Cinstirea icoanelor Maicii Domnului ocupă un loc central în viața Bisericii Ortodoxe. Fiecare icoană a Născătoarei de Dumnezeu, fie ea veche de secole sau mai recent descoperită, este o fereastră spre cer, un prilej de apropiere de Domnul Iisus Hristos prin mijlocirea celei care L-a purtat în brațele sale. Între aceste icoane se numără și cea a Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” (în limba slavonă: Prizri na Smirenie), icoană care, de-a lungul istoriei, a fost izvor de mângâiere, de lacrimi de pocăință și de minuni pentru cei care i s-au închinat cu credință.
Originea icoanei și primele minuni
Icoana „Ajutătoarea celor smeriți” a apărut în anul 1420, în apropierea lacului Stonii, din ținutul Pskovului. Această zonă a fost un vechi bastion al credinței ortodoxe rusești, dar și un loc al încercărilor, invaziilor și suferințelor. În septembrie 1426, icoana a plâns cu lacrimi de sânge, iar evenimentul a fost înțeles de credincioși ca un semn profetic al necazurilor ce aveau să vină: foamete, incendii de proporții și invazia unui prinț lituanian aliat cu tătarii. Toate acestea au marcat adânc viața locuitorilor din Pskov, care au văzut în lacrimile icoanei nu doar o avertizare, ci și o chemare la pocăință și întărire în credință.
Pe 16 septembrie 1426 a avut loc mutarea solemnă a icoanei în catedrala din Pskov, zi care a devenit prăznuire anuală în Biserica Rusă. De atunci, icoana a fost cinstită cu mare evlavie, fiind socotită „plângătoarea pentru lume” și mijlocitoarea pentru cei smeriți, pentru cei care nu aveau alt sprijin decât mila lui Dumnezeu și rugăciunile Maicii Sale.
Descrierea icoanei
În icoană, Maica Domnului este zugrăvită șezând pe tron, cu capul încununat de o coroană împărătească. În mâna dreaptă ține un sceptru, semn al demnității și al stăpânirii împreună cu Fiul său. Cu mâna stângă Îl poartă pe Dumnezeiescul Prunc, Care stă în picioare pe genunchii Ei. Hristos ține în mâna stângă globul pământesc, simbol al stăpânirii Sale asupra lumii, iar cu dreapta Se atinge cu gingășie de obrazul Maicii Sale, arătând legătura de iubire dintre Fiu și Născătoarea Sa.
Această imagine este plină de teologie. Maica Domnului este arătată ca Împărăteasă a cerului și a pământului, dar și ca Maică a smereniei, cea care poartă pe brațe pe Împăratul lumii. Gestul Pruncului care atinge obrazul Maicii Sale ne amintește că toată cinstirea Născătoarei de Dumnezeu nu este altceva decât o preaslăvire a Fiului ei, Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră.
Dispariția icoanei și răspândirea copiilor
Icoana originală s-a aflat vreme îndelungată în catedrala din Pskov, dar după anul 1917, în contextul revoluției bolșevice și al prigoanei împotriva credinței, icoana a dispărut. Totuși, copiile ei s-au răspândit în mai multe locuri, iar una dintre cele mai cunoscute se păstrează la Kiev. Această copie, datând din secolul al XIX-lea, a devenit ea însăși făcătoare de minuni, atrăgând mulțimi de credincioși.
În toamna anului 1992, monahia Teodora (†1994) a dăruit această icoană Mănăstirii Vvedensky, cunoscută și sub numele de Mănăstirea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Kiev. De atunci, icoana a devenit un centru de pelerinaj și de rugăciune, iar minunile nu au întârziat să se arate.
