Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Stareța” (Gherontissa)

Icoana Maicii Domnului „Stareța”, cunoscută și sub numele de Gherontissa, este cel mai prețuit odor al Sfintei Mănăstiri Pantocrator din Sfântul Munte Athos.

Strâns legată de viața duhovnicească a monahilor și de istoria locului, icoana s-a arătat de nenumărate ori ca grabnic ajutătoare, mângâietoare și ocrotitoare a celor ce se apropie de ea cu credință.

Prăznuirea ei se face la 2 decembrie, zi în care sunt pomenite câteva dintre minunile ei, inclusiv cea prin care Maica Domnului a izbăvit mănăstirea de un incendiu în anul 1948. De aceea, icoana este cunoscută și sub numele de Pyrosoteira, adica „Izbăvitoarea de foc”.

Originea și istoria icoanei

Tradiția spune că icoana Gherontissa a fost dăruită Mănăstirii Pantocrator de către împăratul Alexie I Comnenul, ctitor și al mănăstirii cu același nume din Constantinopol. Această icoană este o copie a renumitei reprezentări în mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, păstrată în biserica imperială din capitala bizantină.

Particularitatea icoanei este rară și cu totul deosebită: reprezentarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în picioare, întreagă, în poziție de rugăciune, ceea ce o face unicată între icoanele portabile ale Maicii Domnului.

Dimensiunile ei impunătoare, de 196 cm înălțime și 76 cm lățime, precum și ferecătura de argint de mare finețe, realizată la dorința Maicii Domnului prin bunăvoința unei femei bogate din Constantinopol, arată importanța și cinstea acordată icoanei. În parte, ferecătura amintește și de una dintre cele mai cunoscute minuni: reprezentarea unui vas mare de lut pentru untdelemn, pusă acolo pentru a păstra vie memoria minunii prin care Maica Domnului a umplut, în chip miraculos, toate vasele goale ale mănăstirii, în secolul al XVII-lea.

Icoana se află așezată într-un proschinitar de marmură sculptată, lucrat cu grijă și dăruit de părintele Teofil din Lemnos, fost stareț al mănăstirii. Locul ei este în partea stângă a bisericii mari, pentru a fi la îndemâna tuturor pelerinilor care se apropie să-i ceară ajutorul.

Minunea care i-a dat numele de „Stareța”

Denumirea de „Gherontissa”, în română „Stareța”, provine dintr-o minune tulburătoare și bine cunoscută în Sfântul Munte Athos.

Icoana se afla, la început, în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese. În acea vreme, mănăstirea avea un stareț cu viață sfântă, înaintat în vârstă și aproape de trecerea la Domnul. Cunoscându-și sfârșitul prin descoperire dumnezeiască, el l-a rugat pe preotul slujitor să termine cu mai multă grabă Sfânta Liturghie, pentru a se putea împărtăși pentru ultima dată. Preotul, însă, nu a dat importanță rugăminții și a continuat slujba în ritmul obișnuit.

Atunci s-a petrecut minunea:
Maica Domnului a strigat cu glas auzit de toți din icoană, cerând preotului să termine grabnic slujba, „ca să se împărtășească și părintele stareț”.

Uimit și înfricoșat, preotul a încheiat îndată Sfânta Liturghie, iar starețul, împărtășindu-se, și-a dat sufletul în pace în mâinile Domnului.

Din acel moment, icoana a primit numele de Gherontissa, iar părinții au așezat-o în biserică, la loc de cinste, pentru ca toți credincioșii să se poată închina ei.

Minuni de început: arătarea locului pentru mănăstire

O altă minune, consemnată încă din vremea împăratului Alexie Comnenul, vorbește despre alegerea terenului unde avea să fie ridicată Mănăstirea Pantocrator.

Pe când se lucra la construirea unui mic așezământ monahal în apropiere, icoana Maicii Domnului, împreună cu uneltele meșterilor, dispăreau noaptea și apăreau în același loc pustiu, acolo unde se află astăzi mănăstirea.

Minunea s-a repetat mai multe zile la rând, iar părinții au înțeles că Maica Domnului însăși arată locul unde dorește să fie întemeiată mănăstirea.

Minunea untdelemnului: ocrotirea mănăstirii în vreme de lipsuri

În timpul ocupației germane (1941–1944), mănăstirea a trecut prin ani grei de foamete, lipsuri și incertitudine. Într-una dintre aceste perioade, părintele Eftimie, rânduit la magazia mănăstirii, a constatat că toate vasele cu ulei s-au golit și nu mai exista untdelemn nici pentru bucătărie, nici pentru candelele bisericii.

