Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 27 iunie pe Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini, un sfânt al milei și al smereniei, un tămăduitor dăruit de Dumnezeu, care a unit știința medicală cu slujirea aproapelui, devenind un model viu al Evangheliei în cetatea Constantinopolului. Despre el, Tradiția ne încredințează că a fost nu doar un doctor iscusit al trupurilor, ci și un vindecător de suflete și, mai ales, un om plin de dragoste jertfelnică pentru toți cei în nevoi.
Obârșia aleasă și chemarea cerească
Sfântul Cuvios Samson s-a născut în Roma cea veche, dintr-o familie nobilă, înrudită cu însuși Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Crescut întru evlavie și cultură, tânărul Samson a fost înzestrat cu înțelepciune, noblețe sufletească și o iubire adâncă pentru Dumnezeu. Deși avea parte de bogății materiale și poziție socială înaltă, sufletul său tânjea după comorile nepieritoare ale cerului.
Însetat de învățătură, a studiat cu râvnă științele vremii, în special medicina, pe care nu a privit-o niciodată ca pe un mijloc de câștig, ci ca pe un dar și o slujire adusă lui Dumnezeu și oamenilor. „Tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite”, ne spune Sinaxarul, dar ceea ce deosebea lucrarea sa de cea a oricărui medic era darul dumnezeiesc care se sălășluia întru el, răsplată a vieții sale curate, a milosteniei și a rugăciunii neîncetate.
Renunțarea la lume și urmarea Domnului Iisus Hristos
După moartea părinților săi, Samson și-a împărțit întreaga avere săracilor și a eliberat toți robii săi, păstrând lângă sine doar pe unul singur pentru slujire. A ales o viață smerită, îmbrăcat în haine modeste, cu o funie simplă în loc de brâu, dorind nu să fie stăpân, ci rob al Domnului și slujitor al celor lipsiți.
Călăuzit de dorul de Dumnezeu și înflăcărat de iubirea pentru aproapele, Sfântul Cuvios Samson a părăsit Roma și s-a retras pentru o vreme în pustie, urmând exemplul Proorocului Ilie. Dar voia lui Dumnezeu nu era ca el să se ascundă în singurătate, ci să slujească în mijlocul oamenilor. Astfel, prin Pronia dumnezeiască, a ajuns la Constantinopol, „Roma cea nouă”, unde s-a stabilit într-o casă smerită și și-a început lucrarea sa sfântă.
Doctor fără de plată și părinte al săracilor
În cetatea imperială, Samson s-a făcut tuturor toate. A deschis casa sa pentru străini, pentru bolnavi și sărmani, devenind un adevărat părinte al celor lipsiți. Le pregătea mâncare, le schimba așternuturile, îi îngrijea cu meșteșugul său medical, dar și cu o dragoste care depășea orice lege omenească. Toate le făcea fără preț, fără răsplată, cu o bucurie care izvora din firea sa înnoită de harul Duhului Sfânt. Așa cum soarele luminează și focul arde prin fire, așa și Samson era milostiv prin însăși ființa lui.
Lucrarea sa a fost binecuvântată de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, dar, în smerenia sa, Sfântul ascundea această lucrare sfântă sub haina modestă a meseriei de doctor, nedorind a fi slăvit de oameni, ci doar a-I sluji Domnului Iisus Hristos.
Vindecarea împăratului Iustinian
Slava lui Dumnezeu nu poate fi însă ascunsă. Faptele bune ale Cuviosului Samson au ajuns la urechile Patriarhului Mina al Constantinopolului, care l-a chemat și, cu multă rugăciune, l-a hirotonit preot. Apoi, vestea despre el a ajuns până la curtea împăratului Iustinian, care suferea de o boală grea, considerată incurabilă.
După multe tratamente zadarnice, împăratul s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, cerând izbăvire. Într-o vedenie i s-a arătat chipul Sfântului Samson, iar dimineața, împăratul a cerut să fie căutat acest om sfânt. Când l-a văzut, l-a recunoscut îndată din vedenie și l-a rugat cu lacrimi să-i dăruiască tămăduire.
Cu smerenie, Samson i-a spus că nu el tămăduiește, ci Domnul Iisus Hristos, și atingându-se cu mâna de locul bolnav, împăratul s-a vindecat pe dată, spre uimirea întregii curți.
O casă pentru săraci, nu palate pentru sine
Împăratul, cuprins de recunoștință, a vrut să-l copleșească cu daruri. Dar cuviosul i-a spus: „Toate le-am lăsat pentru Hristos. Dacă vrei să-mi faci un bine, zidește o casă pentru străini și bolnavi, aproape de locuința mea, unde să-i pot primi cu dragoste.”
Astfel a luat ființă renumita bolniță și casă de oaspeți a Sfântului Samson, care a devenit un loc de refugiu, tămăduire și mângâiere pentru cei mai sărmani dintre cetățeni. Împăratul a îndestulat această instituție cu toate cele necesare, iar Sfântul Samson a continuat să o îngrijească până la moartea sa.
Slujirea până la capăt și trecerea la Domnul
Ajungând la adânci bătrâneți, cuviosul s-a îmbolnăvit puțin și și-a dat sufletul în pace, cu fața luminată și cu inima plină de nădejde în Domnul. A fost îngropat cu mare cinste în biserica Sfântului Mucenic Mochie, ruda sa după trup, dar mult mai apropiat prin duhul mărturisirii creștine.
După moarte, Sfântul Cuvios Samson nu a încetat să lucreze: multe minuni s-au săvârșit la mormântul său, iar din moaștele lui a izvorât mir tămăduitor, care a vindecat ochii orbilor, oasele celor paralizați și inimile celor zdrobiți.
Minuni și mustrări spre îndreptare
Printre minunile remarcabile ale Sfântului Samson, se numără salvarea casei de străini din mijlocul unui incendiu devastator din Constantinopol. Oamenii au văzut cum focul se oprea în chip minunat la zidurile casei, iar sfântul se arăta umblând pe acoperiș și certând văpaia cu mânie sfântă.
În același timp, Sfântul Cuvios Samson mustra cu asprime pe cei care nu slujeau cu osârdie bolnavilor. Un rânduitor leneș, pe nume Enesie, a fost pedepsit cu bătăi nevăzute și amuțire, până când și-a mărturisit greșeala și s-a pocăit. Un altul, zgârcit cu untdelemnul pentru bolnavi, a fost lovit de orbire și s-a vindecat doar după ce și-a împlinit făgăduința de a sluji cu dărnicie.
Moștenirea duhovnicească
Biserica a sfințit casa de oaspeți zidită de împărat, transformând-o în locaș de rugăciune. Lucrarea milosteniei sfântului a continuat prin mâinile celor ce i-au urmat exemplul, iar credincioșii din toate vremurile l-au chemat în rugăciuni ca pe un doctor fără de arginți și un ocrotitor al celor lipsiți.
Sfântul Cuvios Samson a fost, este și va rămâne un chip al milei dumnezeiești arătate oamenilor. Viața sa a fost o Evanghelie vie, o oglindire a iubirii Domnului Iisus Hristos pentru cei suferinzi, o pildă de lepădare de sine și de slujire jertfelnică.
Într-o lume tot mai însingurată, Sfântul Samson ne îndeamnă să redescoperim chipul lui Hristos în cei bolnavi, flămânzi, străini și triști
Prin rugăciunile sale, să dobândim și noi duh de milă, mână tămăduitoare și inimă largă, spre slava lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi. Amin.
Condacul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini
Glasul 8
Ca nişte pârgă a firii…
Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.
Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini
Glasul 8
În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.