În lunga tradiție a Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului ocupă un loc de cinste nu doar ca Născătoare de Dumnezeu, ci și ca apărătoare a celor ce aleargă cu credință la ea. Printre multele icoane făcătoare de minuni, una dintre cele mai vechi și mai cinstite este Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, cunoscută în limba slavonă ca „Znamenie”.
Această icoană nu este doar o reprezentare artistică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ci și un simbol al credinței neclintite și al intervenției divine în momente de cumpănă. Povestea ei este una care se împletește cu istoria orașului Novgorod și cu destinul poporului rus, dar în același timp, transmite un mesaj universal: Dumnezeu nu părăsește pe cei care se încred în El și în rugăciunile Maicii Sale.
Originea icoanei și semnificația teologică
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” datează din secolul al XII-lea și este pictată în stil bizantin, într-un format cunoscut sub denumirea de „Oranta” sau „Platytera” – Maica Domnului cu mâinile ridicate în rugăciune, având pe piept, într-un cerc, chipul Pruncului Iisus Hristos. Această reprezentare simbolizează Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul și mijlocirea Maicii Domnului pentru întreaga lume.
Numele icoanei – „a Semnului” – face trimitere directă la profeția lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7,14). Acest „semn” este însăși Întruparea Domnului, iar icoana devine astfel un simbol vizual al împlinirii acestei profeții.
Dar dincolo de simbolismul teologic, icoana din Novgorod a devenit cunoscută printr-un eveniment istoric concret, care i-a întărit statutul de icoană făcătoare de minuni.
Minunea din anul 1170
În anul 1170, orașul Novgorod a fost asediat de o alianță a mai multor principate rusești, condusă de cneazul Andrei Bogoliubsky. Conflictul avea în fundal tensiuni politice și teritoriale, dar pentru locuitorii Novgorodului, amenințarea era una existențială. Asediul părea iminent și deznodământul inevitabil. În fața acestei amenințări, locuitorii orașului nu au apelat doar la arme, ci mai ales la rugăciune. Arhiepiscopul de atunci, Ilie al Novgorodului, a poruncit ca icoana Maicii Domnului „a Semnului” să fie scoasă din biserică și dusă în procesiune pe zidurile cetății. A fost un act de credință, dar și de mărturisire că ajutorul adevărat vine de la Dumnezeu, prin rugăciunile Maicii Sale.
Potrivit tradiției, în timp ce icoana era purtată pe zidurile cetății, o săgeată trasă de asediatori a nimerit icoana și a lovit obrazul Maicii Domnului. În acel moment, s-a produs o minune: icoana a început să lăcrimeze, iar dușmanii au fost cuprinși de frică și confuzie. Mulți au mărturisit că au văzut o lumină puternică ce a ieșit din icoană și a orbit o parte din ostașii care atacau. Panica s-a instalat în rândurile lor, iar asediul a fost ridicat.
Pentru locuitorii Novgorodului, aceasta a fost o dovadă clară a intervenției Maicii Domnului. Din acel moment, icoana a primit numele de „Znamenie” – „a Semnului” – și a fost cinstită ca apărătoarea orașului.
Pomenirea Icoanei „a Semnului” în viața liturgică
Cinstirea liturgică a Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” este bine stabilită în calendarul ortodox. Biserica prăznuiește în mod solemn această icoană în două momente distincte, ambele legate de evenimente importante din istoria spirituală și civică a orașului Novgorod.
Prima și cea mai cunoscută dată este 27 noiembrie (stil vechi), adică 10 decembrie (stil nou). Această zi comemorează minunea din anul 1170, când icoana a fost purtată pe zidurile Novgorodului în timpul asediului condus de cneazul Andrei Bogoliubsky. Potrivit tradiției, săgeata care a lovit icoana a fost urmată de lacrimi pe obrazul Maicii Domnului, iar dușmanii au fost cuprinși de panică. Această intervenție a fost percepută ca un semn clar al ocrotirii divine, motiv pentru care icoana a primit denumirea de „a Semnului” – „Znamenie”.