Părinții s-au adunat la rugăciune înaintea icoanei Gherontissa, cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului.

La câteva zile, părintele Eftimie a avut un vis în care o voce i-a poruncit să curețe toate vasele pentru ulei, pentru că „Maica Domnului se va îngriji să aducă untdelemn suficient”.

În același timp, un căpitan de corabie care transporta arme a avut o vedenie cu o femeie luminoasă „mai strălucitoare decât soarele”, care l-a înștiințat să schimbe direcția pentru a scăpa de germani și să ducă tot uleiul de la bord la Mănăstirea Pantocrator, „unde este casa mea”.

Corabia a sosit în siguranță, iar cantitatea de ulei primită a fost atât de mare încât a ajuns pentru toți anii ocupației, o adevărată minune a Maicii Domnului.

Minunea unui bătrân monah: întâlnirea cu Maica Domnului și Sfântul Trifon

Într-o altă împrejurare, un monah foarte îmbunătățit, aflat pe patul de moarte într-o chilie din grădina mănăstirii, a avut parte de o vedenie cutremurătoare. În timp ce preotul slujea Sfânta Liturghie la bisericuța Sfântului Mucenic Trifon, bătrânul s-a ridicat brusc și a spus celor de lângă el:

„A venit o femeie asemănătoare cu Maica Domnului din icoana Gherontissa, împreună cu un tânăr ce semăna cu Sfântul Trifon. Au venit să mă ia, dar s-au mai sfătuit și m-au lăsat pentru puțin timp.”

Preotul a sosit cu Sfintele Taine chiar atunci. Fața monahului s-a luminat ca soarele, iar după ce a rostit „Cinei Tale celei de taină …”, s-a împărtășit și a adormit în pace.

Minunea ocrotirii unui monah pe drum

Un alt monah, trimis la Kareia să aducă o sumă de bani pentru mănăstire, a întârziat și s-a lăsat noaptea, lucru periculos în acea vreme. Temându-se de tâlhari, a cerut cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului. Îndată i s-a arătat o femeie îmbrăcată ca o monahie, care l-a întrebat de ce este înfricoșat și l-a mângâiat, însoțindu-l până aproape de poarta mănăstirii, unde a dispărut.

Părinții au înțeles că însuși Maica Domnului Gherontissa îi ocrotise pe slujitorul ei credincios.

Taina prezenței Maicii Domnului în icoană

Chipul Maicii Domnului în icoana Stareța este descris de pelerini drept blând, luminos, plin de milă și compătimire. În fața ei, sufletul se liniștește, iar cel ce se închină simte mângâiere, nădejde și bucurie.

Nu există aproape pelerin care să nu mărturisească o schimbare, o alinare, o luminare lăuntrică după ce se închină înaintea ei.

Maica Domnului „Stareța” dăruiește, potrivit mărturiilor:

copii femeilor sterpe,
vindecare bolnavilor, inclusiv celor cu boli grele,
luminare elevilor și studenților,
rezolvare grabnică a necazurilor,
ajutor în împlinirea lucrărilor bune,
ocrotire în primejdii,
pace și mângâiere sufletească.

Părinții o numesc „grabnic ascultătoare” și „adevărată stareță duhovnicească” a celor care îi cer acoperământul.

Icoana Pyrosoteira, Izbăvitoarea de foc

Pe 2 decembrie, mănăstirea prăznuiește și minunea din anul 1948, când un incendiu izbucnit în apropiere amenința să cuprindă întreaga mănăstire. Părinții au alergat la icoana Gherontissa și, prin rugăciunile lor, vântul s-a oprit brusc, iar flăcările s-au stins în chip neexplicabil.

De atunci, icoana mai poartă și numele de Pyrosoteira, adică „Izbăvitoarea de foc”.

O icoană vie, purtătoare de har

Maica Domnului „Stareța” continuă și astăzi să lucreze minuni în rândul celor ce vin cu evlavie la Mănăstirea Pantocrator. Pelerinii o simt ca pe o mamă duioasă, o povățuitoare și o mângâietoare în toate încercările vieții.

Prin această icoană, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se arată ca ocrotitoare a monahilor și a tuturor credincioșilor, răspunzând cu grabă rugăciunilor și împlinind voia cea bună a celor care o caută.