În fiecare an, la data de 7 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie), una dintre cele mai gingașe și pline de har reprezentări ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Această icoană, descoperită în chip minunat lângă Moscova, în anul 1795, a devenit în scurt timp izvor de nenumărate minuni și de bucurie duhovnicească pentru credincioși, arătându-se ca o mărturie vie a iubirii materne a Maicii Domnului pentru lume.
Descoperirea minunată a icoanei
Potrivit tradiției, icoana a fost găsită lângă Moscova, în împrejurări tainice, la 7 noiembrie 1795. Despre originea ei dinainte de acest moment nu se știe nimic, iar istoria nu a păstrat nici numele celui care a pictat-o, nici al celui care a așezat-o acolo. Totuși, din clipa descoperirii, icoana a început să lucreze minuni, aducând mângâiere, alinare și vindecare celor care se rugau cu credință înaintea ei.
Această tăinuire a originii icoanei nu este întâmplătoare. Adesea, Dumnezeu ascunde începuturile lucrărilor Sale, pentru ca slava să nu se împartă între oameni, ci să rămână întreagă Lui și Preacuratei Sale Maici. În acest fel, Maica Domnului „a Bucuriei” s-a arătat ca o binecuvântare neașteptată, un dar dumnezeiesc trimis poporului credincios al Rusiei într-o vreme de încercare și neliniște.
Minunile icoanei
După aflarea ei, icoana a devenit repede cunoscută pentru puterea tămăduitoare și pentru bucuria pe care o revărsa asupra celor ce se rugau. Numeroase mărturii vorbesc despre oameni bolnavi care s-au vindecat, despre mame care și-au recăpătat copiii pierduți, despre familii care s-au împăcat după ani de suferință și despre suflete copleșite de tristețe care și-au regăsit pacea.
De aceea, icoana a primit numele de „a Bucuriei” (Vzigranie) adică „a Pruncului săltând de bucurie”, o trimitere directă la scena sfântă în care Pruncul Iisus, ținut în brațele Maicii Sale, pare a tresălta de veselie în fața iubirii și tandreței materne. Această imagine sfântă amintește de bucuria duhovnicească pe care o trăiește inima omului atunci când se apropie cu credință de Hristos și de Maica Sa.
Chipul icoanei și semnificația sa
Din punct de vedere iconografic, icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” se aseamănă cu cea a Maicii Domnului „Pelagonitissa”, care la rândul ei este o variantă a tipului iconografic „Glikophilousa” („Dulcea sărutare”) sau „Eleusa” (Cea Milostivă). În toate aceste reprezentări, accentul cade pe dragostea profundă dintre Maica Domnului și Pruncul Iisus, exprimată prin gesturi de tandrețe: atingerea obrajilor, sărutul dulce, îmbrățișarea plină de căldură.
În icoana „a Bucuriei”, Maica Domnului este zugrăvită ținându-L pe Pruncul Hristos aproape de inima Sa. Pruncul, cu un zâmbet senin și o privire luminoasă, își întinde brațele spre Maica Sa, părând a sălta de fericire. Această mișcare, simbolică și plină de taină, este expresia bucuriei întrupării, bucuria lui Dumnezeu Care a venit în lume prin sânurile curate ale Fecioarei.
Prin această icoană, credinciosul este chemat să redescopere bucuria duhovnicească autentică, izvorâtă din comuniunea cu Hristos. Nu este vorba despre o bucurie lumească, trecătoare, ci despre o stare de pace și de lumină interioară, rod al Duhului Sfânt.
Icoane asemănătoare și locuri de cinstire
Icoane de același tip se află astăzi în Mănăstirea Novodevici din Moscova, una dintre cele mai vechi și mai vestite mănăstiri ale Rusiei, și în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, loc de rugăciune și nevoință duhovnicească de peste un mileniu.
Prezența acestor icoane în două locuri de mare importanță duhovnicească arată legătura tainică dintre Ortodoxia rusă și tradiția monahală athonită, unite prin cinstirea deosebită adusă Maicii Domnului. În Muntele Athos, Maica Domnului este socotită „Egumena” (Stareța) întregului munte, iar icoanele Sale sunt pentru monahi izvor de inspirație, mângâiere și călăuzire.
