Icoanele Maicii Domnului au un loc aparte în viața Bisericii, căci prin ele Preacurata arată lumii iubirea și grija Ei.
Între acestea, Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) , descoperită minunat în secolul al XII-lea, lângă satul Kupiatici, se remarcă prin neobișnuita ei arătare și prin multele minuni săvârșite.
Prăznuită la data de 15 noiembrie, icoana rămâne un izvor de întărire și nădejde pentru credincioși.
Descoperirea minunată a icoanei, o chemare din cer
Prima arătare a icoanei a avut loc, potrivit tradiției, în anul 1182 (sau 1180, după unele izvoare), în pădurea de lângă satul Kupiatici. Acolo, o tânără fecioară pe nume Ana, păzind turma de vite, a văzut deodată o lumină neobișnuită ce strălucea printre copacii pădurii.
Într-o vreme în care oamenii trăiau în simplitate și smerenie, astfel de arătări aveau o putere cu atât mai covârșitoare asupra sufletelor curate.
Apropiindu-se de locul din care venea lumina, tânăra a descoperit o Cruce de mărime potrivită, atârnată de un copac, iar în centrul Crucii se afla icoana Maicii Domnului, care lumina cu o strălucire cerească.
Arătarea minunată și întoarcerea miraculoasă a Sfintei Cruci
Nu era o simplă icoană, ci una închipuită direct pe Cruce, ca o mărturie a legăturii neîntrerupte dintre Născătoarea de Dumnezeu și jertfa Mântuitorului Hristos.
Uimită și plină de bucurie, Ana a luat Crucea și a dus-o acasă, dorind să o arate tatălui ei. Însă, întorcându-se la pădure, a descoperit cu uimire că aceeași Cruce se afla din nou pe copacul unde o găsise.
Luând-o pentru a doua oară și ascunzând-o cu grijă în sân, nu a mai găsit-o când a dorit să i-o arate tatălui ei. Cei doi s-au întors împreună în pădure și au găsit din nou Crucea în același loc, ca și cum Maica Domnului ar fi dorit să arate că locul descoperirii avea o semnificație sfântă și trebuia cinstit.
Minunea recunoscută de întreaga comunitate
Tatăl Anei, impresionat de cele întâmplate, a chemat toți sătenii pentru a vedea minunea. Oamenii au venit cu evlavie, au căzut în genunchi înaintea Crucii luminoase și au recunoscut că aceasta era un semn vădit al milei lui Dumnezeu pentru satul lor.
Minunea repetată, prin care Crucea revenea mereu în același loc, i-a făcut să înțeleagă că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu dorește întemeierea unui loc de rugăciune chiar acolo, în pădure.
Astfel, locuitorii satului Kupiatici au ridicat în acel loc o biserică închinată Maicii Domnului, așezând în ea Crucea cu icoana făcătoare de minuni. De atunci, la Kupiatici au început să se petreacă nenumărate vindecări și intervenții dumnezeiești, despre care cronicile vremii dau mărturie.
Icoana nu era doar un obiect de cult, ci un izvor de har, o prezență vie prin care Maica Domnului își revărsa binefacerile asupra celor care o chemau cu credință.
Primele încercări și redescoperirea icoanei
După câțiva ani, asupra așezământului sfânt s-au abătut nenorocirile timpului. Invaziile tătare, care au devastat multe locuri sfinte din Rusia Kieveană, au ajuns și la Kupiatici. Biserica ridicată în locul minunii a fost incendiată, iar Crucea cu icoana s-a pierdut. Oamenii au crezut că aceasta a ars în flăcări, iar în inimile lor s-a cuibărit întristarea.
A doua descoperire minunată și ocrotirea Maicii Domnului asupra satului
Totuși, Maica Domnului nu își părăsise poporul. După o vreme, icoana a fost descoperită pentru a doua oară de un călător pe nume Ioachim. El a găsit Crucea întreagă, păstrată în chip minunat, ca și cum focul nu o atinsese deloc. Înțelegând că se afla în fața unei descoperiri sfinte, Ioachim a dus Crucea în satul Kupiatici, unde oamenii s-au bucurat nespus, văzând că Maica Domnului le dăduse din nou semnul prezenței Ei.
Ioachim s-a stabilit în sat și a rămas toată viața în grija bisericii, slujind cu credință și recunoștință. Icoana de pe Cruce a fost așezată în noua biserică a satului, devenind un simbol al protecției și purtării de grijă a Maicii Domnului.
Mănăstirea Kupiatici și pătimirile istoriei
La începutul secolului al XVII-lea, lângă biserica închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost ridicată Mănăstirea Kupiatici. Viața monahală a înflorit pentru o vreme, iar icoana făcea minuni neîncetat.
Totuși, istoria zbuciumată a regiunii a afectat din nou sfântul așezământ. Mănăstirea a fost confiscată mai întâi de catolici, apoi de uniați, iar monahii ortodocși au fost alungați.
La plecare, călugării au luat cu ei Crucea cu icoana Maicii Domnului, ca să nu cadă în mâinile celor ce nu îi cunoșteau sfințenia. Ei au dus icoana la Kiev, așezând-o în marea Catedrală „Sfânta Sofia”, unde se află până astăzi, păstrată cu cinste și evlavie.
Aici, credincioși din toată lumea vin să se închine icoanei „de pe Cruce”, cerând ajutorul Maicii Domnului în nevoile lor.
O icoană unică, Maica Domnului și Jertfa Fiului
Un aspect deosebit al icoanei de la Kupiatici este faptul că se află în centrul unei Crucii. Pe una dintre fețe este reprezentată Maica Domnului într-o icoană făcătoare de minuni, iar pe cealaltă parte este zugrăvită Răstignirea Mântuitorului Hristos.
Această dublă reprezentare vorbește profund inimilor credincioșilor:
- Maica Domnului este nedespărțită de Crucea Fiului Ei.
- Icoana arată taina răscumpărării: Hristos Se jertfește pentru lume, iar Maica Domnului, cu inima străpunsă, însoțește această jertfă cu iubire și suferință.
- Crucea devine nu doar semnul pătimirilor, ci și al biruinței, iar Maica Domnului, izvor de mângâiere pentru toți cei care trec prin suferințe.
Vindecări și ajutor la Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce”
De-a lungul secolelor, mulți credincioși veniți înaintea icoanei au primit vindecare trupească și sufletească. Mărturiile istorice vorbesc despre bolnavi care s-au ridicat din pat, despre femei care au primit copii după ani de rugăciuni, despre izbăviri din primejdii și întoarcerea oamenilor la credință.
Puterea icoanei nu stă în lemnul Crucii, ci în harul Maicii Domnului, care se revarsă asupra celor ce se închină cu credință și nădejde. Crucea de la Kupiatici este o mărturie vie că Maica Domnului nu încetează să vegheze asupra lumii și să răspundă rugăciunilor celor ce Îi cer ajutorul.
Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) rămâne un simbol puternic al prezenței vii a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în viața Bisericii
Descoperirea ei minunată, păstrarea sa în chip supranatural și mulțimea vindecărilor săvârșite prin ea sunt mărturii că Maica Domnului nu încetează să vină în ajutorul celor ce se roagă Ei cu inimă smerită.
Astăzi, cei ce se închină icoanei din Catedrala „Sfânta Sofia” din Kiev sau cei ce o pomenesc în rugăciune la 15 noiembrie se apropie de un izvor de har și mângâiere. Prin această icoană, Maica Domnului ne cheamă la pocăință, la curăție și la apropierea de Crucea Fiului Ei, care este singura cale spre viața veșnică.