Minunea din anul 1993, icoana „nefăcută de mână omenească”
Într-o zi a anului 1993, starețul Damian, aflat la Mănăstirea Vvedensky, a observat că icoana devenise mai întunecată. Ea se afla într-un baldachin de lemn, acoperită cu un geam de sticlă. Scoțând sticla, culorile icoanei au redevenit luminoase. Spre uimirea tuturor, pe sticla scoasă apăruse imprimată o copie argintată a icoanei, identică, iar cercetările ulterioare au arătat că aceasta era „nefăcută de mână omenească”.
Această oglindire minunată a fost așezată lângă icoana originală, spre închinarea credincioșilor. Minunea a fost un semn vizibil al prezenței Maicii Domnului și al mijlocirii Ei pentru cei care se apropiau cu credință.
Vindecări și minuni
Prima minune consemnată după acest semn a fost vindecarea unei femei însărcinate care suferea de hepatită și era în pericol să piardă sarcina. În urma rugăciunilor și a închinării la icoana Maicii Domnului, femeia a fost tămăduită, iar copilul s-a născut sănătos. De atunci, numeroase alte minuni au fost înregistrate: vindecări de boli grele, întoarceri la credință, izbăviri din primejdii și alinarea multor suferințe sufletești.
Credincioșii care ajungeau înaintea icoanei mărturiseau că se simțeau îndemnați să rămână acolo îndelung, să-și deschidă inimile și să spună Maicii Domnului toate durerile lor, simțind pace și nădejde.
Pelerinaje și cinstire în întreaga lume
Icoana a fost purtată în pelerinaje prin diferite locuri, ajungând și la Moscova, la Mănăstirea Danilovsky. În Catedrala „Sfânta Treime”, înaintea icoanei s-a săvârșit paraclisul Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți”, iar mulțimea credincioșilor a trăit momente de adâncă rugăciune și de bucurie duhovnicească. Prin aceste pelerinaje, icoana a devenit cunoscută și cinstită nu doar în Ucraina și Rusia, ci și în alte părți ale lumii ortodoxe.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Titlul icoanei „Ajutătoarea celor smeriți”, este el însuși o chemare la pocăință și la recunoașterea propriei neputințe. Într-o lume marcată de mândrie, de autosuficiență și de alergarea după putere, Maica Domnului arată că ajutorul ei vine celor care se smeresc, care își recunosc păcatele și care caută mila lui Dumnezeu.
Smerenia este cheia prin care omul se deschide lucrării dumnezeiești. Sfântul Apostol Petru spune: „Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.” (I Petru 5, 5). Prin urmare, icoana aceasta este un semn al milostivirii lui Dumnezeu, care, prin Maica Sa, răspunde rugăciunilor celor ce vin cu inimă zdrobită și cu credință.
Cinstirea liturgică și prăznuirea
Ziua de 16 septembrie este consacrată în Biserica Ortodoxă cinstirii icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți”. Această dată amintește de mutarea icoanei în catedrala din Pskov, în anul 1426. În biserici se săvârșesc slujbe speciale, acatiste și paraclise, iar credincioșii vin să se închine, aducându-și necazurile și nădejdile în fața Născătoarei de Dumnezeu.
Pentru cei care se apropie cu credință, icoana este nu doar o amintire istorică, ci un mijloc viu prin care Maica Domnului lucrează mângâiere, ajutor și vindecare.
Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” este o mărturie vie a iubirii Maicii Domnului față de poporul creștin
Lacrimile Ei din anul 1426, dispariția icoanei în vremuri de prigoană, reînnoirea minunilor în secolul XX și răspândirea cinstirii Ei arată că Maica Domnului nu încetează să privească spre cei care o cheamă cu credință.
În fața acestei icoane, credincioșii învață că adevărata putere nu stă în mândrie, ci în smerenie, iar ajutorul cel mai mare vine de la Dumnezeu, prin rugăciunile Maicii Sale. Într-o lume plină de tulburări și de suferințe, icoana „Ajutătoarea celor smeriți” rămâne un far de lumină și de nădejde, chemând pe fiecare să se apropie cu inimă smerită și cu credință tare.