Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, cinstit în toată lumea pentru curajul, credința și minunile sale.
Viața sa este o mărturie vie a biruinței credinței asupra tiraniei, iar trupul său, sfințit prin suferință și jertfă, a devenit izvor de tămăduiri și semne minunate.
În ziua de 3 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida (Lydda), cetatea palestiniană în care se născuse mama sa și unde, după rânduiala dumnezeiască, au fost așezate sfintele sale rămășițe.
Nașterea și chemarea cerească
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din tată capadocian și mamă palestiniană, amândoi creștini temători de Dumnezeu. Din tinerețe s-a arătat a fi de o vitejie rară și o înțelepciune desăvârșită, iar prin neamul său ales și credința cea dreaptă a fost îndrumat să slujească lui Hristos chiar în mijlocul lumii păgâne. După moartea tatălui său, mucenic al lui Hristos, Sfântul a mers împreună cu mama sa în Palestina, moștenind acolo multe averi.
Pe vremea împăratului Dioclețian, a fost ridicat la rang înalt în armata romană, fiind numit tribun și apoi comite, datorită vredniciei sale în războaie. Însă, deși era slăvit între oameni, el și-a ascuns multă vreme credința, așteptând momentul rânduit de Dumnezeu ca să o mărturisească în fața tuturor. Când a văzut că împăratul și dregătorii poruncesc prigoana împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a hotărât să-și lepede rangul, să-și împartă averea săracilor și să-și mărturisească deschis credința în Hristos.
Mărturisirea și mucenicia
Într-o zi, când Dioclețian adunase în sfat pe cei mai mari ai împărăției, tânărul ostaș Gheorghe a intrat înaintea lor și a mărturisit cu îndrăzneală că este creștin și că slujește lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Împărat al cerului și al pământului. Împăratul, mâniindu-se cumplit, a poruncit să fie aruncat în temniță și supus la chinuri grele.
Sfântul a fost împuns cu sulițe, bătut cu vine de bou, pus pe roată și aruncat într-o groapă plină de var nestins, dar Dumnezeu l-a păzit nevătămat din toate acestea. Prin răbdarea și minunea sa, a adus la credința creștină pe împărăteasa Alexandra și pe mulți alți dregători, printre care Glicherie și Atanasie. Însuși Hristos i S-a arătat în temniță, întărindu-l și vestindu-i cununa cerească ce-l aștepta.
Înainte de a fi dus la tăiere, Sfântul Gheorghe și-a chemat credinciosul său slujitor și i-a încredințat diata sa, adică scrisoarea testamentară, poruncindu-i ca după moarte să-i ia trupul și să-l ducă în patria mamei sale, în Palestina. Acolo, a spus el, să fie îngropat cu cinste, iar Dumnezeu va rândui ca locul acela să fie izvor de binecuvântare și minuni.
În cele din urmă, mucenicul a fost scos afară din cetate și i s-a tăiat capul cu sabia. Robul său, plin de durere, dar și de credință, i-a luat trupul sfânt și, după cum i se poruncise, l-a dus în Lida, unde creștinii l-au așezat cu evlavie în pământul patriei sale.
Zidirea și sfințirea bisericii din Lida
După încetarea prigoanelor și după ce împăratul Constantin cel Mare a dat libertate creștinilor, s-a ridicat în Lida o biserică de mare frumusețe, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La sfințirea acesteia, sfintele lui moaște au fost așezate în biserică, spre cinstirea și mângâierea credincioșilor.
Astfel, în această zi de 3 noiembrie, Biserica pomenește Așezarea moaștelor Sfântului Gheorghe în Lida, eveniment ce a adus mare bucurie și nenumărate binefaceri poporului lui Dumnezeu. De atunci și până astăzi, nenumărate minuni s-au săvârșit în acel loc, iar credincioșii care se apropie cu credință de racla Sfântului primesc tămăduiri trupești și sufletești.
Minunea saracinului din biserica Sfântului Gheorghe
În legătură cu această sfântă biserică din Lida se istorisește o minunată întâmplare. Un saracin, nepot al lui Amira al Siriei, venind în cetatea Diopoli (numită de arabi Rempli), a dorit să poposească în biserica Sfântului Gheorghe, neștiind ce loc sfânt este acela. În semn de dispreț, a poruncit ca slugile să-i aducă înăuntru toate lucrurile și cele douăsprezece cămile, ca să se odihnească în biserică.
