Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” este una dintre cele mai îndrăgite și pline de har icoane făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, prăznuită de Biserica Ortodoxă la 25 ianuarie și 9 octombrie. Chiar numele acestei icoane este o rugăciune fierbinte, o strigare de suflet către Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți și bolnavi, „Izvorul tămăduirilor” și „nădejdea celor fără de nădejde”.
Originea și descoperirea icoanei
Această icoană binecuvântată a fost descoperită în Moscova, în Biserica „Sfântul Nicolae” din cartierul Pupișevo, unde fusese adusă de către cazaci în anul 1640. Multă vreme a stat în biserică fără a fi cunoscută de popor, până când, printr-o minune, Născătoarea de Dumnezeu a arătat-o lumii, arătându-Și milostivirea față de cei care se roagă cu credință.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, această icoană s-a arătat a fi făcătoare de minuni printr-o vindecare miraculoasă. O femeie de neam nobil, aflată departe de Moscova, fusese lovită de o boală cumplită: paralizia întregului trup. Deși avea toate bogățiile lumești, nu mai avea ceea ce este mai de preț, sănătatea. A încercat totul: medici vestiți, tratamente, rugăciuni, dar fără izbândă. Deznădăjduită, femeia și-a pus nădejdea doar în Dumnezeu.
Atunci, în vis, i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, spunându-i:
„Poruncește să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Mea cu inscripția: Potolește întristările noastre. Roagă-te înaintea ei și vei primi vindecare.”
În vedenie, femeia a văzut chipul blând al Maicii Domnului și a recunoscut icoana care avea să-i devină pricină de tămăduire.
Minunea vindecării
Când s-a trezit, femeia a cerut să fie dusă de îndată la Moscova, deși drumul era lung și anevoios. Cu credință și răbdare, a ajuns în cele din urmă la Biserica Sfântului Nicolae. Intrând, s-a închinat la toate icoanele, dar nu a găsit-o pe cea pe care o văzuse în vis. Atunci a povestit preotului vedenia sa, iar acesta, mișcat, a poruncit paraclisierului să aducă din clopotniță toate icoanele vechi ale Maicii Domnului.
Printre icoanele prăfuite și uitate, a fost găsită una care purta inscripția: „Potolește întristările noastre”. Când a văzut-o, femeia a strigat plină de bucurie și lacrimi: „Ea este! Ea este!”
S-a săvârșit atunci un acatist înaintea icoanei, iar în clipa rugăciunii, femeia s-a ridicat singură în picioare, vindecată deplin. Minunea s-a petrecut la 25 ianuarie 1760, dată la care Biserica a rânduit prăznuirea acestei icoane, alcătuind și o slujbă specială și un acatist în cinstea ei.
Prin credința fierbinte a femeii și prin mijlocirea Maicii Domnului, s-a arătat din nou puterea dumnezeiască a rugăciunii și a nădejdii neclintite. Vindecarea ei a devenit cunoscută în întreaga Rusie, iar credincioșii au început să vină în număr mare la biserica Sfântului Nicolae, cerând ajutorul Maicii Domnului în necazurile și suferințele lor.
Minunile icoanei de-a lungul vremii
După această minune, nenumărați bolnavi și întristați au aflat alinare la această icoană. În special în timpul epidemiei din anul 1771, icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” a fost pricină de multe vindecări, iar poporul a simțit ocrotirea cerească a Preasfintei Fecioare.
Numeroase copii ale icoanei au fost realizate și împărțite în întreaga Rusie, devenind izvor de mângâiere și de ajutor pentru creștini. Numai în Moscova se aflau patru icoane purtând același nume, toate preamărite prin minuni.
Acolo unde icoana a fost așezată cu evlavie și s-au rostit rugăciuni cu credință, durerile s-au potolit, lacrimile s-au șters și inimile s-au umplut de pace. Nu întâmplător icoana poartă acest nume plin de mângâiere: „Potolește întristările noastre”, căci, asemenea unei mame, Maica Domnului nu lasă lacrima să se piardă, ci o preface în rugăciune, iar rugăciunea o duce la Tronul Fiului ei.
Înțelesul duhovnicesc al icoanei
Chipul Maicii Domnului din această icoană are o expresie de adâncă blândețe și compătimire. Fecioara Maria este înfățișată cu mâna stângă sprijinită sub cap, ușor înclinat, ca o mamă care ascultă cu milă și înțelegere durerile copiilor săi. Gestul exprimă apropierea ei de oameni, dorința de a asculta suspinele și lacrimile lor. Cu mâna dreaptă ține pe Pruncul Iisus, izvorul mântuirii și al milostivirii.
Mântuitorul ține în mâinile Sale un sul desfăcut, pe care sunt scrise cuvintele:
„Judecați cu dreptate, arătând milă unii față de alții, nu jigniți văduvele și orfanii și nu țineți răutate în inima voastră față de fratele vostru.”
Aceste cuvinte, extrase din profețiile Vechiului Testament, sunt o chemare la dreptate, la iubire și la compasiune, virtuți care aduc pace sufletului și potolesc întristările. Căci adevărata bucurie nu se naște din bogăție sau putere, ci din iubirea față de Dumnezeu și de aproapele.
Prin această icoană, Maica Domnului ne arată că potolirea durerilor și a necazurilor nu vine doar prin vindecare trupească, ci și prin tămăduirea inimii, prin împăcarea cu Dumnezeu, prin curățirea de păcat și prin dobândirea păcii sufletești.
Maica Domnului, alinare a celor necăjiți
De-a lungul veacurilor, credincioșii au simțit neîncetat ajutorul Maicii Domnului în toate încercările vieții. Ea este numită „Bucuria tuturor celor necăjiți”, „Izvorul tămăduirilor”, „Ploaia milostivirii” și „Scăparea celor din primejdii”. În fața icoanei „Potolește întristările noastre”, creștinii vin cu rugăciune și lacrimi, aducându-și durerile, neputințele, bolile și necazurile, știind că Maica Domnului nu lasă rugăciunea fără răspuns.
Cei bolnavi găsesc alinare, cei deznădăjduiți primesc nădejde, iar cei apăsați de păcate află puterea de a se ridica. În fața acestei icoane, inimile se deschid, gândurile se limpezesc și sufletul simte o pace adâncă, ca o mângâiere cerească.
Maica Domnului, ca o mamă iubitoare, se apleacă asupra fiecărui fiu al ei care strigă din suferință: „Potolește întristările noastre, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Ea nu respinge nici o rugăciune rostită din inimă, ci o duce înaintea Fiului ei, mijlocind pentru noi, cei nevrednici.
Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” rămâne o dovadă vie a iubirii materne și a milostivirii cerești
Ea ne cheamă să ne apropiem de Dumnezeu cu credință, cu nădejde și cu dragoste, știind că nici o lacrimă nu se pierde înaintea Lui.