În calendarul Bisericii Ortodoxe, ziua de 23 septembrie este însemnată prin prăznuirea uneia dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: icoana Maicii Domnului „Slovenskaia”.
Această icoană este legată de o istorie minunată care arată, încă o dată, purtarea de grijă a Maicii Domnului față de credincioși și puterea ei de mijlocire înaintea Tronului Preasfintei Treimi.
De-a lungul secolelor, icoana „Slovenskaia” a fost pentru mulți creștini izvor de tămăduire, de întărire a credinței și de luminare sufletească. Ea este o mărturie vie a faptului că Maica Domnului nu a părăsit niciodată poporul creștin, ci, dimpotrivă, se arată grabnic ajutătoare celor ce o cheamă cu inimă curată.
Descoperirea icoanei
Minunea prin care a fost descoperită icoana s-a petrecut în anul 1635, în satul Slovenska, aflat în raionul Kostroma, Rusia. Un vânător, rătăcind prin pădure, a găsit din întâmplare o bisericuță de lemn. Aceasta fusese ridicată cu mai bine de șaizeci de ani în urmă, dar, fiind părăsită, ajunsese într-o stare de ruină. Acoperișul era acoperit cu mușchi, iar pereții șubrezi se înclinau amenințător.
Intrând înăuntru, vânătorul a văzut că toate odoarele se degradaseră și erau cuprinse de putreziciune, cu o singură excepție: icoana Maicii Domnului din altar. Aceasta se păstrase neatinsă de stricăciune, strălucind parcă printr-o lumină nepământească.
Cu toate acestea, vânătorul nu a înțeles pe moment importanța descoperirii. El a lăsat totul așa cum a găsit și s-a întors acasă, fără a vesti nimănui despre cele văzute.
Arătarea Maicii Domnului către Titus
Însă a doua zi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a intervenit în chip minunat. Ea s-a arătat unui om bolnav, numit Titus, din satul Șerstneva. Acesta era de multă vreme chinuit de boală și nu-și mai găsea alinare. În vedenie, Maica Domnului i-a spus că se va vindeca dacă va merge și se va ruga înaintea icoanei sale aflate într-o biserică părăsită, descoperită de un vânător.
Trezindu-se, Titus a povestit totul preotului satului, pe nume Evdochim. Împreună, au pornit pe drumul indicat de Maica Domnului. În cale, s-au întâlnit chiar cu vânătorul, cel care văzuse cu o zi înainte bisericuța ruinată. Acesta i-a condus până la locul cu pricina.
Acolo, Titus s-a rugat fierbinte înaintea icoanei Maicii Domnului și s-a vindecat. Această minune a fost semnul că icoana era cu adevărat făcătoare de minuni și că Maica Domnului voia să fie cinstită în acel loc.
Nașterea unei mănăstiri
Recunoscător pentru vindecarea sa, Titus a hotărât să nu se mai întoarcă în lume. El a rămas acolo, lângă bisericuța ruinată, închinându-și viața slujirii lui Dumnezeu și cinstirii icoanei Maicii Domnului. Mai târziu, a devenit monah, dându-și viața întreagă rugăciunii și ascezei.
În timp, în jurul locului minunat s-a ridicat o mănăstire, numită după icoană, Mănăstirea Slovenskaia. Ea a devenit un centru de pelerinaj, unde credincioșii veneau să se închine icoanei și să ceară ajutorul Maicii Domnului. Numeroase mărturii vorbesc despre tămăduiri și minuni săvârșite prin rugăciunile în fața acestei icoane.
Din nefericire, în anul 1764 mănăstirea a fost desființată, în urma reformelor vremii, iar biserica ei a fost transformată în biserică parohială. Cu toate acestea, cinstirea icoanei nu a încetat.
Ridicarea bisericii de piatră
În anul 1806, lângă pădure, credincioșii au ridicat o biserică de piatră, închinată icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”. Această biserică a devenit noul loc de rugăciune pentru pelerini și un centru de credință în regiune.
Mai târziu, în anul 1892, pe același loc a fost construită o biserică mai mare, cu trei altare. Ele au fost sfințite în cinstea icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”, a Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul și a Sfinților Zosima și Savatie, mari făcători de minuni de la Mănăstirea Solovăț.
Astfel, locul descoperirii icoanei a devenit un spațiu sfințit și plin de har, unde rugăciunea și cinstirea Maicii Domnului au fost continuate cu evlavie.
Confuzia cu icoana din Murom
De-a lungul timpului, icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” a fost uneori confundată cu icoana Maicii Domnului din Murom, din cauza asemănărilor iconografice. În unele albume și colecții de artă bisericească, cele două icoane au fost prezentate greșit ca fiind una și aceeași.
Totuși, tradiția ortodoxă păstrează cu grijă identitatea fiecărei icoane făcătoare de minuni, subliniind unicitatea istoriei, a minunilor și a locului fiecăreia. Astfel, icoana „Slovenskaia” rămâne legată de Kostroma și de minunea descoperirii ei din anul 1635.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia” nu se limitează doar la istoria descoperirii ei sau la minunile legate de ea. Pentru credincioși, ea are o semnificație profund duhovnicească.
Mai întâi, icoana arată permanenta prezență a Maicii Domnului în viața creștinilor. Într-o bisericuță uitată și ruinatã, icoana și-a păstrat întreagă frumusețea și sfințenia Acest lucru este o mărturie că Maica Domnului nu este condiționată de împrejurările materiale, ci rămâne vie și lucrătoare în viața celor care o cheamă.
În al doilea rând, minunea vindecării lui Titus arată legătura dintre credință și tămăduire. Maica Domnului nu doar că l-a îndrumat pe cel bolnav spre icoană, ci i-a dăruit și vindecarea, ca semn al milei și dragostei ei.
În al treilea rând, icoana ne învață că din locuri smerite se pot naște mari binecuvântări. O bisericuță ruinată a devenit loc de pelerinaj și izvor de sfințenie, pentru că acolo s-a arătat puterea lui Dumnezeu prin Maica Sa.
Icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” este o mărturie a iubirii negrăite pe care Născătoarea de Dumnezeu o are pentru oameni
Descoperită într-un loc uitat de lume, ea a devenit izvor de lumină și de mângâiere pentru nenumărați credincioși. Minunea vindecării lui Titus, ridicarea mănăstirii și a bisericilor închinate ei, precum și cinstirea de care se bucură până astăzi arată puterea neîntreruptă a rugăciunii către Maica Domnului.
Astfel, icoana „Slovenskaia” ne cheamă și pe noi să ne apropiem cu credință de Maica Domnului, să-i cerem ajutorul în necazuri și să-i mulțumim pentru mijlocirea ei. Într-o lume plină de încercări, ea rămâne grabnic ajutătoare și ocrotitoare a celor care o cinstesc cu evlavie.
Cinstirea acestei icoane, ca și a tuturor icoanelor făcătoare de minuni, este un îndemn la întărirea credinței, la smerenie și la rugăciune stăruitoare. Iar Maica Domnului, în bunătatea ei, nu încetează a răspunde celor care o cheamă cu inima curată: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”.