ALIMENTELE PROCESATE

Alimentele procesate sunt încărcate cu conservanți, coloranți artificiali și arome artificiale, din această cauză acestea ar trebui evitate cât mai mult posibil. Acest lucru nu este la îndemâna oricui, dacă citiți cu atenție etichetele de pe produse veți realiza ca aditivii sunt omniprezenți.

Cel mai bun mod de a evita aditivii chimici toxici este de a consuma alimente proaspete cât mai mult posibil. Practic vorbind, acest lucru poate fi dificil de realizat pentru mulți oameni, sunt șanse ca, în ciuda eforturilor tale, sa consumi un produs alimentar procesat sau două în cursul unei zile.

Prin urmare, este bine de știut care dintre miile de aditivi chimici sunt cei mai periculoși și trebuiesc evitați cu orice preț atunci când sunt găsiți pe eticheta.

Un articol publicat pe One Green Planet evidențiază opt ingrediente deosebit de vătămătoare pe care tu și familia ta le ingerați, probabil zilnic. Pare să existe un consens cu privire la topul celor mai periculoși aditivi, șapte dintre aceștia au fost numiți „Scary Seven” (Cei 7 înfricoșători) de către Andrea Donsky de la „Naturally Savvy”.

Dacă observați oricare dintre acești aditivi pe o etichetă alimentară mai bine evitați cumpărarea produsul respectiv. Companiile producătoare de alimente folosesc acești aditivi pentru a-și spori profiturile, nu va lăsați amăgiți de vorbele din popor de genul „Am intrat în UE ca sa ne umple ăștia de E-uri”, E-uri (Emulgatori) folosesc și producătorii români, fără sa fie obligați de nimeni. Aditivii sunt folosiți în industria alimentara pentru a prelungi termenul de valabilitate al produselor, ca îndulcitori artificiali, coloranți, etc… Mai jos va prezint cei mai periculoși 8 aditivi, regăsiți într-o gama larga de produse alimentare.

1. Îndulcitorii artificiali

Studiile au arătat ca alimentele cu gust dulce sporesc apetitul culinar, consumul de îndulcitori artificiali are ca efect creșterea în greutate chiar mai accentuata decât în cazul consumului de zahăr.

Aspartamul pare să aibă efectul cel mai pronunțat, dar același lucru este valabil și pentru alți îndulcitori artificiali, cum ar fi sucraloza și zaharina. Codul european pentru aspartam este E 951, și este „înrudit” cu E 950 (acesulfam K). Din păcate, creșterea în greutate este doar vârful aisbergului atunci când vine vorba de pericolele pentru sănătate legate de consumul de îndulcitori artificiali.

Îndulcitorii artificiali ridica riscul de diabet zaharat . Un studiu recent publicat în „Nature” ne-a adus la cunoștința efectele îndulcitorilor artificiali asupra florei intestinale. De exemplu, cel mai bine vândut îndulcitor artificial, Splenda (sucraloza) poate distruge pana la 50 la suta din flora intestinala benefica.

Este cunoscut de ceva timp cum consumul de sucraloză poate provoca sau agrava boala inflamatorie a intestinului, din cauza interferenței sale cu funcția gastro – intestinala.

Studiile efectuate, atât pe oameni cât și pe animale,  au arătat ca „Splenda” modifica funcția de producere a glucozei și a insulinei, promovând astfel o creștere în greutate, creste rezistenta la insulina si poate provoca diabet zaharat de tip 2.

Un motiv de îngrijorare suplimentara îl prezintă sucraloza, aceasta poate provoca deteriorarea ADN – ului, iar atunci când este încălzita aceasta eliberează cloropropanol, care face parte din clasa extrem de periculoasa de substanțe cancerigene numite dioxine. Îndulcitorii artificiali sunt un grup de aditivi chimici care ar trebui să fie evitați.

