Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” reprezintă una dintre dovezile vii ale purtării de grijă a Născătoarei de Dumnezeu față de întreaga lume. Cunoscuta icoană, care a adus mângâiere și vindecare nenumăraților credincioși, este înscrisă în istoria Bisericii ca un semn al iubirii milostive a Maicii Domnului, Care nu încetează să reverse darurile Ei asupra celor ce o cheamă cu credință.
Prăznuită în fiecare an la data de 19 noiembrie, icoana este asociată cu numeroase minuni, lacrimi de mir, tămăduiri și izbăviri din necazuri, fiind considerată o adevărată binecuvântare cerească pentru cei împovărați sufletește.
Originea icoanei și legătura cu Sfântul Patriarh Atanasie al Constantinopolului
Conform Tradiției, icoana „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a aparținut Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, un mare apărător al Ortodoxiei în veacul al XVII-lea.
Icoana este un triptic cu balamale, realizată cu multă finețe artistică și duhovnicească, purtând înfățișarea Maicii Domnului în ipostaza Ei de alinare a durerilor omenești.
Sfântul Atanasie a fost un ierarh încercat, confruntat cu nenumărate prigoniri, tulburări politice și încercări pentru Biserică. A fost ales Patriarh al Constantinopolului de trei ori, însă, din cauza presiunilor otomane și a intrigilor vremii, a păstorit de fiecare dată perioade foarte scurte: 40 de zile în anul 1634 și aproximativ două săptămâni în anul 1652.
O viață de jertfă, credință și mângâiere prin Maica Domnului
Viața lui a fost o necontenită luptă pentru apărarea credinței, pentru susținerea creștinilor asupriți și pentru întărirea dreptei slăviri.
În timpul retragerilor sale, dar și al călătoriilor misionare, Sfântul Ierarh Atanasie nu s-a despărțit niciodată de această icoană a Maicii Domnului. A purtat-o cu sine în Moldova, unde fusese primit cu evlavie de domnitorul Vasile Lupu, apoi în Rusia, unde a mers în anul 1653 pentru a strânge ajutoare destinate creștinilor aflați sub ocupație otomană. Tot cu această icoană a viețuit și în Sfântul Munte Athos, unde a găsit perioade de liniște și rugăciune.
Prin urmare, anul 1653 este considerat momentul în care prima icoană „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a ajuns în Rusia, devenind ulterior izvor de binecuvântări pentru poporul credincios.
Ultimii ani ai Sfântului Atanasie și testamentul său
Sfântul Atanasie, cunoscându-și vremea sfârșitului, și-a alcătuit un testament în care a împărțit darurile primite de la țarul Alexei Mihailovici și de la patriarhul Nicon către mai multe mănăstiri din Moldova, Athos și Sinai. El a rânduit ca daruri să fie trimise și la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, unde petrecuse o parte din viață.
Sfântul Ierarh a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, în a treia zi de Paști, ținând Sfânta Evanghelie în mâini. A fost îngropat în Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Mgarsk, în Ucraina, conform rânduielii patriarhilor răsăriteni: pe jilț arhieresc, cu cârja în mână. Opt ani mai târziu, când mormântul său a fost deschis în urma unei descoperiri dumnezeiești, trupul său a fost aflat neputrezit, semn al sfințeniei vieții sale. În anul 1662, Sfântul Atanasie a fost canonizat, având ca zi de prăznuire data de 2 mai.
Drumul icoanei după mutarea la Domnul a Sfântului Atanasie
După moartea sfântului, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a fost dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos. A rămas acolo până în octombrie 1849, când a fost înființat Schitul rusesc „Sfântul Andrei”. Mitropolitul Grigorie, retras la Vatoped, a oferit această icoană drept binecuvântare noului schit.
Icoana a fost așezată în chilia părintelui Visarion, întemeietorul schitului. Înainte de a trece la Domnul, părintele Visarion a binecuvântat obștea cu această icoană și le-a spus cu cuvinte profetice:
„Această icoană ar putea fi pentru voi bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.”
Acest cuvânt s-a adeverit de nenumărate ori în viața monahilor și a celor care s-au rugat cu credință înaintea icoanei.
Minunile icoanei și răspândirea ei în Rusia
În anul 1863, icoana s-a proslăvit în mod deosebit în ținutul rusesc Vyatsk. Ieromonahul Paisie, plecat din Athos pentru a strânge donații, a luat cu sine icoana Maicii Domnului, iar în urma rugăciunilor, mulți oameni au primit vindecări, alinări sufletești și izbăviri din necazuri.
De atunci, icoana a devenit una dintre cele mai iubite reprezentări ale Maicii Domnului în tradiția ortodoxă rusă. Astăzi se află în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Sankt Petersburg și continuă să fie cinstită de credincioși din întreaga lume.
O altă dovadă a puterii ei făcătoare de minuni se află în Mănăstirea „Sfântul Alexie” din Voronej, unde este păstrată o copie athonită pictată și sfințită în anul 1905, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril, la Mănăstirea rusească „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Athos.
Minunea izvorârii de mir din anul 1999
În anul 1999, după o restaurare atentă, icoana Maicii Domnului a săvârșit una dintre cele mai impresionante minuni ale vremurilor recente: a izvorât mir în chip vădit și abundent. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi de mir, asemenea unui râu. Această minune, consemnată de clerici și de credincioși, este o mărturie cutremurătoare a milei Maicii Domnului pentru lumea aflată în suferință.
Mirul izvorât din icoană a adus vindecări, îmbărbătare și întărire duhovnicească tuturor celor ce s-au apropiat cu credință. Astfel, icoana și-a confirmat încă o dată numele: „Mângâierea celor necăjiți și întristați”.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Maica Domnului este, în mod firesc și veșnic, mijlocitoarea celor aflați în suferință. Icoana „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este o reprezentare vizuală a acestei misiuni materne și mântuitoare pe care Preasfânta o împlinește necontenit.
Credincioșii care se închină acestei sfinte icoane se simt în mod real îmbrățișați de iubirea Ei. Ei primesc tărie în încercări, încurajare în necazuri și alinare în îndoieli. Icoana nu este doar o simplă imagine, ci o fereastră către Împărăția lui Dumnezeu, o prezență vie care transmite har și pace.
În fața acestei icoane, cei împovărați se roagă cu lacrimi, iar Maica Domnului răspunde lacrimilor lor cu propriile lacrimi de mir, un dialog tainic între suflet și Împărăteasa Cerului, o comuniune a durerii transformată în mângâiere.
Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este o comoară a Bisericii Ortodoxe, un semn al iubirii nesfârșite a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu pentru fiii Ei
Prin lacrimile de mir, prin minunile săvârșite și prin istoria ei binecuvântată, această icoană îi adună pe credincioși în jurul Maicii Domnului, îndemnându-i să își deschidă inimile către mila și ajutorul ei.
Cinstind această icoană, creștinii se întăresc în credință, în nădejde și în dragostea față de Dumnezeu, știind că Maica Domnului rămâne pururea mângâierea lumii, ocrotitoarea celor necăjiți și izvorul bucuriei celor întristați.