În viața Bisericii Ortodoxe, cinstirea sfintelor moaște și a obiectelor sfințite prin atingerea de trupurile sfinților ocupă un loc de mare importanță duhovnicească.
Această cinstire nu este o simplă rememorare istorică, ci o mărturisire vie a lucrării harului lui Dumnezeu în oameni și prin oameni. Între aceste odoare sfinte se află și lanțurile Sfântului Apostol Petru, care au devenit izvor de tămăduire și semn al biruinței lui Hristos asupra răului, a temniței și a morții.
Sfântul Apostol Petru, apostolul credinței și al mărturisirii
Sfântul Apostol Petru este una dintre cele mai puternice și iubite figuri ale creștinismului primar. Pescar smerit din Galileea, el a fost chemat de Mântuitorul la apostolie și a devenit piatra mărturisirii credinței: „Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” (Matei, 16, 16). De-a lungul vieții sale, Petru a cunoscut atât slăbiciunea omenească, cât și ridicarea prin pocăință, devenind un exemplu viu al lucrării lui Dumnezeu în inima omului.
Pentru mărturisirea Evangheliei, Sfântul Apostol Petru a îndurat prigoniri, bătăi și întemnițări. Una dintre aceste întemnițări este consemnată în Faptele Sfinților Apostoli, unde ni se arată puterea lui Dumnezeu care rupe lanțurile robiei omenești.
Minunea eliberării din temniță
În vremea împăratului Irod, Sfântul Apostol Petru a fost aruncat în temniță, fiind legat cu două lanțuri de fier și păzit de ostași. Noaptea, în timp ce dormea între doi soldați, un înger al Domnului l-a deșteptat, iar lanțurile au căzut singure de pe trupul său. Ușile temniței s-au deschis, iar Petru a ieșit liber, fără ca paznicii să simtă ceva.
Această eliberare minunată a fost cunoscută în tot Ierusalimul și a întărit credința creștinilor. Lanțurile, martore ale suferinței apostolului și ale intervenției dumnezeiești, au fost păstrate cu mare evlavie de către credincioși, care le priveau ca pe o binecuvântare și o moștenire sfântă.
Puterea tămăduitoare a lanțurilor
Textul Sfintei Tradiții ne spune că lanțurile au luat putere tămăduitoare de la trupul Sfântului Apostol Petru. Așa cum maramele și basmalele Sfântului Apostol Pavel vindecau bolile și alungau duhurile rele, tot astfel lanțurile care au ros trupul lui Petru deveneau izvor de vindecare. Prin ele, Dumnezeu arăta că suferința răbdată pentru Hristos nu este zadarnică, ci plină de har.
Creștinii le cinsteau cu evlavie, le păstrau din neam în neam și le transmiteau ca pe o moștenire sfântă. Odată cu lanțurile se transmitea și mărturia atingerii de trupul apostolului, întărind legătura vie dintre generații și credința lucrătoare.
De la Ierusalim la Constantinopol
Lanțurile au ajuns, prin rânduială dumnezeiască, în mâinile patriarhului Ierusalimului, Iuvenalie (422–458). În acea perioadă, la Ierusalim se afla și dreapta-credincioasă împărăteasă Evdochia, soția împăratului Teodosie cel Mic. Cunoscând evlavia și dragostea ei pentru sfintele locuri, patriarhul i-a dăruit mai multe odoare duhovnicești, între care și lanțurile Sfântului Apostol Petru.
Împărăteasa le-a adus la Constantinopol, unde unul dintre lanțuri a fost așezat în biserica închinată Sfântului Apostol Petru, spre cinstirea lui și spre folosul credincioșilor.
Lanțurile la Roma și cinstirea lor
Un alt lanț a fost trimis la Roma, fiicei împărătesei, Eudoxia, soția împăratului Valentinian al III-lea. Aceasta, urmând credința mamei sale, a zidit o biserică în cinstea Sfântului Apostol Petru, pe muntele Escuilinului, unde a așezat lanțul primit.
La Roma se mai afla și un alt lanț, cu care apostolul fusese legat în vremea prigoanei lui Nero. Cele două lanțuri au fost unite și păstrate împreună, devenind un mare tezaur duhovnicesc al Bisericii.
Sensul duhovnicesc al cinstirii lanțurilor
Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru nu este o glorificare a suferinței în sine, ci o mărturisire a lucrării lui Dumnezeu prin suferință. Lanțurile, simbol al robiei și al nedreptății, se transformă, prin har, în semn al libertății și al vindecării. Ele arată că puterea Domnului Iisus Hristos se desăvârșește în slăbiciune și că nimic nu poate lega pe omul unit cu Dumnezeu.
Pentru credincioși, aceste lanțuri sunt chemare la răbdare, statornicie și credință vie. Ele ne amintesc că adevărata libertate nu este lipsa încercărilor, ci prezența Domnului Iisus Hristos în mijlocul lor.
Praznicul cinstirii lanțurilor Sfântului Apostol Petru
Biserica a rânduit ca la data de 16 ianuarie să fie prăznuită închinarea cinstitelor lanțuri ale Sfântului Apostol Petru. Această zi este o sărbătoare a biruinței harului asupra puterilor întunericului și o laudă adusă Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care lucrează minuni prin sfinții Săi.
În această zi, credincioșii sunt chemați să-și aducă aminte că lanțurile păcatului pot fi rupte prin pocăință, rugăciune și credință, iar viața omului poate deveni liberă și luminoasă atunci când este unită cu Dumnezeu.
Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru este o lecție vie despre puterea sfințitoare a harului lui Dumnezeu
Din instrument al chinului, lanțul devine izvor de vindecare; din semn al robiei, devine simbol al libertății în Hristos. Prin această cinstire, Biserica ne cheamă să privim suferința cu ochi duhovnicești și să nădăjduim că Dumnezeu poate transforma orice încercare într-o binecuvântare.
Întru această credință și nădejde, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tropar la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru
Glasul 4
Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.
Condac la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru
Glasul 2
Pe cea întru rugăciune…
Pe cel întâistătător între Apostoli, pe Dumnezeiescul ucenic al adevărului, pe Marele Petru, să-l lăudăm şi lanţul lui să-l sărutăm cu credinţă, dezlegare de greşeli dobândind.
Slavă lui Dumnezeu pentru Toate!
foto: doxologia.ro