Preoții l-au rugat cu umilință să nu pângărească locul sfânt, dar el, mânios, a stăruit în voia sa. Însă îndată ce au intrat cămilele în biserică, au căzut toate la pământ și au murit. Înfricoșat, saracinul a înțeles că acolo lucrează puterea lui Dumnezeu și a poruncit să fie scoase afară animalele.
A doua zi, pe când preotul slujea Sfânta Liturghie, saracinul stătea deoparte, privindu-l cu mirare. Atunci Dumnezeu, în mila Sa, i-a deschis ochii duhovnicești și i-a arătat taina cea mare a Jertfei Euharistice: a văzut cum preotul înjunghie un prunc frumos, turnându-i sângele în pahar și punând trupul pe sfântul disc, iar la împărtășanie a văzut poporul primind bucăți din acel trup și sânge.
După Liturghie, preotul i-a dus saracinului prescuri din care slujise, iar acesta, înspăimântat, l-a întrebat dacă nu dintr-un prunc a făcut acea slujbă. Atunci preotul, înțelegând minunea, i-a spus că ceea ce văzuse era lucrarea dumnezeiască prin care pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului Hristos.
Uimit, saracinul a mărturisit că până atunci trăise în minciună și în necredință, și, luminându-se mintea lui de Duhul Sfânt, a cerut să fie botezat. Astfel, prin puterea minunii arătate în biserica Sfântului Gheorghe, un om păgân s-a născut din nou în Hristos.
Minunea Sfântului Gheorghe din insula Mitilene
Printre multele minuni ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe se numără și cea săvârșită în insula Mitilene. În ziua hramului său, când locuitorii se adunaseră la biserică, saracinii din Creta au atacat insula, jefuind-o și ducând în robie pe mulți creștini. Printre robi se afla și un tânăr frumos, care a fost dăruit căpeteniei piraților și ținut ca slugă în casa acestuia.
După un an, în ziua prăznuirii Sfântului, părinții tânărului au pregătit masa de sărbătoare, plângând însă cu durere pentru fiul lor pierdut. Mama s-a rugat înaintea icoanei Sfântului Gheorghe, cerând izbăvirea copilului. Iar minunea s-a făcut pe loc: în clipa în care gazda a ridicat paharul în cinstea Sfântului, fiul lor a apărut deodată în mijlocul casei, ținând în mână un pahar cu vin, fără să știe cum ajunsese acolo. El a spus că, în timp ce slujea la masa stăpânului său, a văzut un călăreț care l-a luat și l-a adus într-o clipită la casa părintească.
Astfel, prin rugăciunea mamei și mila Sfântului, tânărul a fost izbăvit din robie, iar toți cei de față au preaslăvit pe Dumnezeu și pe marele făcător de minuni Gheorghe, purtătorul de biruință.
Moștenirea veșnică a Sfântului Gheorghe
Așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida rămâne o dovadă a biruinței credinței asupra morții și a păgânătății. Locul acela sfânt a devenit un izvor de lumină și de mângâiere pentru nenumărate generații.
Prin viața și minunile sale, Sfântul Gheorghe ne cheamă pe fiecare să ne înnoim credința, să ne lepădăm de frică și să urmăm cu statornicie lui Hristos, biruitorul morții. El rămâne pentru totdeauna modelul ostașului dreptcredincios, al mărturisitorului neînfricat și al prietenului lui Dumnezeu, care nu încetează să se roage pentru lume și să mijlocească pentru cei ce-l cheamă cu credință.
Condac la Sărbătoarea aşezării moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Către ajutorul tău cel apărător şi cald alergând noi credincioşii, ne rugăm ca să ne izbăvim, nebiruite purtătorule de lupte. Ci, ca cel ce ai îndrăznire, izbăveşte-ne pe noi acum de toate primejdiile şi de chinuri, ca să strigăm: bucură-te, Sfinte Mucenice Gheorghe.
Tropar la Sărbătoarea aşezării moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida
Glasul 4
Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci apărător, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre