Motto: Un popor care voteaza conducatori corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este victima ci complice!
Există momente în istorie când un popor nu este îngenuncheat de o forță străină declarată, ci slăbit treptat din interior. Nu prin tancuri, ci prin decizii. Nu prin ocupație, ci prin obediență. În astfel de momente apar ceea ce, în limbajul popular, numim „cozile de topor”.
Nu e nevoie să dăm nume. Măsurile vorbesc de la sine.
Când deciziile luate „în numele modernizării” duc constant la:
- sărăcirea populației,
- pierderea controlului asupra resurselor strategice,
- distrugerea capitalului autohton,
- îndatorarea generațiilor viitoare,
- subordonarea interesului național unor agende externe,
atunci problema nu mai este una de competență, ci de loialitate.
O coadă de topor nu vine niciodată declarându-se astfel. Ea vorbește despre „parteneriate”, „aliniere”, „reforme necesare”, „cerințe inevitabile”. Îți spune că nu există alternativă. Că sacrificiul este obligatoriu. Dar, curios, sacrificiul nu este niciodată al celor care decid, ci al celor care muncesc, plătesc și îndură.
În timp ce românului i se cere:
- să accepte taxe mai mari,
- servicii mai slabe,
- prețuri mai ridicate,
- pierderea unor drepturi,
- renunțarea la suveranitate economică,
străinul primește:
- facilități,
- scutiri,
- acces preferențial,
- profit garantat,
- tăcere convenabilă.
Nu e nevoie de conspirații când realitatea e suficient de clară.
Cozile de topor se recunosc și prin discurs: ele vorbesc mai des despre ce „trebuie să facem pentru alții” decât despre ce este bine pentru români. Patriotismul lor este de vitrină, dar obediența — profundă. Ele nu apără interesul național, ci îl „armonizează” până la dispariție.
Și mai grav: aceste personaje cer populației să fie „responsabilă”, „matură”, „europeană”, dar nu cer niciodată responsabilitate față de propriul popor. Nu explică de ce deciziile dureroase sunt permanente, iar beneficiile — mereu promise, niciodată livrate.
Istoria ne arată că niciun stat nu a fost distrus doar de dușmani externi. A fost nevoie întotdeauna de ajutor din interior. De oameni dispuși să fie coada de lemn care permite toporului să lovească.
România nu duce lipsă de resurse, de inteligență sau de oameni care muncesc cinstit. Duce lipsă de conducători care să pună interesul național mai presus de aplauzele din afară.
Nu trebuie să arătăm cu degetul. Este suficient să privim efectele.
Când măsurile sunt constant împotriva propriului popor și constant în folosul altora, explicațiile devin inutile.
Cozile de topor nu cer să fie recunoscute.
Ele se demască singure, prin faptele lor.
Vezi si : https://jurnal365.ro/jeffrey-sachs-netanyahu-controleaza-strategia-americana-in-orientul-mijlociu/