A doua dată de pomenire este 28 martie, zi care marchează mutarea solemnă a icoanei în Catedrala „Sfânta Sofia” din Novgorod. Acest moment a fost perceput ca o reafirmare a prezenței și mijlocirii Maicii Domnului în viața cetății și a Bisericii. Mutarea icoanei nu a fost doar un act administrativ, ci o sărbătoare religioasă în sine, însoțită de slujbe speciale și procesiuni.
Cele două date reflectă modul în care icoana nu este doar un vestigiu istoric, ci o prezență vie în conștiința ortodoxă. Pomenirea ei nu se rezumă la comemorarea unor fapte trecute, ci exprimă actualitatea mijlocirii Maicii Domnului pentru cei ce aleargă la ea cu credință.
În unele zone din Rusia, dar și în comunități ortodoxe din diaspora, aceste zile sunt marcate de slujbe speciale, acatiste, liturghii și procesiuni. Mai mult, în bisericile care dețin copii ale icoanei „a Semnului”, zilele de 10 decembrie și 28 martie sunt ocazii de cinstire locală, cu participarea credincioșilor din toată regiunea.
Mesajul icoanei pentru lumea de azi
Deși evenimentele din anul 1170 aparțin trecutului, mesajul icoanei este la fel de actual. Lumea de azi nu se mai confruntă, poate, cu asedii armate în sens clasic, dar este sub un alt tip de asediu – spiritual, moral, ideologic. Frica, nesiguranța, tulburarea interioară, dezbinarea – toate acestea pun presiune pe sufletele noastre. Și exact ca în vremea veche, soluția nu se află doar în eforturile omenești, ci în întoarcerea sinceră la rugăciune și încrederea în ajutorul Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” ne amintește de puterea rugăciunii și de rolul pe care îl are Maica Domnului ca mijlocitoare. Ea nu este doar o figură de cult, ci o prezență vie în viața Bisericii, care veghează asupra celor ce îi cer sprijinul.
În același timp, chipul Pruncului Iisus Hristos din cercul de pe pieptul Maicii Domnului ne arată că ea nu este centrul în sine, ci că Îl poartă și Îl arată lumii pe Dumnezeu Cuvântul. Cinstirea ei nu umbrește în niciun fel cinstirea lui Iisus Hristos, ci o întărește, pentru că întreaga viață a Maicii Domnului a fost una de slujire și ascultare față de voia divină.
Cinstirea icoanei în România
Deși icoana originală se află în Rusia, evlavia față de Maica Domnului sub acest chip s-a răspândit și în țările ortodoxe, inclusiv în România. Mai multe biserici și mănăstiri românești au copii ale icoanei „a Semnului”, iar unii preoți o pomenesc în mod special în slujbele de Acatist.
Această deschidere arată universalitatea credinței ortodoxe: Maica Domnului este mamă pentru toți creștinii, indiferent de neam sau loc. Icoanele ei, deși legate adesea de contexte locale, au întotdeauna un mesaj care depășește granițele geografice. Ele vorbesc despre iubire, mijlocire, protecție și speranță.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod nu este doar o comemorare istorică, ci o reafirmare a credinței ortodoxe în puterea rugăciunii și în ajutorul Maicii Domnului
Într-o lume agitată și adesea confuză, icoana ne arată că Dumnezeu nu a părăsit lumea, că semnul venirii Lui este încă viu și că rugăciunea rămâne cea mai puternică armă.
Fiecare creștin ortodox care se închină cu credință înaintea icoanei Maicii Domnului „a Semnului” nu face altceva decât să continue o tradiție de veacuri: aceea de a cere ocrotirea Celei care L-a purtat pe Dumnezeu în trup și care nu încetează să se roage pentru lume.