În inima Băniei, în centrul orașului Craiova, se află una dintre cele mai iubite și cinstite icoane ale Maicii Domnului din România: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Madona Dudu”. Aceasta este adăpostită în măreața biserică închinată Adormirii Maicii Domnului, zidită între anii 1750-1756, și refăcută în anul 1844, după ce a fost distrusă de cutremurul din anul 1831.
Biserica își poartă numele de „Dudu” chiar de la această icoană minunată, care, potrivit unei vechi legende, a fost găsită în ramurile unui dud aflat chiar pe locul unde astăzi se ridică Sfântul Altar.
Legenda descoperirii icoanei
Se povestește că, odinioară, pe locul unde se află astăzi biserica, exista o livadă mare, numită „Livada Gaianului”. Aceasta se întindea la intersecția celor mai importante drumuri comerciale din Oltenia, în apropierea vechii piețe a Craiovei. Negustorii care veneau cu marfă în oraș obișnuiau să își găsească odihna la umbra duzilor falnici.
Pe „Dealul Livezii”, o movilă acoperită de pomi fructiferi, se afla un dud bătrân, plantat încă dinainte de vremea când Mihai Viteazul fusese ban al Craiovei. Sub acest dud își petrecea adesea după-amiezile un negustor cunoscut în oraș pentru zgârcenia sa.
Într-o zi, pe când se odihnea la umbra dudului, acesta a zărit o strălucire asemănătoare aurului printre ramuri. Urcându-se în copac, a descoperit o icoană minunată a Maicii Domnului. Negustorul a luat icoana și a ascuns-o în podul casei sale.
La scurt timp, cu gândul de a o vinde, s-a dus să o ia din ascunzătoare, dar a constatat cu uimire că icoana dispăruse. După câteva zile, trecând din nou prin „Livada Gaianului”, a găsit icoana în același loc din dud. A învelit-o într-o pânză și s-a dus spre târg, însă, în clipa unei scurte neatenții, icoana s-a făcut nevăzută.
Minunea s-a repetat: icoana era mereu găsită înapoi, în dudul cel bătrân. Vestea s-a răspândit repede, ajungând la urechile clucerului Chiriac Gaianu, stăpânul livezii. Convins că este un semn ceresc, acesta a hotărât să construiască o biserică în cinstea Maicii Domnului, chiar pe locul dudului, și să așeze icoana în ea.
Zidirea bisericii și primele minuni
Prima atestare documentară a Bisericii Madona Dudu datează din anul 1758, ceea ce arată că locașul fusese deja ridicat pe locul unei biserici mai vechi din lemn. Zidirea a fost realizată de Constantin Fotescu și Hagi Ion Gheorghe.
Faima icoanei s-a răspândit rapid. În anul 1778, un argintar din Sibiu, a cărui fiică fusese vindecată în chip minunat prin rugăciune înaintea icoanei, a dăruit acesteia o frumoasă ferecătură de argint, care se păstrează și astăzi.
În anul 1801, orașul Craiova a fost lovit de o năvălire turcească, în urma căreia o treime din târg a fost mistuită de flăcări. Printre puținele odoare care au rămas neatinse s-a numărat și icoana Maicii Domnului.
Ocrotirea Maicii Domnului în vreme de necaz
Anii au trecut, dar minunile nu au încetat. Într-un cutremur puternic ce a lovit Craiova, biserica a fost grav afectată, iar multe case s-au prăbușit. Sub dărâmături, icoana a fost găsită neatinsă, fără cea mai mică zgârietură, spre uimirea tuturor credincioșilor.
Numărul tămăduirilor și al rugăciunilor ascultate creștea necontenit. Drept răspuns la dragostea credincioșilor, epitropii bisericii au ridicat Ospiciul Madona, un azil pentru bolnavi, unde cei suferinzi primeau îngrijire trupească și sufletească.
Icoana Maicii Domnului „Madona Dudu” continuă să fie izvor de ajutor și mângâiere
Recent, un bărbat din Slatina, bolnav de cancer în fază avansată, a ajuns înaintea icoanei în scaun cu rotile. A rămas în Craiova două săptămâni, găzduit de o rudă, timp în care a mers zilnic să se roage Maicii Domnului.
În a paisprezecea zi, omul a ieșit din biserică mergând pe picioarele sale, plin de recunoștință. Mărturia sa a adus lacrimi în ochii credincioșilor și a întărit credința multora în ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Cinstirea acestei icoane nu este doar un act de tradiție locală, ci o mărturie vie a iubirii și mijlocirii Maicii Domnului pentru poporul ei. De-a lungul secolelor, „Madona Dudu” a fost sprijin în vreme de război, alinare în vreme de boală și ocrotire în fața dezastrelor.
Biserica, prin această sfântă icoană, ne cheamă să ne apropiem cu credință de Maica Domnului, după cum cântă Biserica:
„Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singura nădejde te-am câștigat.”
Și iarăși:
„Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.”
Pelerinajul la Madona Dudu
Biserica se înalță impunătoare în centrul Craiovei, atrăgând zilnic credincioși din toată țara. În special la Adormirea Maicii Domnului (15 august) și în Postul Adormirii, biserica se umple de pelerini care vin să se închine icoanei, să ceară vindecare, ajutor în necazuri și pace sufletească.
Mulți credincioși obișnuiesc să lase acatiste, să aprindă lumânări și să rostească rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite. Mărturiile despre minuni continuă să apară, iar șirul celor care s-au simțit ajutați de Maica Domnului prin această icoană este nesfârșit.
„Madona Dudu”, Ocrotire și izvor de har pentru credincioși
Povestea icoanei „Madona Dudu” din Craiova ne arată că Maica Domnului este grabnic ajutătoare și pururea mijlocitoare pentru toți cei care se apropie cu credință și pocăință. Așa cum a ocrotit icoana în fața focului, cutremurului și timpului, tot astfel îi ocrotește și îi păzește pe cei care i se roagă cu inimă curată.
Cinstirea acestei icoane nu este doar un act de pietate, ci o chemare la credință vie, la recunoștință și la iubire față de Maica Domnului.
Astfel, Biserica Maicii Domnului ,,Madona Dudu” rămâne nu doar un monument istoric, ci un loc viu de întâlnire cu harul lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.