În fiecare an, la data de 17 octombrie, Biserica Ortodoxă cinstește cu evlavie Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea”, una dintre icoanele făcătoare de minuni care a adus alinare, vindecare și eliberare din primejdii multor suflete aflate în suferință.
Această icoană, de tip „Hodighitria”, înfățișează pe Preasfânta Fecioară Maria ținându-L pe Pruncul Iisus pe brațul stâng, în timp ce cu mâna dreaptă arată spre El, îndemnând pe credincioși să-și ațintească privirea și nădejdea spre Mântuitorul lumii.
Originea icoanei și semnificația denumirii „Izbăvitoarea”
Povestea acestei icoane este strâns legată de viața schimonahului Martinian (†1884), un pustnic athonit de o aleasă viață duhovnicească, care a primit icoana cu mare evlavie de la un alt sihastru, pustnicul Teodul. Proveniența exactă a icoanei nu este cunoscută, însă minunile săvârșite prin ea au făcut ca numele „Izbăvitoarea” să devină simbolul ajutorului Maicii Domnului în vremuri de încercare și deznădejde.
În anul 1841, locuitorii din orașul Sparta, Grecia, s-au aflat într-o mare primejdie. O invazie de lăcuste amenința să distrugă toate culturile, aducând foamete și dezastru. În neputința lor omenească, oamenii s-au adunat și au căzut în genunchi înaintea acestei icoane, rugându-se Maicii Domnului pentru izbăvire. Cu lacrimi și credință, au înălțat rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu, iar minunea nu a întârziat să se arate: roiurile de lăcuste s-au risipit, iar câmpurile au fost salvate.
Din acel moment, icoana a primit numele de „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea”, pentru că prin mijlocirea Maicii Domnului poporul a fost izbăvit de o nenorocire care părea fără scăpare. De atunci, această icoană a fost cinstită de credincioși ca un semn al milostivirii și al grabnicului ajutor ceresc.
Schimonahul Martinian și descoperirea Maicii Domnului
După minunea din Sparta, schimonahul Martinian a luat icoana cu el și, dorind să se depărteze de lume, s-a retras într-o sihăstrie din Muntele Athos, ducând o viață de rugăciune și nevoință. Însă Maica Domnului, care veghează mereu asupra celor ce o iubesc, i s-a arătat în chip minunat și i-a spus:
„Nu ascunde această icoană de cei ce se află în nevoi. Întoarce-te la mănăstire și arată-le tuturor mila Fiului Meu.”
Ascultător poruncii Maicii Domnului, schimonahul Martinian s-a întors în obște și a așezat icoana la loc de cinste, unde a devenit izvor de tămăduiri și mângâiere duhovnicească. Mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea icoanei, iar cei aflați în necazuri au aflat alinare și putere de a merge mai departe.
Viața lui Martinian a fost una de sfințenie și ascultare. El a fost pentru frații din mănăstire o pildă de smerenie, iar iubirea lui pentru Maica Domnului s-a transmis tuturor celor care i-au urmat. Când a trecut la Domnul, în anul 1884, icoana a rămas în Mănăstirea Sfântului Pantelimon din Muntele Athos, unde a fost cinstită de monahi și de pelerini.
Cinstirea icoanei și minunile din Athos
După trecerea la cele veșnice a schimonahului Martinian, icoana „Izbăvitoarea” a fost păstrată cu mare grijă în mănăstirea athonită. Egumenul de atunci, Macarie, om de credință și de rugăciune, a poruncit ca, după moartea sa, icoana să fie dăruită Mănăstirii „Simono-Kananitsk” (numită și „Noul Athos”) din Caucaz. Această dorință a fost împlinită la 20 iulie 1889, când icoana a fost așezată cu mare solemnitate în noul locaș.
Minunile nu au contenit nici acolo. În chiar ziua primei prăznuiri a icoanei, o furtună neașteptată a aruncat la țărmul mănăstirii peste o tonă de pește, semn vădit al binecuvântării cerești. Monahii și credincioșii au văzut în aceasta o lucrare a Maicii Domnului, care, asemenea mamei grijulii, nu încetează să hrănească și să ocrotească pe cei ce se roagă cu credință.
