Într-o lume agitată, în care oamenii aleargă după cele trecătoare, istoria Bisericii Ortodoxe ne aduce mereu aminte de cei care au ales alt drum – drumul tăcerii, al rugăciunii și al apropierii radicale de Dumnezeu. Unul dintre aceștia este Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon, un nume mai puțin cunoscut în rândul credincioșilor, dar cu o viață care luminează până azi calea celor care-L caută sincer pe Dumnezeu.
Originile și începutul vieții duhovnicești
Sfântul Gheorghe s-a născut în secolul al IX-lea, într-o vreme zbuciumată pentru Imperiul Bizantin, marcată de conflicte externe și crize interne. S-a născut în Asia Mică, într-o familie creștină care i-a oferit o educație aleasă și temeinică în credința ortodoxă. Încă din copilărie, a dat semne de înțelepciune și seriozitate, fiind atras de viața curată și de nevoință.
Când a ajuns la vârsta maturității, Gheorghe a ales viața militară. A fost ofițer în armata bizantină și s-a remarcat prin curaj și disciplină. Dar, deși avea tot ce-i trebuia pentru o carieră de succes, sufletul lui tânjea după altceva. Lumea nu-l mai atrăgea. Războiul exterior nu-i aducea pacea interioară.
La un moment dat, conștiința lui l-a împins să lase toate în urmă: funcție, faimă, avere. A părăsit armata și s-a retras în muntele Maleon din sudul Peloponezului, în apropiere de Muntele Athos. Acolo a devenit monah, intrând cu totul pe calea ascezei.
Pustnic în munții Maleonului
Muntele Maleon era o zonă izolată, sălbatică, aproape imposibil de străbătut. Exact locul în care un om care fuge de lume poate găsi liniștea sufletului. Acolo, Sfântul Gheorghe a dus o viață de nevoință aspră: post, rugăciune, priveghere și muncă fizică.
A trăit ani întregi în tăcere, mâncând doar ce găsea în pădure și rugându-se neîncetat. Zilnic, se ruga pentru lume, pentru păcatele proprii și ale altora, purtând în tăcere durerea întregii omeniri. Se spune că nopțile lui deveniseră rugăciune continuă, iar zilele – o ofrandă vie.
Viața lui simplă și curată a atras, în timp, și alți ucenici. Oamenii începeau să audă de acel „nebun pentru Hristos” din Maleon. Veneau la el pentru sfat, rugăciune, binecuvântare. Deși dorea să trăiască în singurătate, harul lui Dumnezeu nu putea fi ascuns sub obroc. Gheorghe devenise o flacără care atrăgea pe cei rătăciți.
Darul înainte-vederii și al vindecării
Cei care l-au cunoscut spun că avea darul înainte-vederii. Simțea necazul oamenilor înainte ca ei să spună ceva. Vorbea puțin, dar cuvântul lui lovea drept în inimă. Nu se temea să mustre, dar făcea totul cu blândețe. Era aspru cu sine, dar cald cu cei din jur.
Mulți bolnavi au fost vindecați prin rugăciunile lui. Unii veneau paralizați și plecau normali. Alții, chinuiți de duhuri necurate, plecau eliberați. Însă Sfântul Gheorghe nu și-a atribuit niciodată vreo minune. Tot ce făcea, punea pe seama lui Iisus Hristos, spunând: „Eu sunt doar un vas gol, Domnul e cel ce lucrează.”
Împotriva slavei deșarte
Pe măsură ce faima lui creștea, Sfântul Gheorghe fugea și mai adânc în munte. Nu voia slavă lumească. Nu voia să fie lăudat. Spunea adesea ucenicilor: „Slava omului e ca iarba câmpului: azi e verde, mâine se usucă.” Nu accepta daruri, nu primea nimic pentru rugăciunile sale.
Această atitudine l-a făcut și mai iubit de oamenii simpli, care vedeau în el un om autentic, care trăia ce predica. Într-o vreme în care corupția și ipocrizia pătrunseseră până și în sânul clerului, el rămânea neclintit. O stâncă în mijlocul furtunii.
Trecerea la Domnul și cinstirea sa
Sfântul Gheorghe din Maleon a trecut la Domnul în jurul anului 940. Moartea lui n-a fost o despărțire, ci o unire mai deplină cu Iisus Hristos. Ucenicii săi au continuat să trăiască după rânduiala pe care le-o lăsase. Muntele Maleon a devenit un loc de pelerinaj pentru mulți creștini din Grecia și din alte țări ortodoxe.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an pe 4 aprilie, aducându-și aminte de viața lui curată și de darurile sale. Deși nu a fost un teolog cu scrieri multe, prin viața lui a spus mai mult decât mii de cuvinte. A demonstrat că sfințenia nu e teorie, ci practică. Că Dumnezeu se lasă aflat de cei care-L caută cu toată inima.
Ce învățăm azi de la Sfântul Gheorghe din Maleon?
Într-o lume în care performanța e măsurată în bani, vizibilitate și succes, Sfântul Gheorghe ne arată o altă scară de valori. El a fugit de glorie și a găsit pace. A renunțat la confort și a câștigat har. Nu s-a retras din frică, ci din dor. Dorul de Dumnezeu l-a făcut să lase totul.
Exemplul lui ne provoacă. Ne arată că se poate trăi simplu, dar profund. Ne amintește că liniștea sufletului nu vine din ce avem, ci din ce suntem. Că rugăciunea nu e o activitate printre altele, ci respirația sufletului.
Mai ales azi, când zgomotul lumii ne asurzește, avem nevoie de astfel de modele. Nu pentru a le copia, ci pentru a ne trezi. Nu toți suntem chemați să ne retragem în munți, dar toți suntem chemați să facem liniște înlăuntru. Să ne oprim din alergare. Să ascultăm glasul lui Dumnezeu, care încă vorbește, dar nu se aude în vântul puternic, ci în „șoapta blândă și subțire”.
Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon nu a căutat să fie cunoscut, dar a fost
Nu a dorit să fie venerat, dar a devenit sfânt. A trăit pentru Dumnezeu și, prin aceasta, a devenit lumină pentru ceilalți. Viața lui e o chemare. O invitație tăcută la curăție, la sinceritate, la tăcere interioară. În mijlocul zgomotului lumii moderne, Sfântul Gheorghe ne arată că singura cale sigură este Iisus Hristos. Și că uneori, pentru a-L găsi, trebuie să pierdem tot ce credeam că ne definește.
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe din Maleon
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Gheorghe. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.