Anunțul oficial al Palestinei privind depunerea cererii de aderare la BRICS a stârnit reacții mixte pe scena internațională. Printre primii actori care au transmis un mesaj de sprijin s-a numărat China, care a salutat deschiderea grupului față de noi membri și a subliniat că forumul ar trebui să rămână un bastion al cooperării între țările din Sudul Global. Însă, dincolo de retorica diplomatică, apar întrebări legate de implicațiile practice, riscurile geopolitice și viitorul acestei mișcări.
Poziția Chinei: între deschidere și prudență
Într-o conferință de presă la Beijing, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Guo Jiakun, a declarat:
„BRICS este o platformă importantă pentru cooperare între piețele emergente și țările în curs de dezvoltare. Primim cu deschidere parteneri cu viziuni similare să se alăture cooperării BRICS și să lucrăm împreună pentru promovarea unei ordini internaționale mai juste și echitabile.”
Acest mesaj se înscrie în linia tradițională a diplomației chineze, care promovează ideea unei „lumi multipolare” și a unui sistem global mai puțin dominat de Statele Unite și aliații săi. Totuși, declarația nu echivalează cu un angajament clar privind sprijinirea imediată a Palestinei ca membru cu drepturi depline. Beijingul alege să transmită solidaritate politică, dar păstrează flexibilitatea necesară pentru negocieri interne în cadrul BRICS.
Rațiunile Chinei
1. Multipolaritate și legitimitate globală
China vrea să consolideze imaginea BRICS drept un pol alternativ la instituțiile dominate de Occident. Admiterea Palestinei, un stat care se confruntă cu dificultăți de recunoaștere internațională, ar avea o valoare simbolică majoră: ar arăta că forumul nu este doar economic, ci și politic, oferind voce celor marginalizați.
2. Sprijin pentru cauza palestiniană
China a reiterat constant susținerea pentru soluția celor două state în conflictul israelo-palestinian. În noiembrie 2023, Beijingul a publicat un document intitulat Poziția Chinei privind soluționarea conflictului israeliano-palestinian, unde se preciza:
„China sprijină ferm înființarea unui stat palestinian independent și suveran pe baza granițelor din 1967, cu Ierusalimul de Est ca capitală.”
În acest sens, susținerea pentru aderarea Palestinei la BRICS se aliniază logic cu politica externă declarată de China.
3. Consolidarea relațiilor cu lumea arabă și musulmană
În ultimii ani, China și-a extins relațiile comerciale și energetice cu statele arabe și din Golful Persic. Poziționarea fermă în favoarea Palestinei ajută Beijingul să câștige capital de imagine în regiune, în contrast cu ambiguitățile diplomatice ale unor puteri occidentale.
Beneficii potențiale pentru BRICS
- Creșterea legitimității politice – Acceptarea Palestinei ar demonstra că BRICS nu este doar un club economic, ci și un forum solidar cu țările marginalizate de ordinea internațională actuală.
- Amploarea geografică și diplomatică – Palestina ar aduce o nouă dimensiune geopolitică, consolidând prezența BRICS în Orientul Mijlociu.
- Simbolism pentru Sudul Global – Un stat cu statut internațional contestat ar primi, prin BRICS, o platformă egală cu marile puteri emergente, ceea ce ar întări mesajul de echitate și justiție.
Riscuri și provocări
1. Divergențe interne în BRICS
Pentru admiterea unui nou membru este nevoie de consens între statele fondatoare și cele recent integrate. În timp ce China și Rusia ar putea fi favorabile, nu este clar cum se vor poziționa India sau Brazilia, care își doresc să evite tensiuni cu parteneri occidentali sau regionali.
2. Reacții internaționale
Intrarea Palestinei în BRICS ar putea genera reacții negative din partea SUA, Israelului și aliaților acestora, care ar percepe gestul drept o „politizare” excesivă a blocului. Astfel, BRICS riscă să-și deterioreze relațiile cu actori importanți ai economiei mondiale.
3. Capacitatea instituțională a Palestinei
Palestina se confruntă cu provocări structurale: diviziuni politice între Cisiordania și Gaza, lipsa unui control deplin asupra teritoriului, dificultăți economice și administrative. Toate acestea ridică întrebări legate de capacitatea de a funcționa efectiv ca membru BRICS.
4. Dilema Chinei
Beijingul trebuie să gestioneze echilibrul între solidaritatea cu Palestina și menținerea relațiilor pragmatice cu Israelul, cu care are legături comerciale și tehnologice în creștere.
Ce urmează?
Deocamdată, Palestina participă la BRICS în calitate de observator, iar procesul de admitere deplină este departe de a fi finalizat. Oficialii palestinieni au recunoscut că „există anumite cerințe de îndeplinit înainte ca statutul să fie schimbat”, fără a detalia natura acestora.
China, prin declarațiile sale, semnalează sprijinul moral și politic, dar nu garantează un rezultat rapid. Procesul va depinde de negocieri interne, de dinamica geopolitică și de capacitatea Palestinei de a răspunde la așteptările celorlalți membri.
Concluzie
Sprijinul Chinei pentru intrarea Palestinei în BRICS ilustrează ambiția Beijingului de a se poziționa ca lider al Sudului Global și avocat al unei ordini internaționale „mai juste și echitabile”. Totuși, dincolo de retorică, există provocări serioase: obținerea consensului între membrii BRICS, reacțiile occidentale și limitările interne ale Palestinei.
Dacă procesul de aderare se va concretiza, impactul va fi mai degrabă simbolic decât imediat economic, dar simbolismul are forța de a remodela percepția asupra BRICS ca alternativă geopolitică la instituțiile dominate de Occident. Pentru China, pariul este clar: cu cât mai multe voci din Sudul Global intră sub umbrela BRICS, cu atât mai mult își întărește poziția de putere pivot într-o lume multipolară.