Un nou studiu publicat în revista Nature Neuroscience arată că, atunci când o persoană își pierde un braț, creierul continuă să păstreze harta senzorială și motorie a acestuia chiar și la ani distanță după amputație. Descoperirea contrazice teoriile clasice conform cărora creierul își reorganizează radical circuitele după pierderea unui membru.
Experiența unui „braț fantomă”
Emily Wheldon, căreia i s-a amputat brațul stâng în urmă cu trei ani din cauza unei afecțiuni rare de circulație, descrie senzația constantă că membrul ei încă există: „În cele mai multe zile, simt că brațul e chiar lângă mine”, spune ea. La început, această percepție a fost atât de puternică încât încerca instinctiv să se sprijine cu un braț care nu mai era acolo.
Acest fenomen, numit membru fantomă, este întâlnit frecvent în rândul persoanelor amputate. Noul studiu vine să explice de ce senzația este atât de persistentă.
Cum arată creierul după o amputație
Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh și University College London au analizat prin scanări RMN trei persoane care știau că urmează să își piardă un braț din cauza unor boli grave. Subiecții au fost testați înainte și după operație, iar experimentele au continuat pe o perioadă de până la cinci ani.
Rezultatul? Zonele din cortexul somatosenzorial, care corespundeau mâinii amputate, au continuat să reacționeze ca și cum membrul ar fi fost prezent. Mai mult, atunci când participanții își imaginau că își mișcă degetele lipsă, regiunile cerebrale asociate se activau identic cu perioada de dinainte de operație.
„Reprezentarea mâinii fantomă este aproape identică cu cea a mâinii reale, chiar și după cinci ani”, a explicat Hunter Schone, autorul principal al studiului.
Contradicții cu teoriile vechi
Timp de decenii, cercetările pe maimuțe și pe oameni au sugerat că, după o amputație, zonele cerebrale corespunzătoare se micșorează și sunt preluate de regiuni vecine – de exemplu, aria gurii sau a feței. Noul studiu contrazice direct această ipoteză.
„Nu există nicio dovadă că harta buzelor sau a altor părți ale corpului s-a extins în zona mâinii lipsă. Acest lucru răstoarnă ceea ce știam până acum”, a precizat Schone.
Totuși, unii experți rămân prudenți. Dr. Krish Sathian, neurolog la Penn State Health, consideră că rezultatele nu anulează complet teoriile anterioare, dar arată că tabloul este mai complex decât se credea: „În știință, povestea devine mereu mai complicată pe măsură ce descoperim lucruri noi.”
Implicații pentru proteze și interfețe creier–computer
Specialiștii cred că descoperirea deschide perspective importante pentru dezvoltarea protezelor avansate și a interfețelor neuronale. Dacă circuitele cerebrale pentru membrele pierdute rămân active timp de ani de zile, acestea pot fi exploatate pentru a controla brațe robotice sau dispozitive conectate direct la creier.
„Este un semn încurajator pentru viitorul tehnologiei medicale. Creierul nu renunță la harta corpului, chiar și atunci când corpul însuși se schimbă radical”, concluzionează cercetătorii.
Descoperirea că harta unui membru pierdut rămâne vie în creier ani întregi schimbă radical felul în care înțelegem adaptarea sistemului nervos după o amputație. Fenomenul membrelor fantomă, deși uneori dureros sau confuz pentru pacienți, dovedește o extraordinară reziliență a creierului uman, care continuă să „păstreze” un braț sau un picior chiar și atunci când acestea nu mai există fizic. În același timp, această persistență deschide uși uriașe pentru viitorul medicinei și al tehnologiei, de la proteze controlate prin gânduri până la interfețe creier–computer care pot reda mobilitatea și independența pacienților. Practic, studiul arată că, în creier, nimic nu dispare cu adevărat – corpul trăiește mai departe în amintirea neuronală.