Ce reprezintă icoana „Glykophilousa”?
Numele grecesc Glykophilousa se traduce prin „Dulcea Sărutare”. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus, care Își lipește obrazul de al Ei, într-un gest de tandrețe profundă. În unele variante, Maica Domnului Își pleacă ușor capul spre Fiul Ei, iar gura Lui atinge obrazul Ei, într-un gest ce exprimă dragoste, comuniune și duioșie.
Această icoană aparține categoriei de icoane denumite „Eleusa”, adică „Milostiva” sau „Mângâietoarea”. Spre deosebire de alte tipuri de icoane care exprimă solemnitate sau autoritate, Glykophilousa ne pune în față intimitatea profundă dintre Mamă și Fiu. Nu este o intimitate biologică, ci una mântuitoare: taina dragostei divine coborâte în firea umană, taina Întrupării.
Originea icoanei
Potrivit tradiției, prototipul icoanei Glykophilousa se află în Muntele Athos, la Mănăstirea Filotheu. Această icoană a fost considerată făcătoare de minuni încă din primele veacuri ale creștinismului bizantin. Se spune că o văduvă credincioasă din Constantinopol, pe nume Victoria, a donat icoana mănăstirii ca act de pocăință și dragoste pentru Dumnezeu. Icoana a fost cinstită de-a lungul secolelor și a devenit un simbol al iubirii materne și al protecției Maicii Domnului.
Este important de subliniat că Glykophilousa nu este o icoană izolată, ci una care s-a răspândit în toată lumea ortodoxă, în diferite forme, dar cu același mesaj esențial: apropierea duioasă dintre Iisus Hristos și Maica Sa, care devine model și mijloc de mântuire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu.
Sensul duhovnicesc al icoanei
Ce ne transmite această icoană? Ce spune ea sufletului care o privește cu credință? În primul rând, icoana ne arată că Dumnezeu nu S-a întrupat doar pentru a face o demonstrație de putere sau dreptate. Ci pentru că ne iubește. Iar această iubire a trecut prin inima unei mame. Dragostea Maicii Domnului pentru Iisus Hristos nu este o iubire generică, ci una vie, concretă, umană. Ea L-a ținut în brațe, L-a alăptat, L-a mângâiat, și tot Ea L-a urmat până la Cruce. Glykophilousa este imaginea acestui drum: de la dulcea sărutare la amărăciunea Golgotei.
Pruncul Iisus Hristos, în această icoană, Se apropie de Maica Sa cu o dragoste totală. Așa cum El Se lipește de Ea, tot așa vrea să Se lipească și de sufletul fiecărui credincios. Glykophilousa devine astfel nu doar o icoană a tandreței, ci și o chemare: „Apropie-te de Mine, așa cum M-am apropiat Eu de tine”.
Cinstirea în tradiția ortodoxă
Biserica Ortodoxă nu separă niciodată teologia de viața credincioșilor. Cinstirea icoanei Glykophilousa nu este un simplu act estetic sau simbolic. Este o rugăciune întrupată. O punere înaintea ochilor noștri a ceea ce trebuie să devină sufletul nostru: loc al întâlnirii dintre om și Dumnezeu.
În multe biserici, această icoană este cinstită cu slujbe speciale, acatiste, paraclise și rugăciuni. Credincioșii vin și o sărută cu lacrimi, cerând mijlocirea Maicii Domnului pentru copiii lor, pentru familii, pentru mângâiere în necazuri sau pentru vindecări. Icoana devine astfel un partener real în rugăciune, un „chip” al mângâierii.
Zi de prăznuire în calendarul ortodox
Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” este cinstită în fiecare an pe 27 martie, mai ales în tradiția athonită. Este o zi în care credincioșii se adună la slujbe speciale pentru a cere ocrotirea, mijlocirea și dragostea Maicii Domnului, într-o atmosferă de rugăciune și apropiere sinceră de Dumnezeu. În bisericile unde se află copii ale icoanei, cinstirea se face adesea cu priveghere, paraclis și acatist, fiind un moment de mângâiere duhovnicească pentru toți cei care se închină Ei.
Icoana și familia creștină
Într-o lume în care familia este tot mai atacată, iar copiii cresc tot mai departe de valorile creștine, icoana Glykophilousa devine o lecție vizuală, simplă și profundă. Ea ne arată ce înseamnă dragostea curată între mamă și copil. Ne arată ce înseamnă apropierea sufletelor în Dumnezeu. Este icoana care ar trebui să stea în casele tuturor mamelor. Să le amintească nu doar de iubirea pentru copilul lor, ci mai ales de modelul suprem al maternității: Maica Domnului Nostru Iisus Hristos. Fiecare mamă, privind icoana, este chemată să se întrebe: „Oare îl cresc pe copilul meu în așa fel încât să-L iubească pe Iisus Hristos? Oare îl țin în brațe doar cu grijă omenească, sau și cu rugăciune și credință?”
