Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Tricherousa”

Ortodoxia, prin bogăția ei duhovnicească și tradițională, păstrează cu sfințenie icoane care nu doar împodobesc bisericile, ci sunt purtătoare de har, izvoare de minuni și mărturii vii ale intervenției cerești în viața credincioșilor. Printre aceste odoare de mare preț se numără și Icoana Maicii Domnului „Tricherousa” sau „cu trei mâini”, cunoscută și sub numele de Icoana Maicii Domnului a Sfântului Ioan Damaschin. Această icoană nu este doar un simbol al evlaviei, ci și o mărturie a puterii rugăciunii, a ocrotirii Născătoarei de Dumnezeu și a statorniciei în credință.

Originea icoanei, Dragostea pentru Maica Domnului

Tradiția ne spune că icoana a fost moștenirea de preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin, unul dintre cei mai mari teologi și imnografi ai Bisericii Ortodoxe. Acesta a trăit în secolul al VIII-lea, în timpul în care imperiul bizantin era marcat de controversa iconoclastă, o perioadă în care icoanele erau prigonite, distruse și hulite, iar cei care le cinsteau erau persecutați.

Sfântul Ioan Damaschin, deși trăia în Damasc sub stăpânire musulmană, s-a implicat activ în apărarea sfintelor icoane. A scris nenumărate tratate și predici în care arăta cu înțelepciune și cu putere adevărul ortodox despre cinstirea icoanelor. Această lucrare curajoasă nu a rămas fără urmări: împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurul a uneltit împotriva sa, convingându-l pe califul Damascului că Ioan este trădător. Drept urmare, Sfântului i s-a tăiat mâna dreaptă, instrumentul mărturisirii sale, și a fost expus public în piața cetății.

Minunea vindecării, Mâna vindecată de Maica Domnului

În seara acelei zile de martiriu, Sfântul Ioan Damaschin a cerut mâna tăiată și, dus fiind în casa sa, s-a închis în camera de rugăciune. Acolo, în genunchi, cu lacrimi și credință, s-a rugat cu stăruință înaintea icoanei Maicii Domnului, aceeași icoană păstrată cu evlavie în familia sa. A lipit mâna cea tăiată la locul ei, rugând-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria să-i redea sănătatea, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu.

După o lungă rugăciune, a adormit în genunchi și a avut un vis dumnezeiesc: Maica Domnului i s-a arătat și i-a promis vindecare grabnică. Când s-a trezit, mâna era lipită desăvârșit, fără urmă de rană.

Din dragoste și recunoștință, Sfântul Ioan Damaschin a adăugat la icoană o mână din argint, pe care a lipit-o în partea de jos a icoanei, o „jertfă” a credinței sale. Astfel, icoana a căpătat înfățișarea unei Maici a Domnului cu trei mâini, de unde și numele „Tricherousa”.

Darul monahismului și viața închinată Domnului Iisus Hristos

După această minune, Sfântul Ioan Damaschin a înțeles chemarea sa deplină la slujirea lui Dumnezeu. A împărțit averea săracilor, a eliberat toți robii și a intrat în monahism la Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, în pustiul Iudeii. Acolo, viața sa a devenit o jertfă neîncetată de rugăciune, scriere teologică și laudă adusă Maicii Domnului. În semn de prețuire, a lăsat icoana „Tricherousa” mănăstirii, unde a fost păstrată cu sfințenie timp de mai multe secole.

Călătoria icoanei, de la Sfântul Sava la Sfântul Munte Athos

În secolul al XIII-lea, un alt mare sfânt, Sfântul Sava, Arhiepiscopul Serbiei, a venit în pelerinaj la Mănăstirea Sfântului Sava. Părinții mănăstirii, cunoscând sfințenia și râvna sa, i-au oferit icoana „Tricherousa” ca binecuvântare. Sfântul Sava a dus-o în Serbia, unde a fost mult cinstită. Mai târziu, în contextul năvălirilor turcești, creștinii au pus icoana pe un măgar, lăsându-l în grija lui Dumnezeu. Măgarul, purtat de puterea nevăzută a harului, a ajuns în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Hilandar, mănăstire sârbească.

Călugării din Hilandar au primit icoana ca pe o comoară neprețuită și au așezat-o în biserica principală. De atunci, icoana Maicii Domnului „Tricherousa” este considerată ocrotitoarea Mănăstirii Hilandar.

Minunea conducerii duhovnicești

Una dintre cele mai cutremurătoare minuni ale icoanei „Tricherousa” a avut loc într-o perioadă de frământare internă a mănăstirii. Rămasă fără egumen, obștea era in discuții aprinse pentru alegerea unui nou conducător. În acea tensiune, icoana s-a mutat singură din locul ei și s-a așezat pe scaunul egumenului, arătând că Maica Domnului dorește să fie Ea conducătoarea mănăstirii. De atunci, călugării nu mai aleg un egumen, ci doar un vicar, care primește binecuvântare de la icoană pentru fiecare lucrare.

Această minune arată nu doar prezența vie a Maicii Domnului în mijlocul obștii, ci și modul în care Maica Domnului călăuzește viața monahală și obștească atunci când oamenii se încred în voia lui Dumnezeu.

Cinstirea icoanei „Tricherousa” în România

Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Tricherousa” nu s-a limitat doar la Sfântul Munte Athos sau la spațiul sârbesc. În secolul al XVIII-lea, Cuviosul Paisie de la Neamț, unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești ai neamului românesc, a adus o copie făcătoare de minuni a icoanei „Tricherousa” la Mănăstirea Neamț. Această copie se păstrează și astăzi în paraclisul mănăstirii și este cinstită cu evlavie de credincioși, fiind izvor de alinare și vindecare sufletească și trupească.

Semnificații duhovnicești ale icoanei „cu trei mâini”

Icoana „Tricherousa” este, mai mult decât orice, icoana suferinței asumate, a vindecării prin rugăciune și a recunoștinței față de Maica Domnului. Mâna de argint adăugată nu este o deformare artistică, ci un simbol puternic al jertfei, al minunii și al dragostei nemărginite pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Totodată, icoana ne învață despre răspunsul ceresc la credința curată, despre lucrarea Maicii Domnului în viața celor care i se roagă cu inimă smerită și despre rolul Ei ca ocrotitoare a Bisericii și a monahismului.