2. Trans Grăsimi și uleiuri vegetale

3. Arome artificiale

Aromele sunt (amestecuri de) substanțe utilizate pentru a da gust și/sau miros alimentelor.
Diferite clase de arome sunt definite prin lege, cum ar fi substanțe de aromă naturale, identic-naturale sau artificiale, preparate aromatice de origine vegetală sau animală, arome de proces sau arome de afumare.
Aromatizanţii naturali sunt substanțe de aromă sau preparate aromatice extrase din materii animale sau vegetale și nu sunt ulterior modificate sau schimbate chimic. Un exemplu este extractul de vanilie.
Aromatizanţii identic-naturali sunt substanțe identice din punct de vedere chimic cu cele naturale, dar obținute prin procese chimice sau prin modificări chimice ale altor substanțe naturale. Un exemplu este vanilina, un compus identic cu vanilina din vanilie, dar care nu este obținut din păstăile de vanilie.
Aromatizanţii artificiali (sau sintetici) sunt substanțe obținute prin sinteza chimică sau modificări chimice ale substanțelor naturale, dar care nu sunt prezente în produsele naturale.
Un preparat aromatic este un produs de origine naturală, dar fără un grad mare de purificare. De exemplu sucul concentrat de mere poate fi definit ca un preparat aromatic.
Aromele procesate sunt formate din substanțe obținute prin procesare, în principal prin încălzire. Un exemplu comun este caramelul, care este produs prin încălzirea zahărului.
Aromele de afumare reprezintă extracte de fum utilizate în procedeele tradiționale de afumare a produselor alimentare. Acestea sunt obținute prin colectarea fumului într-un fluid, care poate fi folosit în diferite procese de producție.

Până în prezent, oamenii de știință nu au putut sa demonstreze în ce măsură aromele naturale (și potențialele lor ingrediente chimice) afectează sau nu sănătatea organismului. Dovezile adunate de cercetători înclină balanța mai degrabă spre ideea ca, în general, concentrațiile de chimicale sunt prea mici pentru a avea efecte nocive. Chiar și așa, consumatorii se pot considera induși în eroare, de vreme ce amestecul de ingrediente din spatele acestei denumiri este foarte dificil de aflat.

În afara lipsei de transparență privind compoziția exacta de ingrediente denumită simplu „arome naturale”, mai există și o îngrijorare privind eventualul efect de dependentă dat de acestea. Multe arome (atât naturale, cât și artificiale), pot păcăli consumatorii că gustă arome care nu există cu adevărat în viata reala.

Scopul producătorilor este ca aceasta aromă să fie resimțită intens la prima degustare a produsului, iar apoi să dispară cu rapiditate, pentru a creste dorința de consum repetat al alimentului în cauza.

Academia Americană de Nutriție și Dietetică a lansat un avertisment privind efectul anumitor arome naturale și artificiale de a stimula poftele alimentare greu de controlat. Aceste gusturi îmbietoare activează centrii plăcerii la nivel cerebral, având o oarecare capacitate de a naște dependențe alimentare periculoase.

Specialiștii cred că toți consumatorii ar trebui să se informeze atent asupra efectelor aromelor adăugate în alimentele procesate, astfel încât sa își formeze obiceiuri alimentare sănătoase și să nu cadă în plasa strategiilor de marketing.

Producătorii pot face anumite alimente sa pară mai apetisante decât sunt în realitate și să le facă să pară mai proaspete, pentru a-și creste vânzările. Consumatorii ajung sa prefere aceste produse procesate în defavoarea celor naturale, intrând într-un cerc vicios care predispune în final la îngrășare și apariția bolilor cronice pe fondul unei diete nesănătoase.

„Cu exceptia maladiilor cauzate de accidente, de otravire (plumb, arsenic, etc), de microorganisme extrem de virulente, de malformatii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute isi au originea, direct sau indirect, intr-o alimentatie gresita”, potrivit doctorului W. Kollath. Expertii recomanda evitarea constanta a consumului de alimente procesate, in favoarea celor integrale si preparate prin metode traditionale.

4. Glutamatul monosodic (MSG)

Glutamatul monosodic (MSG) este un aditiv alimentar menit sa accentueze gustul mancarii, facand-o mai savuroasa. Acesta a fost asociat, de-a lungul timpului, cu „Sindromul restaurantului chinezesc”, denumit si complex simptomatic al MSG. Acest compus mai poate fi gasit in lista de ingrediente a diferitelor alimente sub denumirile E621 sau proteina vegetala hidrolizata.

Ce este glutamatul monosodic?

MSG este sarea de sodiu a acidului glutamic, un aminoacid non-esențial (care poate fi sintetizat de către organismul uman) ce se găsește în structura proteinelor. Glutamatul sau acidul glutamic poate fi găsit în alimentele ce conțin proteine, precum peste, carne, legume, cereale, lactate, sosuri de soia și roșii.
Alte săruri ale acidului glutamic (E620) care au proprietăți de potențiatori de aromă sunt glutamatul monopotasic (E622), diglutamatul de calciu (E623), glutamatul de monoamoniu (E624) și diglutamatul de magneziu (E625).
Atât acest aditiv alimentar cât și sărurile sale au proprietatea de a stimula receptorii glutamatului sau ai gustului „umami” situați pe limbă. Prin această stimulare, este determinată percepția de savoare a mâncării.
Deși este o sare, MSG adaugă și un gust dulceag mâncării, ce poate fi neplăcut, mai ales dacă acest compus este folosit în exces. Din păcate, este deseori folosit pentru a readuce aroma proaspătă a unor alimente vechi, acesta putând fi motivul pentru care unii indivizi resimt diverse efecte neplăcute după consumul respectivelor mâncăruri.

