În fiecare an, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie Icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk la datele de 28 martie, 28 iulie, 2 noiembrie și în marțea din Săptămâna Luminată.
Această icoană făcătoare de minuni, zugrăvită cu credință și post în vremuri de mare încercare, a devenit un simbol al nădejdii, al vindecării și al mijlocirii Maicii Domnului pentru poporul dreptcredincios.
Nașterea unei icoane în vreme de ciumă
În anii 1654 -1655, orașul Șuia din Rusia a fost lovit de o ciumă năprasnică, care a secerat fără milă viețile locuitorilor. În mijlocul acestei suferințe, oamenii nu și-au pierdut credința, ci, dimpotrivă, au căutat sprijin în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Sale. Parohia „Învierea Domnului”, aflată în inima orașului, a devenit un loc de adunare și de nădejde pentru cei care mai aveau puterea să se roage.
În acea perioadă, icoana Maicii Domnului din Smolensk era renumită în întreaga Rusie pentru minunile și izbăvirile sale. Era cunoscută drept „Ocrotitoarea cetății Smolensk”, aducând salvare din primejdii, din războaie și din nenorociri. Dorind să aibă parte de aceeași binecuvântare, locuitorii din Șuia au hotărât să comande o copie a acestei icoane, care să le fie scut și nădejde în fața bolii.
Un călugăr evlavios a fost însărcinat să zugrăvească icoana, iar lucrarea a fost făcută în șapte zile, timp în care întreaga comunitate a postit, s-a rugat și s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Postul, rugăciunea și lacrimile credincioșilor au fost, în acele zile, cele mai curate jertfe aduse lui Dumnezeu.
Procesiunea și încetarea molimei
Când icoana a fost terminată, preotul parohiei „Învierea Domnului” a organizat o procesiune solemnă, în care credincioșii, purtând icoana Maicii Domnului, au mers prin oraș până la biserică. Cântările lor erau pline de lacrimi și de nădejde, iar inimile ardeau de credință.
După așezarea icoanei într-un loc de cinste, s-a petrecut o minune: ciuma a început să se stingă. Mai întâi, în jurul bisericii „Învierea Domnului” s-a observat o scădere a cazurilor, apoi, treptat, molima a dispărut din tot orașul.
Această izbăvire a fost primită de popor ca un semn clar al milei lui Dumnezeu și al mijlocirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Din acel moment, icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk a fost considerată făcătoare de minuni, iar credincioșii au început să se adune în număr mare pentru a se ruga în fața ei.
Vindecări și minuni prin rugăciune
De-a lungul timpului, înaintea acestei icoane s-au săvârșit numeroase vindecări, în special de boli ale ochilor. Mărturiile credincioșilor vorbesc despre oameni care și-au recăpătat vederea sau care au fost izbăviți de suferințe trupești și sufletești, după ce s-au rugat cu credință în fața icoanei.
O altă minune notabilă s-a petrecut în anul 1831, când o nouă epidemie de ciumă a izbucnit în orașul Șuia. Locuitorii, amintindu-și de ajutorul primit în vechime, au adus iarăși icoana în procesiune și au înălțat rugăciuni către Maica Domnului. Minunea s-a repetat: boala a încetat, iar oamenii au fost izbăviți.
Astfel, icoana a rămas de-a lungul veacurilor un izvor nesecat de milă și ajutor pentru toți cei care, în necazuri și suferințe, și-au pus nădejdea în Maica Domnului.
Chipul și semnificația icoanei
Icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk este o copie fidelă a icoanei din Smolensk, aparținând tipului iconografic numit „Odighitria”, adică „Cea care arată Calea”. În această reprezentare, Maica Domnului ține pe Pruncul Iisus pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă arată spre El, semnificând că Fiul ei este Calea, Adevărul și Viața.
Privirea blândă, dar plină de autoritate a Maicii Domnului, îndreptată către credincios, inspiră pace, încredere și chemare la rugăciune. În același timp, Hristos, Pruncul, binecuvântează cu mâna dreaptă, iar în stânga ține un sul, simbol al învățăturii Sale dumnezeiești.
Prin această compoziție, icoana transmite un mesaj de mângâiere și de întărire duhovnicească: Maica Domnului este mijlocitoarea care ne conduce către Hristos, iar privirea ei caldă și rugătoare ne amintește că nu suntem niciodată singuri în suferință.
Puterea rugăciunii și mijlocirea Maicii Domnului
Evenimentele legate de icoana din Șuia-Smolensk ne arată că, în vremuri de primejdii, Biserica și poporul lui Dumnezeu trebuie să rămână uniți în rugăciune. Nu întâmplător, icoana a fost pictată în doar șapte zile de post și rugăciune, o lucrare a credinței, nu doar a mâinilor.
Maica Domnului, „rugătoarea neobosită” pentru lume, este mereu aproape de cei care suferă. Ea a arătat în repetate rânduri că răspunde cu grabă celor ce o cheamă cu inimă curată, fie pentru vindecare, fie pentru izbăvirea din necazuri, fie pentru pacea sufletului.
În fața icoanei din Șuia-Smolensk, credincioșii au simțit de-a lungul veacurilor prezența vie a Maicii Domnului. Multe mărturii vorbesc despre lacrimi de bucurie, despre inimi împăcate și despre reînnoirea credinței în sufletele celor ce au venit să se roage.
Pomenirea și cinstirea icoanei
Pentru binefacerile revărsate asupra poporului, Biserica a rânduit ca icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk să fie cinstită de patru ori pe an:
- 28 martie, zi ce amintește de începutul minunilor legate de icoană;
- 28 iulie, ca prinos de recunoștință pentru izbăvirea de ciumă;
- 2 noiembrie, pentru amintirea binefacerilor ulterioare;
- Marțea din Săptămâna Luminată, când Biserica întreagă se bucură de Învierea Domnului și de biruința vieții asupra morții.
Aceste zile sunt prilej de pelerinaj și rugăciune, iar credincioșii aduc mulțumire Maicii Domnului pentru ajutorul ei necontenit. În multe locuri, icoana este înconjurată de lumânări aprinse și flori, semn al dragostei și al recunoștinței poporului creștin.
Moștenirea duhovnicească
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Șuia-Smolensk este mai mult decât o tradiție locală; ea reprezintă o lecție de credință vie. În fața bolii și a morții, locuitorii din Șuia nu s-au răzvrătit, ci au răspuns prin post, rugăciune și pocăință. Dumnezeu, văzând credința lor, le-a trimis izbăvire prin mijlocirea Maicii Sale.
Această pildă ne arată că adevărata biruință se obține prin întoarcerea la Dumnezeu. Nici o epidemie, nici o primejdie nu poate birui acolo unde există credință vie, unitate și nădejde.
În vremurile noastre, pline de tulburări, icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk rămâne un simbol al ocrotirii și al speranței, chemându-ne să ne ridicăm privirea către cer și să cerem ajutorul ei:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-ne pe noi din toată primejdia și boala, luminează ochii sufletelor noastre și întărește-ne în credință!”
Astfel, prin rugăciune și pocăință, urmând pilda locuitorilor din Șuia, putem și noi să fim părtași la harul Maicii Domnului, care „îi acoperă cu cinstitul ei omofor pe toți cei ce aleargă cu dragoste către dânsa”.