De atunci, icoana „Izbăvitoarea” a devenit cunoscută în tot spațiul ortodox, iar cinstirea ei s-a răspândit nu doar în Athos și Grecia, ci și în Rusia, Serbia, România și alte țări ortodoxe. În multe biserici, credincioșii au zugrăvit copii ale acestei icoane, cerând ajutorul Maicii Domnului în primejdii, boli, ispite și suferințe sufletești.
Simbolismul și puterea icoanei
Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” este de tip Hodighitria, ceea ce înseamnă „Cea care arată calea”. Fecioara Maria nu atrage atenția asupra Sa, ci arată cu mâna spre Fiul Său, Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața. Prin acest gest plin de blândețe și înțelepciune, Maica Domnului ne arată că mântuirea noastră este în Hristos și că toată puterea și mila izvorăsc din El.
Chipul ei luminos și senin ne cheamă la rugăciune și încredere. Privind icoana „Izbăvitoarea”, sufletul credinciosului simte o pace lăuntrică, o liniștire a minții și o reînnoire a speranței. Mâna dreaptă a Maicii, care arată spre Hristos, este o chemare tainică la ascultare, la întoarcerea inimii spre Dumnezeu.
De-a lungul veacurilor, Maica Domnului a fost pentru credincioși scăparea celor neputincioși, mângâierea celor întristați, ajutorul celor prigoniți și izbăvirea celor aflați în necazuri. Icoana „Izbăvitoarea” este o mărturie vie a acestei purtări de grijă dumnezeiești, un semn că rugăciunile către Născătoarea de Dumnezeu nu rămân niciodată fără răspuns.
Cinstirea liturgică și evlavia credincioșilor
Pe data de 17 octombrie, în mănăstiri și biserici ortodoxe, se săvârșesc slujbe speciale în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea”. Se citesc Acatistul Maicii Domnului, se înalță rugăciuni pentru izbăvirea de boli, de foamete, de primejdii și de tulburări sufletești. În multe locuri, credincioșii aduc flori, lumânări și daruri la icoană, mulțumind pentru binefacerile primite.
Numeroase mărturii vorbesc despre minuni săvârșite prin această icoană: bolnavi vindecați, familii împăcate, oameni izbăviți de necazuri neașteptate. Dar mai presus de toate, icoana „Izbăvitoarea” aduce în suflete pacea lui Hristos, acea pace care nu se poate cumpăra și care izvorăște doar din comuniunea cu Dumnezeu.
Mesajul duhovnicesc al icoanei
Maica Domnului nu încetează niciodată să se roage pentru lume. Ea mijlocește neîncetat pentru mântuirea noastră, îmbrăcându-ne cu milostivirea ei și acoperindu-ne cu cinstitul ei omofor. Cinstirea icoanei „Izbăvitoarea” este, de fapt, o recunoaștere a iubirii neobosite a Maicii Domnului față de fiii ei duhovnicești.
Această icoană ne amintește că, indiferent cât de grele ar fi încercările vieții, Maica Domnului nu ne părăsește. Ea ne arată mereu drumul spre Hristos, ne ridică din căderi și ne izbăvește din mrejele păcatului. Fiecare creștin care își pune nădejdea în Maica lui Dumnezeu primește ajutor la vreme potrivită, chiar dacă uneori acesta se arată în chip tainic.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea” este un prilej de adâncă recunoștință și de reînnoire duhovnicească
Ea ne cheamă să privim dincolo de durerile și grijile pământești, spre lumina și nădejdea care vin din Hristos.
Maica Domnului, „Izbăvitoarea”, rămâne pentru fiecare credincios o călăuză blândă și o mamă duhovnicească, care ne ocrotește și ne întinde mâna în momentele de cumpănă. În fața icoanei ei, sufletul află liniște, iar rugăciunea devine mai curată.
Astfel, oriunde s-ar afla creștinii, în Athos, în Sparta, în Caucaz, în România sau în orice colț al lumii, Maica Domnului „Izbăvitoarea” le ascultă rugăciunile și îi adună în jurul ei, ca o adevărată Mamă a Bisericii.
Cei care se roagă înaintea acestei icoane cu credință și smerenie vor simți în inimă mângâierea cerească și puterea harului, pentru că Maica Domnului nu lasă niciodată nerăsplătită rugăciunea curată.