În istoria ortodoxiei, Maica Domnului a fost dintotdeauna privită ca „Îndrumătoarea” credincioșilor, cea care arată lumii calea către Hristos.
Printre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu care poartă acest nume, una dintre cele mai iubite și cinstite este Icoana Maicii Domnului „Odighitria” (în greacă, „Îndrumătoarea”) de la Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte Athos.
Această icoană nu doar că poartă o istorie sfântă și plină de minuni, ci și o profundă semnificație teologică, fiind o mărturie vie a prezenței Maicii Domnului în viața monahilor și a întregii Biserici.
Originea și semnificația denumirii „Odighitria”
Cuvântul grecesc odigos înseamnă „călăuză” sau „povățuitoare”. Prin urmare, Maica Domnului „Odighitria” este „Cea care arată calea”, calea mântuirii, care este Hristos Însuși: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6).
Tipul iconografic „Odighitria” o înfățișează pe Fecioara Maria ținând pe brațul stâng pe Pruncul Iisus, iar cu mâna dreaptă arătând spre El, îndemnând pe toți să privească la Fiul lui Dumnezeu. Pruncul, înveșmântat în haine aurii – simbol al Dumnezeirii –, ține în mâna stângă un sul, semnul Evangheliei și al înțelepciunii dumnezeiești. Gestul Maicii Domnului este, în același timp, unul de rugăciune și de binecuvântare, prin care Ea mijlocește necontenit pentru lume.
Potrivit Tradiției, prima icoană de acest fel a fost zugrăvită de Sfântul Evanghelist Luca, care a pictat chipul Născătoarei de Dumnezeu încă din timpul vieții Ei pământești. Văzând icoana, Maica Domnului ar fi binecuvântat-o, spunând: „Harul Celui născut din mine să fie cu această icoană.” De atunci, nenumărate copii ale icoanei „Odighitria” s-au răspândit în întreaga lume ortodoxă, devenind surse de mângâiere și vindecare pentru credincioși.
Icoana Maicii Domnului „Odighitria” din Sfântul Munte Athos
În Sfântul Munte Athos, locul unde rugăciunea și tăcerea devin respirația sufletului, icoana „Odighitria” s-a bucurat de o cinstire deosebită. Icoana făcătoare de minuni despre care vorbim a fost așezată, pentru mulți ani, în katholikonul Mănăstirii Vatoped, în partea stângă a bisericii, sprijinită de o coloană.
Însă, în anul 1730, a avut loc o minune care a schimbat pentru totdeauna istoria acestei icoane. Într-o dimineață, monahii de la Vatoped au constatat cu uimire că icoana dispăruse din biserică. Ușile erau încuiate, iar nimic nu indica un furt omenesc. După o scurtă vreme, au aflat cu mirare că icoana se afla în Mănăstirea Xenofont, aflată la trei ore distanță de Vatoped.
Crezând că cineva o furase și o dusese acolo pe ascuns, părinții vatopedini au mers la Xenofont, au luat icoana și au readus-o în locul ei de la Vatoped, luând măsuri suplimentare de pază. Însă, spre uimirea tuturor, icoana a dispărut din nou și a fost găsită, din nou, la Xenofont. Acest fapt s-a repetat de trei ori, iar monahii au înțeles, cu cutremur și smerenie, că nu era vorba despre o întâmplare omenească, ci despre o lucrare minunată a Maicii Domnului.
Înțelegând voia Născătoarei de Dumnezeu, monahii de la Vatoped nu s-au mai împotrivit, ci au primit cu pace și evlavie hotărârea Ei de a rămâne la Mănăstirea Xenofont. Ca semn al dragostei frățești, au trimis untdelemn și lumânări pentru a fi aprinse înaintea icoanei, iar de atunci, ambele mănăstiri prăznuiesc împreună minunea mutării icoanei.
Locul de cinstire al icoanei și minunile Ei
Astăzi, icoana Maicii Domnului „Odighitria” se află în katholikonul Mănăstirii Xenofont, în același chip cum fusese odinioară așezată la Vatoped – înaintea unei coloane din partea stângă. Ea este păstrată cu mare grijă, împodobită cu metale prețioase și acoperită de o candelă care arde necontenit.
De-a lungul secolelor, icoana a fost izvor de nenumărate minuni și vindecări. Mulți pelerini care au venit cu credință și s-au rugat înaintea Ei au primit alinare în suferințe, izbăvire de primejdii și întărire în credință. Mărturii ale monahilor vorbesc despre momente în care chipul Maicii Domnului a strălucit cu lumină cerească, semn al prezenței Ei vii printre oameni.
