În tradiția ortodoxă, Maica Domnului este cinstită prin numeroase icoane făcătoare de minuni, fiecare având o istorie aparte și o lucrare dumnezeiască ce dă mărturie despre mijlocirea ei neîncetată pentru credincioși. Una dintre cele mai cunoscute icoane ale Născătoarei de Dumnezeu este Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk), descoperită în Rusia la sfârșitul secolului al XIII-lea. Minunile săvârșite prin această icoană, istoria ei zbuciumată și călătoria de-a lungul secolelor au făcut-o un adevărat stâlp de nădejde pentru poporul ortodox.
Această icoană este prăznuită de Biserica Ortodoxă în trei momente ale anului: 8 martie, 8 septembrie și 27 noiembrie.
Descoperirea minunată a icoanei
Pe 8 septembrie 1295, un vânător a găsit icoana cu fața în jos, la rădăcinile unui stejar bătrân, nu departe de orașul Kursk. Ridicând icoana, din pământ a țâșnit un izvor cu apă limpede, fapt ce a fost înțeles ca un semn al harului dumnezeiesc. Izvorul există și astăzi, fiind loc de pelerinaj pentru credincioși.
Vânătorul, plin de uimire și recunoștință, a construit un paraclis mic de lemn în cinstea icoanei. De atunci, locul a devenit izvor de minuni, iar oamenii au început să vină pentru a se închina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, numind icoana „a Semnului” sau „a Rădăcinii din Kursk”, după locul descoperirii ei.
Minunile icoanei
De-a lungul secolelor, icoana a fost izvor de binecuvântări și vindecări, iar istoria ei este strâns legată de apărarea credinței ortodoxe.
Minunea din anul 1383
În acel an, preotul Bogoliub, care slujea la paraclisul ridicat pentru icoană, a fost luat prizonier de tătarii invadatori. Ei au ars paraclisul și, cu ură împotriva credinței, au rupt icoana în două bucăți, aruncând-o în batjocură. După ce s-a întors din captivitate, părintele Bogoliub a postit și s-a rugat fierbinte ca să găsească icoana. În cele din urmă, a descoperit cele două părți ale ei, iar atunci când a încercat să le unească, icoana s-a îmbinat fără nicio urmă, ca și cum nu ar fi fost vreodată ruptă. Această minune a întărit credința poporului și a arătat ocrotirea Maicii Domnului asupra celor ce o cinstesc.
Eliberarea de invadatori
În anul 1613, când orașul Kursk a fost izbăvit de primejdia invaziei poloneze, locuitorii au ridicat Mănăstirea Semnului, închinată acestei icoane, ca semn de recunoștință față de Născătoarea de Dumnezeu. Icoana a fost așezată acolo și de atunci a devenit inima duhovnicească a regiunii.
Întărirea armatelor ortodoxe
În secolul al XVII-lea, icoana a însoțit armatele ortodoxe în momente grele. În anul 1676, ea a fost dusă până la râul Don pentru a binecuvânta trupele cazacilor. În anul 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei pentru a fi purtată în luptă, iar în anul 1687 icoana a fost trimisă la „Armata Mare”. Prezența ei a insuflat curaj ostașilor, ajutându-i să-și apere pământurile de invadatori.
Mai târziu, numeroase copii ale icoanei au fost oferite generalilor și armatelor ruse, inclusiv marelui comandant Kutuzov. De asemenea, Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în prezența acestei icoane, fapt ce arată puterea ei tămăduitoare.
Icoana în vremuri de prigoană
După Revoluția bolșevică, icoana a trecut prin mari încercări. La 12 aprilie 1918, ea a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului și jefuită de veșmintele și podoabele de aur. Totuși, la 2 mai, icoana s-a întors în chip minunat la locul său, stârnind uimirea și recunoștința credincioșilor.
În anul 1919, când orașul Kursk a fost evacuat, episcopul Teofan de Kursk, împreună cu doisprezece călugări, au plecat cu icoana peste hotare, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În anul următor, la cererea generalului Wrangel, icoana a vizitat din nou pământul rusesc, în Crimeea, dar a rămas acolo doar până la evacuarea finală a armatei ruse, în noiembrie 1920.
După aceasta, icoana a revenit în Serbia, unde a rămas până în anul 1944. Odată cu înaintarea armatelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, icoana a fost dusă la München, în Bavaria, împreună cu Sinodul Episcopilor și cu Mitropolitul Anastasie.
Icoana în exil și în America
În anul 1951, Mitropolitul Anastasie s-a stabilit în America, ducând cu sine și icoana. Șase ani mai târziu, în anul 1957, icoana a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor.
Acolo se află și astăzi, fiind păstrată cu multă evlavie. De atunci, icoana călătorește regulat prin toate episcopiile din America, aducând mângâiere și binecuvântare credincioșilor ortodocși din diaspora.
Semnificația spirituală a icoanei
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” nu este doar un vestigiu istoric, ci o mărturie vie a lucrării lui Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Sale .
Ea este numită „a Semnului” pentru că amintește de profeția lui Isaia:
„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. ” (Isaia 7, 14).
Astfel, icoana arată că Maica Domnului este semnul mântuirii, prin care Domnul Iisus Hristos a venit în lume.
Faptul că icoana a fost găsită la rădăcina unui stejar și că un izvor de apă vie a izvorât în acel loc are o semnificație adâncă: prin Maica Domnului, omenirea primește apa cea vie a harului Domnului Iisus Hristos, iar prin mijlocirea ei, poporul lui Dumnezeu este întărit și ocrotit.
Cinstirea icoanei astăzi
Astăzi, icoana Maicii Domnului „a Semnului” continuă să fie cinstită cu mare evlavie. Credincioșii din întreaga lume vin să se închine în fața ei, cerând ajutor în necazuri, vindecare de boli și întărire în credință.
Sărbătorile închinate icoanei: 8 martie, 8 septembrie și 27 noiembrie, sunt prilejuri de rugăciune și mulțumire pentru binecuvântările revărsate prin Născătoarea de Dumnezeu.
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) este una dintre cele mai prețuite odoare ale Bisericii Ortodoxe. Ea a fost descoperită în chip minunat, a trecut prin foc și prigoane, a însoțit armatele și popoarele ortodoxe, și-a arătat puterea vindecătoare și a rămas, până astăzi, un semn al milei și ocrotirii Maicii Domnului.
În fața acestei icoane, credincioșii înțeleg că Maica Domnului este grabnic ajutătoare și pururea mijlocitoare către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Istoria icoanei din Kursk ne învață că nicio prigoană și nicio încercare nu pot stinge lumina harului lui Dumnezeu atunci când poporul se încrede în Maica Sa cea preacurată.
De aceea, cinstirea acestei icoane rămâne un prilej de nădejde, credință și recunoștință pentru toți fiii Bisericii.