Glutamatul monosodic este daunator?

Din cauza unor reclamații conform cărora consumul de alimente conținând MSG ar duce la un sindrom specific, folosirea acestui aditiv este controversata. E621 a fost urmărit în diverse studii științifice, însă legătura dintre acesta și o simptomatologie specifică nu a putut fi demonstrată.

De fapt, FDA ( Administrația alimentelor și medicamentelor din SUA) considera MSG un compus „recunoscut în mod general ca fiind sigur„. însă, din cauza faptului ca unele persoane pot fi mai sensibile și pot avea reacții adverse la consumul unor mâncăruri care îl conțin, FDA obligă la declararea acestuia în lista de ingrediente, atunci când este folosit.

În 2007, Jurnalul European de Nutriție Clinica a publicat un articol în care o echipă de experți declara MSG ca fiind sigur pentru populația generala, în condițiile consumului acestuia în cantități de 16mg/kg corp, zilnic.

Complexul simptomatic al MSG

Sindromul restaurantului chinezesc, asa cum era numit înainte, cuprinde ca simptome: cefalee, înroșirea feței, transpirații, palpitații, amorțeală sau senzație de arsură la nivelul feței, gâtului sau altor zone, dureri în piept și greață.
Aceste simptome au fost declarate după consumul de mâncare chinezească (industrie în care acest aditiv se folosește frecvent), conserve de legume, supe și cărnuri procesate.

Migrenele cauzate de MSG

Un studiu realizat în 2009 și publicat în Jurnalul de Medicina Clinica și Experimentală a arătat legătura dintre MSG și efectele neuro-toxice ale acestuia. Cercetătorii au demonstrat că, prin incubarea culturilor celulare de neuroni prelevate de la șoareci de laborator cu MSG la concentrații relevante, efectele au fost de edem și leziuni ale neuronilor maturi din culturi. Cercetătorii au lansat ipoteza ca acesta ar fi motivul pentru care, în urma consumului de MSG în cantități crescute, apare cefaleea ca și efect secundar.

Hipertensiunea arteriala

Fiind o substanță care conține sodiu, MSG ar trebui limitat de către persoanele care suferă de hipertensiune arteriala, deoarece, asemeni sării obișnuite, acesta are capacitatea de a atrage apa din țesuturi deshidratându-le, în timp ce aceasta se acumulează în vasele sangvine, crescând presiunea la acest nivel.

MSG si obezitatea

În plus, este posibil ca efectul de amplificare a gustului pe care MSG îl produce, să ducă la ingestia mai mare de mâncare decât este necesar, determinând creștere ponderala prin aport excesiv, în timp.
Chiar dacă această substanță pare, la prima vedere, a fi sigura din punctul de vedere al consumului sau, este importanta limitarea aportului acesteia, deoarece compusul este o izoforma a acidului glutamic întâlnit în natură, putând determina reacții toxice dacă este consumat în exces, sau dacă este consumat de persoane cu un grad de sensibilitate crescut.
Pentru a face acest lucru, este necesar sa evitați mâncărurile de tip fast-food și junk-food, dar și mezelurile. În plus, atunci când mănânci în oraș, poți întreba chelnerul dacă bucătarul folosește glutamat monosodic.

5. Coloranții artificiali

Multi coloranți naturali folosiți în trecut în industria alimentară au fost interziși de autorități, din pricina toxicității lor despre care se discuta aprins în secolul XX. De atunci, companiile au început sa ii înlocuiască treptat cu coloranți artificiali. Din păcate, aceștia din urma vin cu propriul lor set de probleme.

O campanie vizuala realizata de editorii Special Education Degree, intitulata Colors to die for (Culori pentru care sa mori), evaluează cele mai comune tipuri de coloranți alimentari, în raport cu afecțiunile pe care le pot produce, tarile în care este interzisă utilizarea lor si alimentele in care se regasesc cel mai des.

Colorantul alimentar albastru aprins

Folosit deseori pentru fabricarea produselor de patiserie cu umpluturi din fructe de pădure, a bomboanelor, cocktailurilor și iaurturilor aromate, colorantul alimentar albastru aprins poate provoca anomalii cromozomiale.

