Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu se numără printre puținii aleși ai lui Dumnezeu care, în vremuri de prigoană, au purtat crucea suferinței cu demnitate și smerenie, devenind astfel luminători ai neamului românesc și mărturisitori ai credinței ortodoxe. Viața și nevoințele sale în timpul regimului comunist, precum și semnul nestricăciunii trupului său, descoperit după moarte, ne oferă o mărturie cutremurătoare despre sfințenia vieții sale și lucrarea harului lui Dumnezeu.
Naștere și chemare la slujirea preoțească
Părintele Ilie Lăcătușu s-a născut la 6 decembrie 1909, în satul Crăpăturile, județul Vâlcea, dintr-o familie de țărani simpli, dar profund credincioși. Încă din copilărie a fost atras de viața bisericească și și-a dorit să-L slujească pe Dumnezeu. Această dorință s-a concretizat prin studiile sale teologice, pe care le-a finalizat în anul 1934, odată cu absolvirea Facultății de Teologie din București.
În același an, la 1 septembrie 1934, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos, județul Olt, unde a început să slujească cu devotament. După o scurtă perioadă, a fost trimis în parohia Buicești, din același județ. Acolo, viața părintelui era una întru totul dedicată slujirii lui Dumnezeu și aproapelui: era un preot vrednic, cu viață curată, un adevărat păstor de suflete.
Misiunea peste Nistru și întoarcerea acasă
În anul 1942, în contextul războiului și al administrației românești în teritoriile de dincolo de Nistru, părintele Ilie Lăcătușu a fost trimis ca preot misionar în Odessa și județul Ribnița. A slujit acolo într-un context dificil, printre oameni răniți de război și de lipsuri, întărindu-i prin cuvânt și har. Însă, conștient de responsabilitatea față de propria familie, s-a întors în anul următor în sânul acesteia, continuând să fie un exemplu de soț, tată și slujitor al lui Hristos.
Prigoana comunistă și temnița mărturisirii
În anii grei ai prigoanei comuniste, când Biserica era aspru supravegheată, iar mulți clerici și credincioși au fost întemnițați pe nedrept, părintele Ilie Lăcătușu a fost arestat pentru prima dată în anul 1952. A fost dus în coloniile de muncă de la Galeș și Peninsula, județul Constanța, locuri cunoscute pentru regimul dur, foamete, bătăi și umilințe.
După o perioadă de detenție, în anul 1954 a fost eliberat, însă nu pentru mult timp. În anul 1959, a fost din nou arestat și condamnat la muncă silnică în temuta colonie de la Periprava, din Delta Dunării, un adevărat iad al Gulagului românesc. Acolo, părintele Ilie a fost coleg de suferință cu părintele Iustin Pârvu și alți mari duhovnici ai Ortodoxiei românești. În acele condiții inumane, părintele Ilie și-a păstrat credința vie și nădejdea nezdruncinată în Dumnezeu, transformând suferința în prilej de jertfă și de rugăciune.
Viața după eliberare
După eliberarea din detenție, părintele a fost forțat să se stabilească în localitatea Bolintin, unde a lucrat o perioadă ca zidar. Departe de misiunea sa preoțească, dar cu aceeași râvnă duhovnicească, el a transformat chiar și această muncă într-o formă de slujire tăcută, păstrându-și smerenia și viața curată.
În anul 1965, i s-a permis să slujească din nou în parohie, de această dată în județul Teleorman, până în anul 1970, când a fost transferat în satul Cucuruz din județul Ilfov. Acolo a continuat să slujească cu aceeași blândețe și dăruire, până în ianuarie 1978, când a fost pensionat. Însă, trupul slăbit de chinuri și ani de suferință își cerea tributul. Boala l-a doborât încetul cu încetul, iar sfârșitul vieții sale s-a petrecut în spital, pe 22 iulie 1983.
Descoperirea minunată a trupului nestricat
După 15 ani de la trecerea sa la cele veșnice, la 28 septembrie 1998, cu ocazia înmormântării soției sale, s-a cerut deschiderea mormântului părintelui pentru a fi reînhumată alături de el. Cei prezenți au fost martorii unei minuni: trupul părintelui Ilie Lăcătușu era întreg, uscat și răspândea un miros plăcut, semn vădit al sfințeniei vieții sale. Nu doar trupul era nestricat, ci și hainele preoțești în care fusese înmormântat se păstrau aproape neatinse de trecerea vremii.
Această minune, confirmată și documentată de medici și teologi, a fost pentru mulți credincioși dovada vie a faptului că părintele Ilie a fost un om plin de har, un mărturisitor care a plăcut lui Dumnezeu.
Cinstirea ca sfânt și evlavia poporului
După descoperirea minunată a trupului său nestricat, tot mai mulți credincioși au început să vină la mormântul său pentru a se ruga și a cere mijlocirea părintelui. Într-o lume tulburată și secularizată, figura părintelui Ilie Lăcătușu a devenit pentru mulți o lumină, un sprijin și o dovadă că sfințenia este posibilă chiar și în cele mai grele împrejurări.
În data de 4 februarie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea părintelui Ilie Lăcătușu, fiind trecut în rândul sfinților mărturisitori din închisorile comuniste, cu zi de prăznuire la 22 iulie, data adormirii sale întru Domnul.
Astăzi, mormântul său se află la Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului”, Giulești, în București, unde credincioșii vin neîncetat să se închine și să ceară ajutorul Sfântului Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu. Numeroase mărturii vorbesc despre vindecări trupești și sufletești, întăriri în credință și minuni săvârșite prin rugăciunile sale.
Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu este un model de neclintită credință, de tărie în suferință și de smerenie în viață
A fost un mărturisitor al Evangheliei în vremuri de întuneric, un păstor blând care a înfruntat prigoana și ostaș al Domnului Iisus Hristos care a ieșit biruitor din încercările vieții.
Trupul său nestricat este o dovadă a binecuvântării cerești, dar mai presus de aceasta este exemplul vieții sale, o viață închinată lui Dumnezeu, în rugăciune, slujire și suferință. Ne rugăm ca prin mijlocirea sa, Dumnezeu să ne întărească în credință și să ne ajute să-L mărturisim cu îndrăzneală și curăție, așa cum a făcut-o și Sfântul Ilie Lăcătușu.
Condacul Sfântului Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu
Glasul 4
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Suferind durerile ca răstignire și lucrând smerenia, ai dobândit de la Hristos darul slăvit al minunilor, Sfinte Ilie, lauda Bucureștilor.
Troparul Sfântului Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu
De tânăr, prin dragostea față de toți, ai vădit iubirea din inimă către Hristos – Dumnezeu, Ilie cel plin de Har, apoi, mărturisindu-L, răbdător în prigoană, ai fost cinstit cu darul nestricăciunii, Părinte. Acum, dar, cu îndrăzneală roagă-te pentru noi.