În învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe, multe evenimente din Vechiul Testament sunt considerate prefigurări ale lucrării mântuitoare a lui Hristos și ale vieții Bisericii.
Aceste prefigurări sunt numite de Sfinții Părinți tipuri sau icoane profetice, deoarece ele arată mai dinainte realitățile descoperite deplin în Noul Testament.
Unul dintre cele mai puternice simboluri ale mântuirii este Arca lui Noe, despre care citim în Cartea Facerii. Corabia construită la porunca lui Dumnezeu nu a fost doar un mijloc de salvare de la potop, ci și o imagine a Bisericii, singurul loc în care omul poate afla scăpare din potopul păcatului și al morții.
Sfinții Părinți au văzut în Arca lui Noe chipul Bisericii lui Hristos, în care oamenii se mântuiesc prin credință, ascultare și prin lucrarea harului dumnezeiesc.
Lumea înainte de potop, chip al lumii căzute în păcat
Cartea Facerii ne arată că, înainte de potop, oamenii se îndepărtaseră foarte mult de Dumnezeu.
„Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,”(Facerea 6, 5)
Această stare a lumii de atunci este asemănată de Sfinții Părinți cu starea omenirii fără Hristos, dominată de păcat, de violență și de necredință.
Potopul nu a fost doar o pedeapsă, ci și o curățire a lumii, pentru ca viața să poată începe din nou în ascultare de Dumnezeu.
La fel, lumea de astăzi se află într-un potop spiritual:
– potopul păcatului,
– potopul necredinței,
– potopul patimilor,
– potopul rătăcirii de la adevăr.
În acest potop, omul nu se poate salva singur. De aceea Dumnezeu a rânduit Biserica, asemenea arcei, ca loc de scăpare.
Porunca lui Dumnezeu de a construi arca, începutul lucrării mântuirii
Dumnezeu îi poruncește lui Noe să construiască o corabie.
„Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.” (Facerea 6, 14)
Noe nu a construit arca după voia lui, ci după porunca exactă a lui Dumnezeu.
Acest lucru arată că și Biserica nu este o invenție omenească, ci este zidită după voia lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos spune:
„Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”
(Matei 16, 18)
După cum arca a fost construită după plan dumnezeiesc, tot astfel Biserica este întemeiată de Hristos și păstrată de Duhul Sfânt.
Noe a ascultat fără să se îndoiască.
„Şi a început Noe lucrul şi precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aşa a făcut.” (Facerea 6, 22)
Ascultarea lui Noe este chipul ascultării credincioșilor de Dumnezeu și de Biserică.
Arca, singurul loc de mântuire
Când a venit potopul, nu a existat alt loc de scăpare decât arca.
„Şi cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. Şi a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară.” (Facerea 7, 16)
Toți cei care nu au intrat în arcă au pierit.
Sfinții Părinți au văzut aici o mare învățătură:
➡ Arca este chipul Bisericii
➡ Potopul este chipul lumii căzute
➡ Cei din arcă sunt credincioșii
➡ Cei din afară sunt cei care refuză mântuirea
Sfântul Apostol Petru spune clar:
„Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.”(1 Petru 3, 20-21).
Aici vedem legătura directă:
– potopul → prefigurare a Botezului
– arca → prefigurare a Bisericii
– mântuirea din apă → mântuirea prin Hristos
După cum nu exista salvare în afara arcei,
tot astfel nu există mântuire în afara Bisericii.
Lemnul arcei, prefigurarea Crucii lui Hristos
Arca a fost făcută din lemn.
Sfinții Părinți au văzut în lemnul arcei prefigurarea lemnului Crucii.
Prin lemn a venit căderea (pomul din rai), prin lemn vine și mântuirea (Crucea).
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.”