Din acest motiv, colorantul alimentar albastru a fost interzis în Franța, Finlanda, Anglia, Norvegia și, cel mai recent, în Suedia.

Colorantul alimentar albastru indigo

Colorantul alimentar albastru indigo poate creste riscul dezvoltării tumorilor cerebrale, regăsindu-se cel mai des în dulciuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice (specialități) și în hrana pentru animale. Acest colorant artificial a fost interzis, momentan, doar în Norvegia.

Colorantul alimentar rosu-oranj

În mod surprinzător, unii comercianți de portocale încearcă sa păcălească ochiul cumpărătorilor, injectând coaja acestor citrice cu un colorant rosu-oranj. Acesta îmbunătățește aspectul fructelor, însa predispune totodată la tumori ale vezicii urinare. Din acest motiv, colorantul în cauza a fost deja interzis în Statele Unite ale Americii, în industria de procesare a alimentelor.

Colorantul alimentar verde-smarald

Interzis în multe comunități europene economice, colorantul alimentar verde-smarald creste riscul de cancer al vezicii urinare și se regăsește cel mai frecvent în băuturi alcoolice și non-alcoolice, dulciuri, înghețata și cosmetice.

Colorantul alimentar rosu-cărămiziu

Cel mai utilizat și consumat colorant alimentar artificial este rosul-cărămiziu, care creste predispoziția la anomalii cromozomiale, hiper-activitate și ADHD sau dezvoltarea limfoamelor. Din pricina pericolelor pe care le ridică pentru sănătate, a fost interzis în industria de procesare a alimentelor din Statele Unite ale Americii.

Colorantul alimentar rosu-cărămiziu se regăsește în produsele de patiserie, dulciuri, băuturi și conserve.

Colorantul alimentar rosu-eritrosina

Un alt colorant artificial intens folosit, rosul-eritrosina a fost și el asociat cu numeroase riscuri pentru sănătate, efecte negative la nivel comportamental și neurochimical, anomalii cromozomiale și creșterea predispoziției la dezvoltarea tumorilor tiroidiene.

Colorantul rosu-eritrosina se găsește frecvent în produsele de patiserie, dulciuri, mezeluri și fructe. Administrația pentru Alimente și Medicamente a încercat sa interzică utilizarea acestui colorant artificial în SUA, fără niciun succes pana în prezent.

Colorantul alimentar galben-tartrazină.

Deși nu a fost interzis momentan decât în Norvegia, colorantul alimentar galben-tartrazină a fost acuzat de numeroase potențiale pericole pentru sănătate. Cele mai importante sunt

– anomaliile cromozomiale;
– limfoamele;
– astmul;
– insomniile;
– comportamentul agresiv/violent;
– hiper-activitate;
– tumorile tiroidiene;
– alergiile;
– efectele negative neurochimice si comportamentale;

Colorantul alimentar galben-tartrazină se regăsește în produsele de patiserie, dulciuri, conserve și băuturi.

Colorantul alimentar apus-de-soare

Interzis deja în Norvegia și Suedia, colorantul alimentar apus-de-soare are propriul set de riscuri pe care le ridică în urma consumului. Astfel, poate produce astm, urticarii, eczeme, hiper-activitate, anomalii cromozomiale, alergii și tumori tiroidiene.

Acest colorant alimentar este introdus frecvent în produsele de patiserie, mezeluri, conserve și produse cosmetice.

6. Siropul de porumb cu conținut ridicat de fructoza (HFCS)

S-a tot afirmat ca HFCS nu este mai rău pentru corpul uman decât zahărul, dar cercetările științifice contemporane arata exact contrariul . Americanii sunt printre cei mai mari consumatori de fructoză, în special sub formă de sirop de porumb bogat în fructoză, deoarece este ieftin și ușor de adăugat la produsele alimentare procesate. HFCS conține monozaharide în formă liberă de fructoză și glucoză, deci nu poate fi considerat biologic echivalent cu zahărul de masă, care are o legătură glicozidică care leagă fructoza și glucoza împreună și încetinește absorbția în corp.

Un studiu American din 2006 (Nakagawa T, Hu H, Zharikov S, et al. A causal role for uric acid in fructose-induced metabolic syndrome. Am J Physiol (Renal Physiol) 2006;290:F625–31) și unul publicat în 2007 (George A. Bray, în American Journal of Clinical nutrition la Universitatea din California) au făcut primele corelaţii între efectele metabolice ale fructozei şi hormonii responsabili cu reglarea ponderală, clarificând legătura dintre epidemia de obezitate şi consumul excesiv de fructoză din ultimii ani. Mai mult, cele două studii leagă consumul de fructoză de bolile cardiovasculare şi complicaţiile cauzate de creşterea nivelului de acid uric în organism.