Mesajul duhovnicesc al icoanei
Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” ne transmite, mai presus de toate, mesajul bucuriei sfinte. Într-o lume adesea apăsată de neliniște, tristețe și lipsă de sens, Maica Domnului ne arată că adevărata bucurie nu se găsește în plăcerile trecătoare, ci în împărtășirea iubirii lui Hristos.
Privind icoana, vedem bucuria Pruncului care săltă în brațele Maicii Sale, imagine care ne amintește de bucuria Sfântului Ioan Botezătorul ce a tresăltat în pântecele Elisabetei când Fecioara Maria a venit la ea purtându-L pe Domnul. Aceasta este bucuria sfântă a prezenței lui Dumnezeu între oameni, bucuria mântuirii, bucuria harului.
Maica Domnului ne învață că această bucurie se dobândește prin credință, rugăciune, curăție sufletească și răbdare în necazuri. Ea nu este o stare superficială, ci o lumină adâncă ce răsare în suflet atunci când omul se împacă cu Dumnezeu și cu aproapele.
Icoana „a Bucuriei” și viața credinciosului
În multe case ortodoxe, credincioșii au o icoană a Maicii Domnului „a Bucuriei”, înaintea căreia se roagă pentru pace în familie, nașteri binecuvântate, bucurie în copii și vindecare de tristețe sau deznădejde. Maica Domnului este chemată în ajutor în momentele de suferință, dar și de mulțumire, fiind ocrotitoarea celor care o cheamă cu inimă curată.
Icoana devine astfel nu doar o podoabă sfântă, ci un altar al inimii, un loc unde omul își deschide sufletul și simte prezența vie a Maicii lui Dumnezeu. Multe familii mărturisesc cum, prin rugăciunea înaintea acestei icoane, au simțit o bucurie inexplicabilă, o pace care alungă teama și îndoiala, semn al lucrării tainice a Duhului Sfânt.
Bucuria ca rod al credinței
Bucuria pe care o aduce Maica Domnului nu este o emoție trecătoare, ci un dar ceresc. Ea izvorăște din încrederea că Dumnezeu nu ne părăsește, chiar și atunci când viața este grea. Rugăciunea către Maica Domnului „a Bucuriei” devine astfel o rugăciune pentru întărirea nădejdii:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Bucuriei, bucură-ne și pe noi, cei întristați, cu mângâierea ta cerească! Ridică din sufletele noastre norii amărăciunii și dăruiește-ne bucuria întâlnirii cu Fiul tău, Domnul nostru Iisus Hristos.”
Această rugăciune simplă și sinceră transformă inima, aducându-i lumină și liniște. În felul acesta, icoana „a Bucuriei” devine o călăuză spre adevărata fericire, aceea care nu se pierde niciodată, pentru că se naște din iubirea dumnezeiască.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) ne amintește că Maica Domnului este izvor nesecat de mângâiere și nădejde
Ea este Maica Vieții, cea care poartă în brațe Bucuria lumii, pe Hristos Domnul. În fața acestei icoane, sufletul creștin își redescoperă sensul, își vindecă rănile și se umple de o pace tainică.
Oriunde se află această icoană, în biserici, în mănăstiri sau în casele credincioșilor, ea aduce aceeași binecuvântare: bucuria sfințeniei și a iubirii materne a Maicii lui Dumnezeu.
De aceea, în fiecare an, la data de 7 noiembrie, Biserica strigă cu recunoștință:
„Bucură-te, Maica Bucuriei, care ne arăți chipul iubirii lui Hristos! Bucură-te, mijlocitoarea noastră neadormită, care prefaci lacrimile în mângâiere și întristarea în veselie sfântă! Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”
Astfel, pomenirea icoanei Maicii Domnului „a Bucuriei” devine o sărbătoare a sufletului, o chemare la nădejde, la credință și la bucuria care nu piere niciodată, bucuria de a fi întru Hristos.