Motto:Omenirea trebuie sa puna capat razboiului, altfel razboiul va pune capat omenirii

J.F.Kennedy

preambul

Războiul din Ucraina, declanșat în februarie 2022 prin invazia Federației Ruse, a schimbat ordinea de securitate europeană și a zguduit întreaga lume. În timp ce multe voci occidentale pun accentul pe responsabilitatea exclusivă a Moscovei, economistul american Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea Columbia și fost consilier ONU, a promovat o interpretare diferită și mai complexă. Sachs susține că războiul nu poate fi înțeles fără a privi înapoi la politica de extindere a NATO și la modul în care Statele Unite și aliații lor au tratat Rusia după 1991. În același timp, criticii lui îl acuză de relativism moral, ba chiar de repetarea narațiunilor rusești. Care este însă realitatea?

1. Ce spune Jeffrey Sachs

Jeffrey Sachs afirmă constant că războiul din Ucraina este „provocat” de deciziile Statelor Unite și ale NATO de a se extinde spre est, ignorând avertismentele repetate ale Moscovei. Principalele sale idei sunt:

Extinderea NATO: În anii ’90, liderii occidentali i-au dat lui Mihail Gorbaciov garanții că NATO nu se va extinde „nici măcar un inch” spre est, după reunificarea Germaniei. Sachs susține că încălcarea acestor promisiuni a creat un sentiment de trădare la Moscova.
„Linia roșie” ucraineană: Pentru Rusia, perspectiva ca Ucraina să devină membru NATO echivalează cu o amenințare existențială, similară cu ceea ce SUA ar resimți dacă Rusia și-ar instala baze militare în Mexic sau Canada. În logica sa, războiul a izbucnit pentru că Occidentul a refuzat să ia în serios această linie roșie.
Diplomația ignorată: Sachs subliniază că Rusia a cerut garanții scrise de securitate în decembrie 2021, dar Washingtonul le-a respins. În opinia sa, diplomația ar fi putut evita tragedia.
Responsabilitate împărțită: El nu neagă agresiunea Rusiei, dar insistă că SUA și NATO poartă vina pentru contextul creat.

Pentru Sachs, războiul nu este doar un conflict regional, ci expresia unei confruntări geopolitice între SUA, care doresc să își mențină hegemonia globală, și Rusia, care refuză să accepte statutul de putere subordonată.

2. Ce spun criticii lui

Viziunea lui Jeffrey Sachs a atras reacții vehemente din partea analiștilor politici, a diplomaților occidentali și a unei părți a mediului academic. Criticile principale sunt:

Relativizarea agresiunii: Criticii spun că Sachs mută accentul de pe responsabilitatea clară a Rusiei – invadarea unui stat suveran – spre o explicație geopolitică ce pare să scuze agresorul.
Mitul promisiunilor: Mulți istorici subliniază că nu există un document scris care să interzică extinderea NATO. Au existat discuții informale în 1990, dar niciun tratat. Deci afirmația că Occidentul „a mințit Rusia” este, în viziunea lor, discutabilă.
Ucraina are drepturi: În ochii criticilor, Sachs ignoră faptul că Ucraina este un stat suveran, liber să decidă dacă vrea să adere la NATO. A accepta logica Rusiei ar însemna să negi acest drept fundamental.
Instrumentalizare propagandistică: Unii îl acuză pe Sachs că, intenționat sau nu, face jocul Kremlinului, repetând explicații similare cu cele folosite de Vladimir Putin.

De asemenea, se atrage atenția că SUA și NATO nu au trimis trupe de luptă pe teritoriul Ucrainei înainte de 2022, deci nu se poate vorbi de o amenințare militară iminentă, așa cum încearcă să sugereze Sachs.

3. Care este realitatea?

Adevărul, ca de obicei, se află între extreme.

Faptele clare: Rusia a încălcat dreptul internațional prin invazia din 2022. Nici o nemulțumire legată de extinderea NATO nu poate justifica legal atacarea și anexarea unor teritorii aparținând Ucrainei.
Contextul istoric: Totuși, este incontestabil că Rusia și-a exprimat constant opoziția față de extinderea NATO. De la Boris Elțîn la Vladimir Putin, liderii ruși au transmis avertismente. Documente diplomatice arată că Washingtonul știa cât de sensibilă era problema.
Paralela cu Cuba: Dacă URSS si-a retras rachetele din Cuba în 1962 pentru a evita un război cu SUA, in 20221 NATO si SUA nu au fost la fel de conciliante pentru a evita razboiul din Ucraina. Diferența este că atunci Moscova a cedat, iar acum SUA si NATO, nu.
Dubla măsură: SUA nu acceptă baze militare rusești în emisfera vestică (doctrina Monroe), dar cer Rusiei să accepte extinderea NATO la granița sa. Din punct de vedere geopolitic, logica celor două mari puteri este similară.
Suveranitatea Ucrainei: Realitatea dură este că Ucraina se află prinsă între interesele marilor puteri. Are dreptul de a alege NATO, dar exercitarea acestui drept a provocat reacția violentă a Rusiei.

4. O concluzie echilibrată

Jeffrey Sachs are meritul de a atrage atenția asupra factorilor structurali care au contribuit la conflict. Fără politica de extindere a NATO și fără refuzul dialogului în 2021, poate că războiul putea fi evitat.

Criticii săi, pe de altă parte, au dreptate să condamne agresiunea rusă, dar uneori cad în capcana de a prezenta conflictul într-o cheie simplistă: „binele” Occidentului versus „răul” Rusiei. În realitate, geopolitica este mult mai complicată, iar dubla măsură a SUA nu poate fi ignorată.

Concluzie finală

Războiul din Ucraina, dar și comparațiile istorice cu criza rachetelor din Cuba sau cu alte intervenții americane și ruse, arată un adevăr dureros: în geopolitică, dreptul forței cântărește mai mult decât forța dreptului. Statele puternice își definesc propriile „linii roșii” și își impun interesele chiar cu prețul încălcării principiilor internaționale pe care le proclamă. SUA nu au acceptat rachete sovietice în Cuba, Rusia nu a acceptat perspectiva ca Ucraina să intre în NATO. Ambele mari puteri au demonstrat că atunci când percep o amenințare existențială, recurg la presiune și la forță, nu la reguli și tratate.

Pentru țările mai mici, concluzia este amară: dreptul internațional oferă protecție limitată atunci când interesele marilor puteri se ciocnesc. Într-o lume unde echilibrul de putere primează, legea este scrisă nu de principiile morale, ci de cei care au resursele și armatele necesare să o impună. Ucraina a devenit victima acestei realități.