Pentru monahii din Sfântul Munte, icoana „Odighitria” nu este doar o amintire sfântă, ci o prezență vie și iubitoare. Ea îi povățuiește, asemenea unei mame, pe calea nevoinței, îi întărește în ispite și le dă nădejde în momentele de încercare.
Teologia icoanei „Odighitria”
Icoana „Odighitria” este o adevărată mărturisire de credință în taina întrupării lui Hristos. Maica Domnului este arătată nu doar ca Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), ci și ca cea care conduce pe oameni către Fiul ei. Prin gestul mâinii drepte, ea nu atrage atenția asupra propriei persoane, ci asupra lui Hristos, Mântuitorul lumii.
Gestul său este, în același timp, o lecție de smerenie și de teologie: Maica Domnului nu se pune pe sine în centrul atenției, ci arată lumii pe Cel care este „Calea”. În acest sens, Ea este icoana vie a Bisericii, care nu vorbește despre sine, ci Îl vestește neîncetat pe Hristos.
Veșmântul Pruncului, de culoare aurie, simbolizează slava dumnezeiască, iar sulul din mâna Sa amintește de învățătura Evangheliei. Chipul blând și plin de lumină al Maicii Domnului, unit cu privirea plină de autoritate divină a Pruncului, exprimă taina iubirii dumnezeiești care se revarsă asupra lumii.
Astfel, icoana „Odighitria” devine nu doar un obiect de cult, ci o fereastră către împărăția lui Dumnezeu, o chemare la rugăciune și la viață curată, la urmarea lui Hristos.
Legătura duhovnicească dintre Mănăstirile Vatoped și Xenofont
Minunea mutării icoanei „Odighitria” din Vatoped la Xenofont a devenit, de-a lungul timpului, un simbol al unității duhovnicești dintre cele două mănăstiri. Monahii vatopedini au recunoscut că nu voința omenească hotărăște locul în care Maica Domnului voiește să-și arate binecuvântarea, ci lucrarea tainică a proniei dumnezeiești.
De atunci, între cele două obști s-a păstrat o legătură frățească, întărită de rugăciune și de cinstirea comună a Născătoarei de Dumnezeu. Pelerinii care vizitează Athosul și se închină la icoana „Odighitria” simt aceeași pace și bucurie cerească pe care au trăit-o monahii de odinioară.
Un moment deosebit a fost anul 2013, când, pentru prima dată după 283 de ani, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Odighitria” a fost adusă din nou la Mănăstirea Vatoped, cu binecuvântarea egumenului Alexie al Mănăstirii Xenofont.
Cu prilejul acestei sărbători, la privegherea Sfinților Vatopedini din 10 iulie, s-a săvârșit o Sfântă Liturghie arhierească, avându-l protos pe Preasfințitul Gavriil de Diavleia. A fost un moment de rugăciune și recunoștință pentru binefacerile Maicii Domnului, o întărire a credinței și a unității între cele două sfinte mănăstiri.
Icoana Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont este mai mult decât in vestigiu sfânt al trecutului, este o prezență vie și lucrătoare, care continuă să povățuiască lumea către Hristos
Prin minunile Ei, prin pacea și lumina pe care o răspândește, Maica Domnului ne arată că nu ne părăsește niciodată, ci ne poartă mereu în brațele rugăciunii Ei.
Cinstirea acestei icoane este, în fond, o mărturisire a credinței ortodoxe în dragostea negrăită a Născătoarei de Dumnezeu. Ea ne învață că adevărata cale a vieții este Hristos, Fiul Ei, iar cei care Îl urmează nu vor merge în întuneric, ci vor avea lumina vieții.
Astfel, privind chipul blând al Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, fiecare credincios este chemat să-și ridice privirea spre Cer și să rostească, cu inimă smerită și nădejde:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, povățuiește-ne și pe noi pe calea mântuirii, așa cum i-ai călăuzit pe toți cei ce te-au chemat cu credință de-a lungul veacurilor!”
Top of Form
Bottom of Form
Tropar la Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont
Icoanei tale celei sfinte, numită Îndrumătoarea, închinându-i-se acum cu multă credinţă, te lăudăm, Curată Fecioară, căci ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile tale şi izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigăm ţie: Slavă milostivirii tale, Curată, slavă pavezei tale, slavă purtării tale de grijă, Una Prealaudată.