Diana Șoșoacă a reacționat dur după ce George Simion și Anamaria Gavrilă au anunțat că își vor depune candidaturile la alegerile prezidențiale, în urma respingerii definitive a lui Călin Georgescu de către Curtea Constituțională. Ea a pus sub semnul întrebării modul în care cei doi au strâns semnături, având în vedere că și-au declarat intenția abia pe 12 martie, iar termenul limită de depunere este 15 martie.
Europarlamentara a sugerat că Simion și Gavrilă ar fi fost manipulați și că totul ar face parte dintr-un plan orchestrat din umbră. Șoșoacă a afirmat că Georgescu ar fi fost doar un „cal troian” și că strategia ar fi fost premeditată pentru a favoriza anumite interese politice.
În paralel, George Simion și Anamaria Gavrilă au anunțat că unul dintre ei se va retrage după validarea candidaturilor de către Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională. Până acum, Simion a susținut că nu va candida, însă situația s-a schimbat odată cu decizia CCR privind excluderea lui Georgescu.
Diana Șoșoacă și-a reafirmat și propria candidatură la alegerile prezidențiale. Ea a declarat că a strâns deja peste 300.000 de semnături și că își va depune candidatura oficial pe 14 martie. Într-un videoclip postat pe Instagram, aceasta a anunțat că membrii partidului ei vor depune semnăturile dimineața, iar ea va ajunge mai târziu pentru a se întâlni cu susținătorii înainte de a semna documentele oficiale.
Astfel, scena politică din România se complică, cu mai mulți candidați din zona naționalistă și suveranistă încercând să își câștige locul în cursa prezidențială, în contextul controverselor privind excluderea lui Călin Georgescu.
Într-o lume tot mai interconectată, partidele suveraniste au câștigat teren, promițând protejarea identității naționale și apărarea intereselor statelor lor împotriva influențelor externe. Aceste formațiuni politice pun accent pe independența decizională, suveranitatea economică și respingerea ingerințelor supranaționale, susținând că globalizarea și structurile internaționale, precum Uniunea Europeană sau instituțiile financiare globale, limitează dreptul popoarelor de a-și decide propriul destin.
De regulă, suveranismul este asociat cu naționalismul, dar nu în mod exclusiv. Multe dintre aceste partide combină un discurs patriotic cu politici economice protecționiste, pledând pentru susținerea capitalului autohton, întărirea granițelor și reducerea dependenței de marile corporații internaționale. De asemenea, ele tind să fie sceptice față de migrație, argumentând că menținerea coeziunii sociale și a valorilor tradiționale trebuie să fie o prioritate.
Partidele suveraniste se manifestă diferit în funcție de contextul național. În Europa, ele contestă birocrația de la Bruxelles și politicile comune care, în opinia lor, afectează statele membre. În SUA, această doctrină se traduce prin protecționism economic și o abordare izolaționistă în politica externă. În alte regiuni ale lumii, mișcările suveraniste pot lua forma unor tendințe populiste sau chiar anti-occidentale.
Criticii acestor partide susțin că, deși ideile lor pot fi populare, ele riscă să izoleze țările pe plan internațional și să creeze diviziuni interne. Pe de altă parte, susținătorii lor afirmă că suveranismul este singura cale prin care statele pot recăpăta controlul asupra deciziilor politice, economice și culturale.
Indiferent de poziția pe care o ocupă pe scena politică, partidele suveraniste reprezintă o voce importantă în dezbaterea globală despre viitorul democrației, identității naționale și echilibrului dintre suveranitate și cooperare internațională.
CITEȘTE ȘI – Tori Spelling lucrează la creșterea stimei de sine