(1 Corinteni 1, 23)
Arca a plutit pe ape pentru că era acoperită cu smoală, ca să nu intre apa în ea. Aceasta arată că Biserica este păstrată de harul lui Dumnezeu și nu este înghițită de potopul lumii. Hristos este Cel care ține Biserica nebiruită.
O singură ușă, Domnul Iisus Hristos, singura cale
Arca avea o singură ușă.
„Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus.” (Facerea 6, 16)
Sfinții Părinți spun că această ușă este chipul lui Hristos.
Domnul spune:
„Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 9)
Nu existau mai multe intrări în arcă. Nu există nici mai multe căi de mântuire. Nu există mai multe adevăruri. Nu există mai multe Biserici adevărate. Există un singur Hristos, o singură credință, un singur botez.
„Este un Domn, o credinţă, un botez,” (Efeseni 4, 5)
Animalele din arcă, chip al oamenilor diferiți din Biserică
În arcă au intrat oameni și animale de toate felurile.
Aceasta arată că în Biserică intră oameni diferiți:
– drepți și păcătoși,
– slabi și puternici,
– învățați și simpli,
– bogați și săraci.
Biserica nu este pentru perfecți, ci pentru cei care vor să se mântuiască.
Domnul spune:
„N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Luca 5, 32)
Arca nu era un loc pentru cei fără greșeală, ci pentru cei care au ascultat de Dumnezeu. La fel, Biserica este spital duhovnicesc.
Potopul, chip al Botezului
Sfântul Apostol Petru face legătura directă între potop și Botez.
„Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,” (1 Petru 3, 21)
Apa potopului a distrus păcatul lumii vechi. Apa Botezului distruge păcatul din om. În potop a murit lumea veche. În Botez moare omul vechi.
„Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.” (Galateni 3, 27)
După potop a început o lume nouă. După Botez începe viața în Hristos.
Noe, chip al Domnului Iisus Hristos
Noe este și el o prefigurare a lui Hristos.
– Noe a salvat familia lui,
– Hristos salvează omenirea,
– Noe a construit arca,
– Hristos a întemeiat Biserica,
– Noe a trecut prin potop,
– Hristos a trecut prin moarte,
– Noe a adus viață nouă,
– Hristos a adus mântuirea.
Scriptura spune:
„Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.” (Facerea 6, 9)
Hristos este Dreptul desăvârșit.
Curcubeul, semnul legământului, chip al harului
După potop, Dumnezeu a pus curcubeul ca semn al legământului.
„Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ.” (Facerea 9, 13)
Curcubeul este semn de pace.
În Noul Testament, pacea vine prin Hristos.
„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27)
După potop vine liniștea. După Botez vine harul. După intrarea în Biserică vine viața nouă.
Biserica, Arca mântuirii de astăzi
Toate acestea ne arată limpede: Arca lui Noe este chipul Bisericii.
În ea se află:
– credința adevărată,
– Sfintele Taine,
– harul lui Dumnezeu,
– mântuirea.
În afara ei este potopul lumii.
Sfântul Ciprian al Cartaginei spune:
„Nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cel care nu are Biserica de Mamă.”
Biserica nu este doar o clădire. Este corabia mântuirii. Este trupul lui Hristos. Este locul unde omul se salvează de potopul păcatului.
Arca lui Noe nu este doar o istorie veche, ci o profeție despre Biserică
După cum:
– arca a fost construită la porunca lui Dumnezeu,
– a fost singurul loc de salvare,
– a trecut prin potop,
– a dus oamenii la viață nouă,
tot astfel Biserica lui Hristos este astăzi arca mântuirii pentru întreaga lume.
În ea intrăm prin Botez,
în ea trăim prin credință,
în ea ne curățim prin pocăință,
în ea ne hrănim prin Sfânta Împărtășanie,
și în ea ajungem la viața veșnică.
Să nu rămânem în afara arcei.
Să intrăm în Biserică,
să rămânem în Biserică,
și să ne mântuim în Biserică.
„Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.” (Faptele Sfinților Apostolilor 2, 47)