Viața creștinului ortodox nu se sprijină pe un singur lucru, ci pe mai multe izvoare de har pe care Biserica ni le-a lăsat spre mântuire.
Rugăciunea, postul, participarea la Sfintele Taine, citirea Sfintei Scripturi și citirea scrierilor Sfinților Părinți lucrează împreună la curățirea, luminarea și sfințirea sufletului. Fiecare dintre acestea are un rost bine rânduit, iar lipsa unuia slăbește viața duhovnicească.
Dacă Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu descoperit oamenilor, scrierile Sfinților Părinți sunt rodul lucrării acestui cuvânt în inimile celor care L-au iubit pe Hristos până la jertfă. Ele sunt mărturia vie a unor oameni care au trăit Evanghelia nu doar cu mintea, ci cu întreaga lor ființă. De aceea, citirea lor nu este doar o lucrare de cunoaștere, ci o împărtășire de har și o apropiere de sfințenie.
Comuniunea cu sfinții
Sfânta Scriptură ne arată cât de mult ne influențează cei cu care ne însoțim:
„Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.” (Psalmul 17, 28-29).
Omul ia ceva din duhul celor lângă care trăiește. Dacă stă lângă oameni răi, se întunecă; dacă stă lângă oameni virtuoși, se îndreaptă; iar dacă se apropie de sfinți, se sfințește.
Astăzi nu putem sta trupește lângă Sfinții Părinți, dar putem sta lângă ei prin scrierile lor. În aceste cărți se află gândirea lor, experiența lor, lacrimile lor și lupta lor cu patimile. Citindu-le, intrăm într-o adevărată tovărășie duhovnicească.
Domnul Iisus Hristos spune:
„Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” (Luca 16, 9).
Comuniunea cu sfinții, întărită prin citirea și urmarea învățăturilor lor, este cea mai sigură apropiere, pentru că ea nu se sfârșește odată cu viața aceasta, ci continuă în veșnicie.
Vindecarea prin învățătura Părinților
Scrierile Sfinților Părinți nu sunt simple cuvinte frumoase. Ele sunt rodul lucrării Duhului Sfânt în oameni curați. De aceea, ele au putere să schimbe sufletul.
Citirea lor este asemenea unei oglinzi în care omul își vede neputințele și asemenea unui spital în care găsește leac pentru fiecare rană lăuntrică.
Când citim despre smerenia sfinților, ne vedem mândria.
Când citim despre răbdarea lor, vedem nerăbdarea noastră.
Când citim despre dragostea lor, înțelegem cât de rece este inima noastră.
Sfântul Epifanie al Ciprului spunea că și simpla vedere a cărților creștinești ne face mai rușinați de păcat. Cu atât mai mult citirea lor cu luare-aminte aduce în suflet dorința de îndreptare.
Cu timpul, mintea se luminează, inima se încălzește de dragostea lui Dumnezeu, iar voința se întărește în bine.
Lumina învățăturii patristice
Toate scrierile Sfinților Părinți izvorăsc din Evanghelie și la Evanghelie duc. Ei nu au învățat lucruri noi, ci au trăit ceea ce Hristos a spus.
Părinții sunt ca niște lumini călăuzitoare care au mers pe drumul mântuirii înaintea noastră și ne arată unde sunt primejdiile și unde este calea dreaptă.
Fără această călăuzire, omul poate înțelege greșit Sfânta Scriptură, pentru că mintea omenească este ușor înșelată de mândrie și de păreri proprii. Scriptura se descoperă celor smeriți, iar smerenia se învață de la cei smeriți.
De aceea, citirea Părinților ne ajută să citim Evanghelia cu inimă curată și cu minte luminată, fără rătăcire și fără îndrăzneală necuvenită.
Izvorul creșterii duhovnicești
Mulți sfinți au numit citirea scrierilor patristice ,,Izvorul creșterii duhovnicești”.
Prin ea învățăm credința cea dreaptă, dobândim discernământ și primim putere în lupta cu patimile.
În vremurile de demult, creștinii aveau povățuitori duhovnicești aproape de ei. Astăzi, astfel de povățuitori sunt mai rari, iar oamenii sunt mai risipiți. De aceea, cărțile Sfinților Părinți au rămas pentru noi adevărați dascăli.
Vrăjmașul însă nu rabdă această lucrare. De multe ori ne ispitește cu trândăvie, plictiseală, griji fără rost sau gânduri de îndoială. Tocmai aceasta arată cât de mare este folosul citirii, pentru că diavolul luptă împotriva lucrurilor care aduc mântuire.
Rânduiala citirii
Nu toate scrierile sunt potrivite pentru toți oamenii. Părinții învață că trebuie să citim după măsura vieții noastre.
Pustnicul are nevoie de cărți despre liniștire.
Monahul are nevoie de povățuiri pentru viața de obște.
Creștinul din lume are nevoie de sfaturi despre răbdare, familie, muncă și lupta cu grijile.
Dacă citim fără discernământ, ne putem tulbura și putem căuta lucruri prea înalte pentru noi.
Adevărata folosire vine atunci când citirea se unește cu fapta, iar ceea ce citim încercăm să împlinim, chiar și puțin.
Cum se cuvine să citim
Citirea scrierilor Sfinților Părinți trebuie făcută cu rânduială și cu evlavie.
Mai întâi, cu statornicie.
Puțin în fiecare zi este mai folositor decât mult și rar.
Apoi, cu luare-aminte.
Să citim nu ca pe o carte obișnuită, ci ca pe o hrană pentru suflet.
Cu smerenie.
Să primim învățătura fără mândrie și fără gândul că știm mai bine.
Și cu rugăciune.
Să cerem lui Dumnezeu să ne lumineze, pentru că fără har, cuvintele rămân doar litere.
Atunci citirea devine lucrare duhovnicească și schimbă întreaga viață a omului.
Câștigul duhovnicesc
Din citirea scrierilor Sfinților Părinți se nasc roade binecuvântate.
Mintea se curățește și învață să deosebească adevărul de rătăcire.
Inima se aprinde de dragostea pentru Dumnezeu.
Voința se întărește în lupta cu patimile.
Sufletul se umple de pace.
În necazuri găsim mângâiere,
în ispite găsim putere,
în îndoieli găsim lumină.
Citirea lor ne face prieteni ai sfinților și părtași ai harului de care ei s-au împărtășit.
Nu este o simplă lectură, ci o lucrare mântuitoare. Prin ea, sufletul se curățește, se luminează și se sfințește.
Să nu ne lipsim de această comoară.
Să citim cu smerenie, cu statornicie și cu rugăciune.
Și astfel, împărtășindu-ne de duhul Sfinților Părinți, ne vom învrednici, cu mila lui Dumnezeu, de bucuria lor cea veșnică. Amin.