Motto
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor/ Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mintind, pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Matei 5, 3-12
Preambul
În ultimele luni, situaţia credincioşilor creştini din Nigeria a atras atenţia internaţională într-un mod fără precedent. Raportări alarmante, imagini din teren, cereri disperate pentru ajutor – toate au culminat cu o reacţie dură din partea preşedintelui american Donald Trump, care ameninţă cu măsuri militare dacă autorităţile nigeriene nu acţionează rapid. Vom analiza mai jos cele mai importante elemente ale crizei, datele disponibile, reacţiile politico-diplomatice şi ce înseamnă aceasta pentru creştinii din Nigeria.
1. O criză în creştere: cifre şi tendinţe
Un raport recent al organizaţiei nonguvernamentale International Society for Civil Liberties and Rule of Law arată că atacurile asupra creştinilor şi bisericilor s-au intensificat semnificativ în Nigeria. Conform raportului:
- Se estimează că aproximativ 19.100 de biserici au fost atacate, jefuite sau închise între 2009 şi 2025.
- Frecvenţa indicată este de circa 100 de biserici atacate lunar, sau peste 1.200 pe an.
- În paralel, se estimează că în primele 220 de zile ale anului 2025 au fost ucişi peste 7.000 de creştini, ceea ce înseamnă aproximativ 32 de creştini pe zi.
- Situaţia nu este izolată: de exemplu, în 2023 s-au raportat peste 8.000 de creştini ucişi în Nigeria.
- Raportul susţine că zone precum statiile Benue, Plateau, Kaduna şi altele sunt printre cele mai afectate.
Această escaladare are mai mulţi factori, dar in principal atacurile militanţilor islamişti (precum Boko Haram). Raportul subliniază că nu este doar vorba de atacuri individuale, ci de un fenomen sistemic care riscă să şteargă comunităţi întregi.
2. Imaginile de pe teren: apeluri de ajutor şi distrugerea lăcaşurilor
Numeroase clipuri video şi imagini circulă pe reţele sociale (inclusiv TikTok) în care se văd creştini cerând ajutor, biserici incendiate sau abandonate, sate creştine devastate. Ele reflectă o realitate greu de ignorat: comunităţi care se consideră abandonate de autorităţi, izolarea geografică, lipsa securităţii.
Organizaţiile locale şi jurnaliştii documentează că, în zone precum statul Benue sau Plateau, bisericile au fost închise, preoţi răpiţi şi comunităţi mutate forţat. Această “vizibilitate socială” creşte şi probabil contribuie la presiunea internaţională.
3. Reacția internațională
Cel mai imediat și spectaculos răspuns a venit din partea președintelui american Donald Trump. Iată ce a declarat:
- Trump a anunțat că a ordonat Departamentului Apărării al SUA să se pregătească pentru o eventuală intervenție militară în Nigeria.
- El a spus: „Dacă guvernul nigerian continuă să permită uciderea creștinilor, SUA vor opri imediat orice ajutor și asistență către Nigeria și ar putea, foarte bine, să intre în această țară acum rușinată, «cu armele în mână», pentru a șterge complet teroriștii islamiști care comit aceste atrocități îngrozitoare.”
- Într-o apariție ulterioară, Trump a adăugat: „Ar putea fi… trupe la sol sau lovituri aeriene” în Nigeria.
Aceste declarații sunt foarte directe și indică o posibilă escaladare militară fără precedent, dacă Nigeria nu ia măsuri pentru a proteja comunitățile creștine.
La nivel parlamentar american, membri ai Congresului au propus rezoluții care condamnă persecuția creștinilor în Nigeria și susțin o intervenție diplomatică și economică ca răspuns.
Pe de altă parte, guvernul nigerian a reacționat imediat:
Palatul prezidențial a subliniat că Nigeria este dispusă la cooperare cu SUA, dar cu respectarea suveranității țării.
Ministrul de Externe nigerian, Yusuf Tuggar, a declarat: „O persecuție religioasă susținută de stat este imposibilă conform legilor și Constituției Nigeriei.”
Faptele insa conduc catre ideea ca aceasta persecutie religioasa chiar daca nu e sustinuta de stat, e tolerata tacit.
4. Interpretări: genocid, persecuţie, conflict mixt
Termenul “genocid” este folosit tot mai frecvent de unele organizaţii religioase pentru a descrie ceea ce se întâmplă în Nigeria — de exemplu, Intersociety vorbeşte de „campanie continuă de epurare religioasă”. Totuşi, recunoaşterea oficială a unui genocid necesită probe despre intenţie de distrugere a unui grup religios ca atare — ceea ce ridică întrebări:
- Guvernul nigerian susţine că violenţa are multiple cauze: banditism, luptă pentru resurse, rebelii islamici, nu exclusiv persecuţie religioasă.
- În acelaşi timp, cifrele arată o vulnerabilitate disproporţionată a creştinilor în anumite zone: biserici distruse, comunităţi răpite sau mutate, lipsa intervenţiei securitare efective.
- Analiza indică faptul că, chiar dacă nu există un “ordin de stat” explicit de exterminare, aspectul “ignoranţei” sau “complicităţii pasive” a autorităţilor locale contribuie la persistarea situaţiei.
5. Ce urmează şi ce pot face actorii externi
Pentru creştinii din Nigeria, următoarele luni sunt critice:
- Ei speră la protecţie reală: forţe de securitate capabile, intervenţii care să oprească atacurile, punerea sub acuzare a autorilor.
- Apelurile de ajutor cresc – comunităţi care spun “ajută-ne, altfel nu vom mai putea să ne slujim credinţa”.
- În plan extern, SUA şi alţi aliaţi (posibil state europene sau organizaţii creştine internaţionale) pot impune sancţiuni, pot opri ajutorul militar sau economic către Nigeria dacă nu se fac schimbări – presiunea deja există.
Guvernul nigerian la rândul său trebuie să arate ca are capacitatea şi voinţa de a proteja cetăţenii indiferent de confesiune, de a investiga atacurile, de a recunoaşte natura religioasă a multora dintre ele şi de a promova reconcilierea inter-confesională.
6. Concluzie
Creştinii din Nigeria se confruntă cu o perioadă extrem de periculoasă: biserici dărâmate, comunităţi decimate, ajutor cerut cu disperare. Cifrele raportează mii de decese, sute de biserici distruse, şi o intensificare a fenomenului în ultimii ani. În acest context, preşedintele Trump a atras atenţia factorilor decidenti, ameninţând cu măsuri fără precedent, inclusiv intervenţie militară dacă guvernul nigerian nu intervine eficient.
Această mobilizare internaţională ar putea fi un punct de cotitură: fie Nigeria reacţionează şi reduce real riscul pentru creştini, fie asistăm la o escaladare care va avea repercusiuni grave pentru stabilitatea regională, pentru drepturile omului şi pentru relaţiile internaţionale.