Totodată, copiii pot învăța de mici, privind această icoană, ce înseamnă să te lipești de Dumnezeu, să Îi cauți fața, să Îi răspunzi cu iubire. Într-un mod tainic, Glykophilousa educă. Formează conștiințe. Hrănește duhul.
Minuni și mărturii
De-a lungul vremii, icoana Glykophilousa a fost înconjurată de numeroase mărturii ale credincioșilor care au primit răspuns la rugăciunile lor. De la vindecări de boli grave, până la întoarceri din rătăciri sufletești, ajutorul Maicii Domnului prin această icoană a fost simțit de mulți.
În România, mai multe copii ale icoanei au fost aduse din Sfântul Munte și așezate în biserici sau mănăstiri. Unele au devenit la rândul lor izvor de mângâiere și har. Pelerinajele la aceste icoane nu sunt doar un act de evlavie, ci și o dovadă că Biserica este vie, că sfințenia nu este o poveste, ci o realitate palpabilă.
Iată zece Minuni ale Icoanei Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” (Glykophilousa) de la Mănăstirea Filoteu din Muntele Athos:
- Apariția icoanei pe țărmul Muntelui Athos: În timpul persecuțiilor iconoclaste, o femeie evlavioasă din Constantinopol, Victoria, a aruncat icoana în mare pentru a o salva de la distrugere. Icoana a plutit în poziție verticală și a ajuns în mod miraculos pe țărmul Muntelui Athos, unde a fost descoperită de monahii Mănăstirii Filoteu, cărora Maica Domnului le-a indicat în vis locul unde se afla.
- Izvorârea apei dulci: La locul unde icoana a fost găsită pe țărmul Muntelui Athos, a izvorât o fântână cu apă dulce, considerată sfântă. Această apă continuă să curgă și astăzi, iar credincioșii o folosesc pentru binecuvântare și vindecare.
- Salvarea unui pelerin de la cădere: Un pelerin a căzut de la etajul al treilea al arhondaricului mănăstirii. În timpul căderii, a strigat: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi!”. Imediat, a văzut o călugăriță care l-a prins și l-a așezat nevătămat pe pământ, apoi a dispărut.
- Oprirea unei corăbii: Un străin a furat odoare de la icoana Maicii Domnului și a fugit cu o corabie. Deși vântul era prielnic, corabia s-a oprit în mijlocul mării, ținută de o mână nevăzută, până când hoțul a fost descoperit și odoarele returnate.
- Îmbunătățirea condițiilor mănăstirii: În anul 1713, monahul Ioannikios s-a rugat Maicii Domnului pentru îmbunătățirea condițiilor materiale ale mănăstirii. Maica Domnului i-a răspuns că va purta de grijă, iar în scurt timp mănăstirea a primit ajutorul necesar.
- Vindecări miraculoase: Mulți credincioși au mărturisit vindecări de boli grave după ce s-au rugat înaintea icoanei Glykophilousa, considerând aceste vindecări drept intervenții divine.
- Protecția mănăstirii în timpul războaielor: Se spune că, în timpul unor conflicte, mănăstirea a fost protejată de distrugere prin mijlocirea Maicii Domnului, atribuind această ocrotire icoanei făcătoare de minuni.
- Ajutor în perioade de foamete: În vremuri de lipsuri, obștea mănăstirii s-a rugat înaintea icoanei, iar proviziile necesare au fost primite în mod neașteptat, considerându-se o minune a Maicii Domnului.
- Îndrumare spirituală prin vise: Mai mulți monahi au relatat că Maica Domnului le-a apărut în vis, oferindu-le sfaturi și îndrumări pentru viața monahală, atribuind aceste experiențe icoanei Glykophilousa.
- Pelerinaje și mărturii de credință: Numeroși pelerini care s-au închinat la icoana Glykophilousa au raportat experiențe spirituale profunde și întărirea credinței, considerând aceasta o lucrare minunată a Maicii Domnului.
Iubirea care mântuiește
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” nu este un simplu cult, ci o mărturisire. Ea ne amintește că Dumnezeu nu S-a ferit de apropiere, ci a îmbrățișat firea noastră cu o dragoste duioasă, blândă, dar puternică. Ne cheamă și pe noi să răspundem acestei iubiri – prin rugăciune, pocăință, apropiere de Maica Domnului, și prin dragoste sinceră față de cei din jur.
Într-o lume care a uitat tandrețea, Glykophilousa ne arată că sfințenia începe cu o mângâiere, cu o privire, cu o îmbrățișare. Și că fiecare dintre noi, privind această icoană, poate redescoperi nu doar ce înseamnă să fii om, ci și ce înseamnă să fii fiu al lui Dumnezeu.
Cei care caută sincer pe Dumnezeu ajung, mai devreme sau mai târziu, la Ortodoxie
Nu ca la o religie în sensul obișnuit, ci ca la o întâlnire vie. O cale în care cerul coboară și inima urcă. Pe acest drum, chipul Maicii Domnului devine lumină și sprijin. Iar Icoana „Dulcea Sărutare” este una dintre cele mai grăitoare dovezi că Dumnezeu S-a apropiat de noi cu tandrețea unui copil.