Ortodoxia are o comoară inepuizabilă de icoane făcătoare de minuni și de reprezentări sfinte care, dincolo de frumusețea lor artistică, sunt adevărate ferestre spre Împărăția lui Dumnezeu. Ele nu sunt simple obiecte de artă, ci mijloace prin care credincioșii se apropie de Domnul și de sfinții Lui, primind mângâiere și întărire în credință. Una dintre aceste icoane vechi și pline de semnificație este Icoana Maicii Domnului „Novonichita”, sărbătorită anual la 15 septembrie, a doua zi după praznicul Înălțării Sfintei Cruci.
Această icoană o înfățișează pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul Hristos, Care ține în mână o cruce cu care binecuvântează pe cei ce se roagă înaintea Sa. Particularitatea ei constă în faptul că poartă numele unui mare mucenic al Bisericii, Sfântul Nichita Gotul, cel prin care icoana a intrat în viața creștinilor și a rămas până astăzi ca semn al biruinței lui Hristos asupra păgânismului și asupra morții.
Sfântul Nichita Gotul și legătura sa cu icoana
Numele „Novonichita” nu poate fi înțeles pe deplin fără a cunoaște viața și jertfa Sfântului Mare Mucenic Nichita Gotul. Acest sfânt s-a născut pe malurile Dunării, în teritoriile de astăzi ale României, fiind de neam got, adică aparținând unui trib germanic. El a crescut în credința păgână, dar a fost atras spre creștinism printr-o descoperire dumnezeiască.
Sfântul Nichita a fost ucenicul episcopului got Teofil, luminător al neamului său și participant la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Același episcop, Teofil, a trăit în vremea Sfintei Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, cea care a aflat la Ierusalim Sfânta Cruce a Mântuitorului.
Numele de „Nichita” provine din limba greacă și înseamnă „biruință”. Înainte de botez, sfântul a avut o vedenie tainică: un copil cu o cruce în mână i-a spus să-și privească pieptul. Trezindu-se, a descoperit icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos, icoana „Novonichita”, care l-a însoțit în toată viața sa duhovnicească. O tânără creștină, pe nume Iuliana, l-a ajutat să înțeleagă vedenia și să primească botezul de la episcopul Teofil.
Astfel, viața lui Nichita a fost pecetluită de icoana Născătoarei de Dumnezeu și de crucea pe care Pruncul o ținea în mâini, simbol al biruinței lui Hristos asupra păcatului și morții.
Lupta pentru credință și mucenicia Sfântului Nichita
După primirea Botezului, Sfântul Nichita a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei în rândul goților. Prin pilda vieții sale curate și prin cuvântul său plin de har, a atras mulți păgâni la credința în Hristos. În timp, a devenit un adevărat lider spiritual al comunităților creștine din neamul său, ajungând chiar episcop.
Dar lucrarea lui nu a rămas nepedepsită de către regele păgân Atanaric, cunoscut pentru cruzimea cu care prigonea pe creștini. Sfântul Nichita nu a tăcut, ci l-a mustrat pentru nedreptățile și violențele sale. Din această pricină, a fost arestat și supus la multe chinuri.
În cele din urmă, la 15 septembrie 372, a fost aruncat în foc. Minunea dumnezeiască a fost că trupul său nu a fost mistuit de flăcări, ci a rămas nevătămat și strălucitor. În taină, un prieten creștin pe nume Marian i-a luat trupul și l-a îngropat cu cinste. Mai târziu, părți din moaștele sale au fost duse în mai multe locuri, iar astăzi o parte se păstrează la Mănăstirea Dečani din Serbia.
Prin jertfa sa, Sfântul Nichita a arătat lumii că adevărata biruință nu este cea militară, trecătoare, ci biruința asupra păcatului și a morții prin credința în Hristos.
Semnificația icoanei „Novonichita”
Icoana Maicii Domnului „Novonichita” este o mărturie a acestei biruințe. Ea ne arată pe Maica Domnului ținând pe brațe pe Pruncul Hristos, Care nu are în mână o sabie sau un sceptru, ci o cruce. Această imagine surprinde însăși esența creștinismului: puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune, iar victoria nu vine prin forță armată, ci prin jertfa de pe Cruce.
Domnul Iisus Hristos le-a interzis ucenicilor săi să-L apere cu sabia în ceasul pătimirilor. El a primit de bună voie suferința și moartea, arătând lumii că adevărata putere este iubirea și ascultarea de Tatăl ceresc. Crucea, care în vremea aceea era semn al umilinței și al osândei, a devenit prin Hristos semn al vieții și al biruinței.
Această icoană amintește creștinilor de faptul că victoria nu stă în puterea omenească, ci în urmarea lui Hristos și în răbdarea suferințelor. Sfântului Nichita i s-a descoperit tocmai această taină: că biruința lui nu se va măsura în lupte câștigate pe câmpul de război, ci în fidelitatea față de Dumnezeu și în mucenicia sa.
Cinstirea icoanei și a Sfântului Nichita
De-a lungul secolelor, icoana „Novonichita” a fost cinstită ca un dar al Maicii Domnului pentru creștini. Ea este legată în mod direct de mărturia Sfântului Nichita, motiv pentru care Biserica a rânduit ca pomenirea icoanei să fie săvârșită în aceeași zi cu pomenirea sfântului său, pe data de 15 septembrie.
Mai mult, această cinstire se leagă și de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, prăznuit pe 14 septembrie. Astfel, icoana Maicii Domnului cu Pruncul ținând crucea devine o prelungire a sărbătorii Crucii, arătând că prin Cruce vine mântuirea lumii și că Maica Domnului este mereu de partea Fiului ei, împărtășind cu El biruința asupra morții.
Nu întâmplător, numele „Nichita” a devenit foarte răspândit printre creștinii ortodocși, fiind un simbol al biruinței în Hristos. De asemenea, în prescurile aduse la Sfânta Liturghie apare inscripția „IC XC NI KA”, „Iisus Hristos, Biruitorul”, care trimite la aceeași temă a biruinței credinței.
Icoana Maicii Domnului „Novonichita” este o mărturie a biruinței lui Hristos și a curajului mărturisirii de credință
Ea se leagă indisolubil de viața și mucenicia Sfântului Nichita Gotul, cel care a adus lumina Evangheliei printre neamul său și care a primit cununa muceniciei pentru Domnul Iisus Hristos.
Cinstind această icoană la 15 septembrie, creștinii ortodocși sunt chemați să-și amintească faptul că adevărata victorie nu se câștigă prin puterea armelor sau prin gloria lumească, ci prin urmarea lui Hristos pe calea Crucii, prin pocăință și prin dragoste.
Să ne rugăm cu credință înaintea icoanei „Novonichita”, cerând ajutorul Maicii Domnului și al Sfântului Nichita, ca să putem trăi în fiecare zi biruința asupra păcatului și să dobândim viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.