe răspuns la toate, ci să fie în comuniune cu Hristos.
Cinstirea Maicii Domnului, armă împotriva rătăcirii
Un punct central al luptei cu erezia este apărarea Maicii Domnului. Ea este cinstită în mod deosebit în Ortodoxie, pentru că a fost aleasă să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu. Satana nu o suportă, de aceea inspiră atacuri împotriva ei.
Creștinul este chemat să o apere și să se roage: „Maica Domnului, fii nouă Maică!”. Prin mijlocirea ei, Biserica rămâne ocrotită și credincioșii întăriți.
Rămânerea în adevăr, Mărturisire prin viață și rugăciune
Îndemnul „Cu ereticii nu stați de vorbă” nu este o chemare la ură sau izolare, ci la discernământ, statornicie și fidelitate față de adevăr.
Creștinul ortodox este chemat să mărturisească cu fermitate credința în Sfânta Treime, să o cinstească pe Maica Domnului, pe Sfinții Părinți, și să apere Crucea și Sfintele Taine.
Atunci când există dorință sinceră de întoarcere, dialogul este binevenit. Când însă apare batjocura și înșelarea, tăcerea și retragerea devin o formă de mărturisire.
Rămânând în Biserică, în rugăciune și în viața duhovnicească, creștinul va primi de la Dumnezeu lumina și puterea de a rămâne statornic în adevăr, spre mântuirea sa și a celor din jur.