În calendarul ortodox, cinstirea sfintelor icoane ocupă un loc fundamental, ca expresie vie a prezenței harului lui Dumnezeu în viața Bisericii. Între aceste odoare sfinte, icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” (numită și „a celor Șapte Lacuri”) se evidențiază prin minunile și ajutorul pe care le-a revărsat peste credincioși în vremuri de grea încercare. Prăznuită în trei rânduri pe parcursul anului: la 26 iunie, 28 iulie și 13 octombrie, această icoană este strâns legată de istoria orașului Kazan și de mănăstirea care îi poartă numele.
Originea icoanei și întemeierea mănăstirii
Numele icoanei derivă de la Mănăstirea Sedmiezerskaya, care în traducere înseamnă „mănăstirea celor șapte lacuri”. Situată în apropierea orașului Kazan, această mănăstire a fost întemeiată în anul 1615 de către călugărul Eftimie, un om al rugăciunii și al râvnei duhovnicești. Eftimie a adus cu sine, din Ustiug, o icoană a Maicii Domnului despre care avea încredințarea că este făcătoare de minuni. Această icoană a fost așezată cu cinste în biserica mănăstirii nou-înființate, în ziua de 13 octombrie 1615, dată ce avea să devină ulterior zi de prăznuire în amintirea acestui eveniment.
La vremea respectivă, mănăstirea era înconjurată de șapte lacuri mici, care, în timp, s-au unit într-un singur lac mai mare, păstrând însă simbolismul originar. Această legătură cu apa, element purificator și simbol al vieții, avea să fie prevestitoare pentru ajutorul pe care icoana îl va aduce în vremuri de boală și moarte.
Kazan în fața morții: epidemia de ciumă
Secolul al XVII-lea a fost unul de mari tulburări și suferințe pentru Rusia. La mijlocul acestui veac, între anii 1654 și 1655, o cumplită epidemie de ciumă a cuprins întregul teritoriu, ajungând și în orașul Kazan. Moartea făcea ravagii, iar în scurtă vreme aproape toți locuitorii orașului au pierit și se estimează că numărul victimelor s-a ridicat la peste 48.000 de suflete.
În această situație de disperare și neputință, credincioșii s-au întors cu nădejde către Maica Domnului. S-a hotărât aducerea Icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” din mănăstirea celor șapte lacuri, în procesiune, până în centrul orașului Kazan. După ce sfânta icoană a fost purtată în jurul zidurilor de piatră ale orașului, a fost așezată cu evlavie în Biserica Bunei Vestiri.
Minunea izbăvirii prin rugăciune și procesiuni
După ce icoana a fost așezată în biserică, a urmat o priveghere de toată noaptea, iar a doua zi s-a slujit Sfânta Liturghie. Poporul, cu credință și lacrimi, a început procesiuni zilnice, purtând icoana pe străzile orașului, printre casele de lemn, și cerând ajutorul Maicii Domnului. Aceste procesiuni și rugăciuni colective au durat șapte zile, un număr plin de semnificație biblică, amintind de cele șapte zile ale creației, de șapte laude aduse Domnului, de șapte daruri ale Duhului Sfânt.
După aceste șapte zile de rugăciune neîncetată, s-a petrecut o minune: ciuma a început să se retragă, iar orașul Kazan a fost izbăvit de această grea suferință. Pentru credincioși, izbăvirea n-a fost doar o eliberare trupească, ci și o întărire a credinței în puterea mijlocirii Maicii Domnului.
Taina voinței Maicii Domnului
După îndepărtarea molimei, călugării mănăstirii Sedmiezerskaya au dorit să readucă sfânta icoană în mănăstirea de unde fusese adusă. Au organizat o nouă priveghere de toată noaptea și s-au pregătit să o transporte cu solemnitate înapoi. Însă, în mod neașteptat, o furtună de zăpadă s-a abătut asupra orașului exact în momentul în care voiau să scoată icoana din biserică.
Această întâmplare s-a repetat de trei ori. Pentru cei prezenți, a fost limpede că Maica Domnului dorea ca icoana să rămână în Kazan pentru o vreme, ca semn de ocrotire și prezență mângâietoare. Abia în anul 1655, după un an de la izbăvire, icoana s-a întors la mănăstirea sa de obârșie, însoțită de o procesiune cu rugăciuni și cântări de mulțumire.
A doua izbăvire și consolidarea cinstirii icoanei
Un alt moment important în istoria cinstirii icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” s-a petrecut în anul 1771, când o altă epidemie de ciumă a amenințat din nou orașul Kazan. Credincioșii, aducându-și aminte de ajutorul primit în trecut, au apelat din nou la mijlocirea Maicii Domnului prin această sfântă icoană. Și de această dată, rugăciunile și procesiunile nu au rămas fără răspuns: orașul a fost izbăvit din nou de moarte și suferință.
În amintirea acestei a doua izbăviri, ziua de 28 iulie a fost stabilită ca dată de prăznuire a icoanei. Alături de 26 iunie (prima izbăvire) și 13 octombrie (mutarea icoanei la mănăstire), ea alcătuiește un triptic de sărbători închinat iubirii și milostivirii Maicii Domnului revărsate prin această icoană făcătoare de minuni.
Semnificația duhovnicească a icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya”
Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” este o mărturie vie a faptului că Dumnezeu nu părăsește poporul Său și că, prin rugăciunea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, orice pericol poate fi depășit. De-a lungul veacurilor, Biserica a păstrat și a transmis această credință în puterea rugăciunii Maicii Domnului, care nu încetează să se roage pentru noi.
Șapte lacuri, șapte zile de rugăciune, șapte daruri ale Duhului, toate aceste simboluri ne trimit la deplinătatea ajutorului ceresc, la perfecțiunea lucrării dumnezeiești, care se arată în răbdarea și credința celor care se roagă cu inimă smerită.
În vremurile noastre, când lumea este iarăși încercată de boli, frică, tulburări și confuzie, exemplul credinței locuitorilor din Kazan rămâne un model pentru creștini. Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” nu este doar o tradiție locală, ci o chemare universală la rugăciune, pocăință și încredere în ajutorul Maicii Domnului.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” este o pildă luminoasă despre puterea rugăciunii, despre credința poporului lui Dumnezeu și despre lucrarea minunată a Maicii Domnului în viața celor care o cinstesc
Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya”, în cele trei zile de prăznuire: 26 iunie, 28 iulie și 13 octombrie, este o mărturie limpede a unei relații vii și continue între cer și pământ, între nevoia noastră de ajutor și milostivirea născătoare de viață a celei ce L-a născut pe Domnul Iisus Hristos.
În fața durerilor, a bolii sau a incertitudinii, Maica Domnului rămâne Acoperământul nostru cel sfânt, iar icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya”, un semn văzut al nădejdii care nu înșală. De aceea, să nu încetăm a ne ruga, cu credință: