„Soții trebuie să se jertfească unul pentru altul, nu să-și ceară drepturile.”- Sfântul Paisie Aghioritul.
Într-o lume în care relațiile sunt adesea privite superficial, iar căsătoria este redusă la un simplu contract social sau la o satisfacție emoțională temporară, Biserica Ortodoxă ne cheamă să redescoperim sensul profund al unirii dintre bărbat și femeie.
Cuvintele părintelui Arsenie Papacioc sunt grăitoare: „Căsătoria trebuie să se facă ori bine, ori deloc”. Acest îndemn nu exprimă rigiditate, ci responsabilitate, maturitate și conștiință duhovnicească.
În lumina credinței, căsătoria nu este doar o formă de conviețuire, ci o chemare la sfințenie, la jertfă și la iubire adevărată, întemeiată pe Hristos.
Iubirea fără Dumnezeu, o temelie fragilă
Părintele Arsenie Papacioc subliniază un adevăr esențial: inteligența, educația și cultura nu au valoare reală dacă nu sunt puse în slujba iubirii autentice. Iar această iubire nu poate fi deplină fără Dumnezeu.
Mulți tineri afirmă astăzi: „Ne iubim și gata!”. Această afirmație, aparent sinceră, ascunde adesea o iubire redusă la instinct, atracție sau emoție de moment. Fără dimensiunea duhovnicească, dragostea riscă să se transforme rapid în obișnuință, dezamăgire sau chiar conflict.
Iubirea fără Dumnezeu este asemenea unei case construite pe nisip. La prima furtună, sau: boală, lipsuri, neînțelegeri, eșecuri, totul se poate prăbuși. Hristos este temelia care dă stabilitate și sens vieții de familie.
Credința, liantul nevăzut al familiei
Când doi tineri sunt uniți prin credință, relația lor nu se limitează la planul emoțional. Ei devin împreună-lucrători cu Dumnezeu în propria lor mântuire. Rugăciunea comună, participarea la viața Bisericii, spovedania și împărtășania sunt izvoare de întărire pentru căsnicie.
Părintele Arsenie afirmă limpede: „Dacă nu este în Biserică, nu există nimic”. Aceste cuvinte nu sunt exagerate, ci exprimă realitatea duhovnicească: fără legătura cu Dumnezeu, viața își pierde direcția, scopul și profunzimea.
Credința comună îi ajută pe soți:
- să se ierte mai ușor;
- să rabde mai mult;
- să se roage unul pentru altul;
- să vadă în celălalt nu doar un partener, ci un dar al lui Dumnezeu.
„Ori bine, ori deloc”, sensul responsabilității
Expresia „ori bine, ori deloc” nu înseamnă perfecțiune fără greșeală. Nimeni nu intră în căsătorie fiind desăvârșit. Ea înseamnă însă asumare deplină, conștiință matură și dorință sinceră de a construi o familie pe valori creștine.
A te căsători „bine” înseamnă:
- să te pregătești sufletește;
- să-ți cunoști limitele și slăbiciunile;
- să respecți persoana de lângă tine;
- să vezi căsătoria ca pe o cruce mântuitoare, nu ca pe un confort.
A te căsători „la întâmplare”, din presiune socială, teamă de singurătate sau dorință de plăcere, este un risc major. O astfel de alegere poate aduce suferință nu doar soților, ci și copiilor.
Căsătoria, slujire, nu satisfacere de sine
În viziunea ortodoxă, căsătoria nu este centrată pe „eu”, ci pe „noi” și pe „Dumnezeu”. Ea este o formă de slujire reciprocă. Soții sunt chemați să se ajute unul pe altul să crească duhovnicește.
Apostolul Pavel spune că soțul trebuie să-și iubească soția „precum Hristos a iubit Biserica”, iar soția să-și respecte soțul. Aceasta presupune:
- jertfă;
- renunțare la egoism;
- înțelegere;
- fidelitate;
- răbdare.
Când iubirea se reduce la interes personal, ea devine fragilă. Când se transformă în slujire, devine statornică.
Rolul idealurilor în viața de familie
Părintele Arsenie atrage atenția că iubirea trebuie să slujească unor idealuri mai înalte. Fără acestea, omul „pierde un timp atât de scump”.
Care sunt aceste idealuri?
- Mântuirea sufletului
Familia este un drum comun spre Împărăția lui Dumnezeu. - Creșterea copiilor în credință
Părinții sunt primii dascăli ai copiilor lor. - Formarea caracterului
Căsnicia este o școală a smereniei și a responsabilității. - Mărturisirea credinței prin viață
O familie creștină este o lumină în societate.
Fără aceste idealuri, viața de familie se reduce la rutină și supraviețuire.
Provocările contemporane ale căsătoriei
Societatea modernă promovează adesea individualismul, libertatea fără limite și relațiile fără angajament. Aceste tendințe slăbesc instituția familiei și relativizează valoarea fidelității.
Printre marile provocări se numără:
- instabilitatea emoțională;
- lipsa dialogului;
- dependența de tehnologie;
- materialismul excesiv;
- neglijarea vieții spirituale.
Răspunsul Bisericii nu este condamnarea, ci chemarea la trezvie, la responsabilitate și la întoarcerea la valorile evanghelice.
Importanța pregătirii pentru căsătorie
A te pregăti pentru căsătorie înseamnă mai mult decât a organiza o nuntă frumoasă. Înseamnă:
- spovedanie sinceră;
- rugăciune pentru luminare;
- dialog deschis între logodnici;
- binecuvântarea duhovnicului;
- cultivarea răbdării și a respectului.
O căsnicie bine pregătită are șanse mai mari să reziste în timp.
Căsătoria ca drum al sfințeniei
În Ortodoxie, căsătoria este o Taină. Prin cununie, Dumnezeu revarsă har asupra soților și îi face părtași lucrării Sale mântuitoare.
Viața de familie devine astfel:
- un altar al jertfei;
- un spațiu al iertării;
- o școală a iubirii;
- un loc al prezenței lui Hristos.
Sfințenia nu este rezervată doar monahilor. Ea poate fi trăită și în familie, prin fidelitate, rugăciune și dragoste jertfelnică.
Căsătoria, alegere pentru veșnicie
„Căsătoria trebuie să se facă ori bine, ori deloc” nu este un slogan, ci un adevăr profund. Ea ne amintește că această taină nu este un experiment, ci o chemare pentru întreaga viață.
Fără Dumnezeu, iubirea se stinge. Cu Hristos, ea se maturizează, se adâncește și se transformă în izvor de mântuire.
A alege căsătoria în mod responsabil, în credință și cu dorință de jertfă, înseamnă a alege viața adevărată. Înseamnă a transforma dragostea omenească în scară către cer și familia într-o mică biserică vie.
Numai astfel, căsătoria devine cu adevărat „bine” – binecuvântată, statornică și mântuitoare.