Cercetătorii recomanda consumul total de fructoza / zi sa nu depaseasca 25 de grame.

7. Conservanții

Conservanții prelungesc perioada de valabilitate a produselor alimentare, creșterea profiturilor producătorilor la schimb cu sănătatea dumneavoastră. deoarece cele mai multe sunt legate de probleme de sanatate, cum ar fi cancerul, reacții alergice, și multe altele. Din moment ce aceasta este o categorie largă cu mult prea mulți compuși chimici la lista de aici, voi sublinia meu de top cinci.

Substanță conservantă	Produse în care se găsește frecvent	Riscuri potențiale pentru sănătate
BHA și BHT (hidroxianisol butilat și hydrozyttoluene butilat)	Guma de mestecat , cereale pentru micul dejun, pâine, biscuiți, chipsuri de cartofi, amestecuri de nuci, și multe altele	Probleme neurologice, probleme de comportament, probleme hormonale, disfuncții metabolice, și cancer
TBHQ (hidrochinona tertiar-butil)	Taitei instant , biscuiti, bomboane, pizza comerciale, și multe altele	Greață și vărsături, tinitus, delir, sentiment de sufocare, toxicitate hepatică și mutațiile reproductive, o cantitate 5 grame poate ucide
Benzoat de sodiu	băuturi răcoritoare, sucuri de fructe, sosuri pentru salate, muraturi, si altele	Hiperactivitate, astm, ciroza ficatului, boala Parkinson si cancer
Nitritul de sodiu și nitratul	Mezeluri, șuncă, șuncă, pește afumat, și hot – dog	Cancer de colon si pancreatita
azodicarbonamidă	Ameliorator în produse coapte	Cancer, astm, alergii

8. Organisme modificate genetic (OMG)

Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normal căruia, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică, i s-au transferat gene de la alte specii (plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane), pentru a-i conferi anumite proprietăți noi.

De ce sunt OMG o problema?

-Pentru Oameni: Cele mai recente studii demonstrează ca produsele modificate genetic afectează sănătatea mamiferelor. Porumbul modificat genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru consum uman pe piața Uniunii Europene, a cauzat serioase modificări la nivelul ficatului și rinichilor cobailor care l-au consumat în timpul unui studiu științific. Studiul a fost realizat de cercetătorul francez Gilles Eric Serralini si publicat în martie 2007.

-Pentru Mediu: Odată eliberate în mediu, fie ca sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele modificate genetic nu pot fi controlate pentru că acestea interacționează în mod liber cu întregul ecosistem. Culturile convenționale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorita vântului sau insectelor. De asemenea întreaga biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor modificate genetic rezistente la insecte și erbicide. Multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură suferă și chiar mor dacă consuma dăunători de pe plante modificate genetic. Asa este cazul buburuzelor care se hrănesc cu păduchi de frunza. Au apărut deja buruieni rezistente la erbicidele neselective cu care sunt tratate plantele modificate genetic. OMG se pot reproduce și încrucișa cu organisme din mediul natural, rezultând astfel organisme noi, într-un mod necontrolat și imprevizibil.

-Pentru Fermieri: Culturile modificate genetic au fost create pentru profit de companiile producătoare, care au o politica extrem de agresiva. Una din consecințele utilizării de semințe modificate genetic este pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile următoare semințele obținute din recolta din cauza patentelor pe aceste varietăți. În fiecare an agricultorul va trebui sa cumpere semințele de la companiile producătoare. În cazul în care fermierul este depistat ca nu a cumpărat semințele din cultura, este pasibil de plătirea unor amenzi și despăgubiri substanțiale către companie, pe baza legislației de proprietate intelectuala. Ceea ce este și mai îngrijorător, este faptul ca legislația care teoretic își propune sa protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este absolut inaplicabila. Datorita uniformității genetice a culturilor modificate genetic exista riscul ca o cultura întreaga sa fie distrusa de un singur dăunător nou. Pentru mediile rurale în care este dezvoltat agroturismul, prezenta culturilor modificate genetic în micile ferme reprezinta un dezavantaj major pentru imaginea acelei zone, datorita îngrijorărilor cetățenilor din toată lumea, care sunt alarmați de riscurile OMG-urilor asupra sănătății și mediului, și care doresc ca alimentele pe care le consuma sa fie cât mai sigure și ecologice. Prin aceasta tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte devastatoare pentru drepturile agricultorilor și consumatorilor, care vor deveni dependenți de produsele firmelor producătoare de OMG.