Bashar al-Assad, fost președinte al Siriei, este una dintre cele mai controversate figuri politice ale secolului XXI, fiind atât admirat de unii pentru stabilitatea pe care o aduce regimului său, cât și criticat sever de alții pentru utilizarea de forță excesivă împotriva propriului popor în timpul războiului civil sirian.
Născut pe 11 septembrie 1965, la Damasc, Bashar al-Assad provine dintr-o familie cu o puternică tradiție politică. Tatăl său, Hafez al-Assad, a fost președinte al Siriei timp de aproape 30 de ani, de la 1971 până la moartea sa în 2000. Hafez al-Assad a consolidat o dictatură militară autoritară și a păstrat un control strict asupra regimului sirian, iar succesiunea politică era o chestiune de familie. La început, Bashar nu era considerat o opțiune de conducere, fiind medic oftalmolog de profesie, dar după moartea fratelui său mai mare, Bassel, care era considerat succesorul natural, Bashar a fost adus în prim-planul politicii siriene.
În 2000, la doar 34 de ani, Bashar al-Assad a preluat puterea după moartea tatălui său. Deși la început a fost văzut ca o figură tânără și modernizatoare, cu promisiunea unor reforme politice și economice, regimul său a rămas autoritar, iar schimbările promise au fost lente și limitate. În primii ani ai președinției sale, Bashar a deschis ușa pentru unii reformatori și a început un proces lent de liberalizare economică, dar nu a permis o reală deschidere politică.
Însă, începând cu 2011, Siria a fost zguduită de un conflict intern major. Mișcările de protest din cadrul Primăverii Arabe, care au dus la schimbarea regimurilor din mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, au ajuns și în Siria. Protestele inițial pașnice, care cereau reforme politice și eliberarea prizonierilor politici, au fost înăbușite violent de regimul lui Bashar al-Assad. Aceste represalii au dus rapid la escaladarea conflictului, transformându-l într-un război civil devastator, în care au fost implicate multiple facțiuni interne și intervenții externe.
Războiul civil sirian a fost marcat de atrocități groaznice, inclusiv atacuri chimice, bombardamente ale zonelor civile și utilizarea tacticii pământului ars. Al-Assad a fost acuzat de numeroase organizații internaționale de comiterea unor crime de război și de încălcarea drepturilor omului, iar regimul său a fost considerat responsabil pentru moartea a sute de mii de oameni și pentru distrugerea infrastructurii țării. În ciuda acestor acuzații, Bashar al-Assad a reușit să își mențină controlul asupra majorității teritoriilor importante din Siria, cu ajutorul unor aliați strategici, cum ar fi Rusia și Iranul. Moscova a oferit sprijin militar semnificativ, în timp ce Teheranul a furnizat ajutor economic și militar, inclusiv trupe paramilitare, pentru a sprijini regimul.
Un alt factor care a contribuit la supraviețuirea regimului Assad a fost divizarea opoziției. Mișcările de opoziție au fost fragmentate în diverse facțiuni, unele moderate și altele extremiste, iar conflictul s-a internaționalizat rapid, cu grupuri teroriste precum Statul Islamic (ISIS) care au preluat teritorii mari în nordul și estul Siriei. Regimul lui Assad a folosit aceste diviziuni pentru a se prezenta ca un apărător al unității naționale și al stabilității în fața unei amenințări externe.
Bashar al-Assad a reușit să rămână în funcție, în ciuda presiunilor internaționale și a sancțiunilor economice impuse de Occident. În schimb, în ultimele etape ale războiului civil, el și-a consolidat puterea cu ajutorul Rusiei, iar conflictul a intrat într-o fază de reconstrucție în multe dintre zonele controlate de regim. În ciuda acestor succese pe plan intern, Bashar al-Assad rămâne o figură extrem de polarizantă pe plan internațional. Regimul său continuă să fie marcat de acuzațiile de crime de război și de încălcări grave ale drepturilor omului.
Pe plan extern, relațiile Siriei cu majoritatea țărilor occidentale rămân reci, dar al-Assad a reușit, treptat, să își reconstruiască relațiile cu anumite state arabe, care au început să recunoască regimul său în mod gradual, în special în cadrul Ligii Arabe. De asemenea, al-Assad a continuat să beneficieze de sprijinul ferm al Rusiei și al Iranului, care sunt cei mai importanți aliați ai săi.
Bashar al-Assad a fugit în Rusia împreună cu familia sa
Recent, Vladimir Putin, președintele Rusiei, a decis personal să acorde azil politic dictatorului sirian Bashar al-Assad și familiei sale, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov, într-o conferință de presă. Peskov a subliniat că o astfel de decizie nu putea fi luată fără acordul liderului rus, dar a refuzat să comenteze oficial despre locația actuală a lui Assad.
Conform surselor din mass-media rusă, Assad a fugit în Moscova după ce forțele opoziției siriene au preluat controlul asupra capitalei Damasc. Rusia i-a acordat azil pe motive umanitare, în contextul în care regimul său, susținut de Iran și Rusia, a condus Siria cu o mână de fier timp de aproape 25 de ani. Regimul al-Assad este responsabil pentru numeroase încălcări ale drepturilor omului, inclusiv utilizarea armelor chimice împotriva civililor în timpul războiului civil sirian care a început în 2011.
Ambasadorul Rusiei la organizațiile internaționale de la Viena, Mikhail Ulyanov, a confirmat, de asemenea, informația pe rețelele de socializare, afirmând că Rusia nu își trădează prietenii în momente dificile. În schimb, liderii europeni au salutat prăbușirea regimului Assad, acuzat de distrugerea masivă a zonelor civile, detenția arbitrară a persoanelor nevinovate și utilizarea pe scară largă a torturii în închisorile regimului.
VEZI ȘI – Klaus Iohannis și preşedinta Comisiei Europene, discuții despre securizarea mediului online