În tradiția creștin-ortodoxă, chipul Maicii Domnului ocupă un loc deosebit de central și de prețuit. De la primele veacuri ale creștinismului și până astăzi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria a fost cinstită cu evlavie, fiind rugătoarea neobosită pentru întreaga lume și ocrotitoarea celor ce o cheamă în ajutor. În imnografia Bisericii, în tropare și acatiste, teologii și sfinții au zugrăvit frumusețea duhovnicească a Maicii Domnului, dar și rolul ei unic în iconomia mântuirii.
Icoanele sale au devenit adevărate ferestre către cer, aducătoare de pace și mângâiere, iar numeroase dintre ele au fost recunoscute drept făcătoare de minuni. Printre aceste odoare de mare preț se numără și Icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia”, prăznuită în fiecare an la 23 august, imediat după slăvitul praznic al Adormirii Maicii Domnului.
Această icoană, mai puțin cunoscută în spațiul românesc, dar foarte iubită în Grecia, este înconjurată de o istorie impresionantă, de tradiții vii și de o evlavie care dăinuie de veacuri.
Povestea icoanei, mărturie a credinței în vreme de prigoană
Istoria Icoanei Maicii Domnului „Panaghia Xenia” se leagă de una dintre cele mai tulburi perioade ale Bisericii: vremea iconoclasmului. Între anii 726 și 843, împărații bizantini iconoclaști au pornit o luptă aprigă împotriva sfintelor icoane, interzicându-le și ordonând distrugerea lor.
Termenul „iconoclasm” provine din grecescul eikon (icoană, imagine) și klasma (a sfărâma, a distruge). În acele vremuri de mare încercare, mulți monahi și creștini de rând, pentru a salva icoanele de la profanare, le ascundeau sau chiar le aruncau în mare, lăsându-le în voia lui Dumnezeu și nădăjduind că vor fi astfel păstrate.
Tradiția ne spune că și Icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia” a urmat același destin. A fost pusă cu evlavie într-un cufăr de lemn și încredințată valurilor, pentru a fi scăpată de furia prigonitorilor. Însă, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, cufărul nu s-a pierdut în adâncurile mării, ci a plutit până la țărmul vechiului port Ahilio, acolo unde icoana a fost descoperită în chip minunat.
Descoperirea minunată la malul mării
Tradiția mănăstirii Kato Xenia spune că, după o vreme, localnicii au observat un cufăr strălucind cu o lumină neobișnuită, asemenea unei comori ascunse. Curioși, s-au apropiat și au văzut minunea: icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, luminată de raze cerești.
Neștiind cum să o numească, oamenii au socotit că este „străină”, adică trimisă de sus, din voia lui Dumnezeu, și au dat icoanei numele de „Panaghia Xenia” – „Preasfânta Străină”.
În locul unde icoana s-a arătat, credincioșii au ridicat o mănăstire, închinată Maicii Domnului. Aceasta a devenit cunoscută sub numele de Kato Xenia („Străina de Jos”), iar icoana a rămas aici vreme îndelungată, ocrotind pe monahi și pe credincioși.
Mănăstirile Panaghia Xenia „de Jos” și „de Sus”
Așezată la malul mării, mănăstirea Kato Xenia a fost de multe ori atacată de pirați. În fața pericolului, călugării au hotărât să ducă icoana într-un loc mai sigur. Astfel, ea a fost mutată la Mănăstirea Panaghia Chisiotisa, cunoscută astăzi sub numele de Ano Xenia („Străina de Sus”).
De atunci, icoana este cinstită atât la mănăstirea de jos, cât și la cea de sus, ambele purtând în nume amintirea descoperirii sale minunate. Pelerinajele la aceste mănăstiri continuă neîntrerupt, iar credincioșii dau mărturie despre ajutorul pe care l-au primit prin rugăciunile înaintea icoanei.
Minunile icoanei „Panaghia Xenia”
Ca multe dintre icoanele Maicii Domnului, și „Panaghia Xenia” este recunoscută drept făcătoare de minuni. Mărturiile credincioșilor vorbesc despre vindecări de boli, izbăviri din primejdii și ajutor în necazuri.
Una dintre minunile frecvent amintite este ocrotirea marinarilor și a celor care călătoresc pe mare. Nu este întâmplător: icoana însăși a călătorit pe ape, fiind purtată de valuri până la locul unde a fost descoperită. De aceea, mulți navigatori greci o au ca protectoare și o invocă înainte de a porni la drum.
De asemenea, icoana este cunoscută ca aducătoare de pace în familii, de binecuvântare pentru copii și de întărire în vremuri de încercare.
Semnificația numelui „Xenia”, „Străina”
Numele acestei icoane are o semnificație adâncă. În greacă, „xenia” înseamnă „străină”. În cazul icoanei, acest apelativ amintește de modul neașteptat și minunat în care ea a sosit „din afară”, ca o binecuvântare trimisă de Dumnezeu prin Maica Sa.
Dar „străinătatea” are și un sens duhovnicesc. Creștinul, pe pământ, este un călător și un străin, având adevărata sa patrie în ceruri. Maica Domnului, prin această icoană, amintește fiecăruia că viața noastră nu se împlinește aici, ci în Împărăția lui Dumnezeu.
Astfel, numele „Panaghia Xenia” nu este doar o referire istorică, ci și o chemare la o trăire creștină mai adâncă: să ne amintim mereu că suntem pelerini spre patria cerească.
Icoana „Panaghia Xenia” este cinstită cu multă evlavie în Grecia
Pe 23 august, la prăznuirea sa, mii de credincioși participă la slujbe, procesiuni și rugăciuni de mulțumire.
La mănăstirile Kato Xenia și Ano Xenia, icoana este împodobită cu flori și purtată în procesiuni solemne, ca semn al recunoștinței pentru ocrotirea Maicii Domnului. Credincioșii vin nu doar să se închine, ci și să aducă daruri, să ceară binecuvântare pentru familiile lor și să mulțumească pentru ajutorul primit.
Icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia” este una dintre multele dovezi ale purtării de grijă a Maicii Domnului față de poporul creștin
Descoperită în chip minunat pe țărmul mării, ea rămâne până astăzi o comoară de credință și un izvor de minuni.
Cinstirea ei pe 23 august nu este doar un prilej de procesiuni și sărbătoare, ci și un îndemn pentru fiecare dintre noi să ne apropiem cu mai multă încredere de Maica Domnului, să ne rugăm ei și să o chemăm în toate nevoile noastre.
Maica Domnului „Panaghia Xenia” rămâne, pentru toți credincioșii, Preasfânta Străină care aduce ajutorul ei părintesc oriunde este chemată, mijlocind pentru noi înaintea Tronului Preasfintei Treimi.