Ajunul Botezului Domnului, prăznuit în fiecare an la data de 5 ianuarie, este una dintre cele mai profunde și încărcate duhovnicește zile din calendarul Bisericii Ortodoxe.
El nu este doar o zi pregătitoare pentru marele praznic al Bobotezei, ci o adevărată școală a pocăinței, a smereniei și a curățirii lăuntrice.
În această zi, Biserica ne cheamă cu stăruință să intrăm în lumina sărbătorii prin post aspru, rugăciune adâncă și participare conștientă la sfintele slujbe.
Postul Ajunului, intrare în lumina praznicului
„Să aveți știre, fraților, că astăzi este postul cel dinaintea Botezului Domnului”, spune învățătura patristică rânduită pentru această zi. Postul Ajunului Bobotezei este unul dintre cele mai vechi posturi de o zi din tradiția creștină, fiind atestat încă din secolele IV–VI.
Inițial, acest post era ținut de catehumeni, cei care se pregăteau să primească Sfântul Botez chiar în ziua praznicului, după o perioadă de post, rugăciune și cateheză.
Astăzi, acest post are rolul de a ne curăți atât trupește, cât și sufletește, pentru a putea gusta cu vrednicie din Agheasma Mare și pentru a întâmpina sărbătoarea Botezului Domnului cu inimă smerită și conștiință trează.
El se alătură altor posturi de o zi din anul bisericesc, precum Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) și Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Arătarea Domnului la Iordan
La vârsta de treizeci de ani, după o viață tainică petrecută în ascultare și muncă smerită, Iisus Hristos Se arată lumii la râul Iordan, primind botezul de la Sfântul Ioan Botezătorul. Acest moment nu este unul oarecare, ci clipa în care se descoperă deplin taina mântuirii și lucrarea Preasfintei Treimi.
Botezul Domnului nu este un botez al pocăinței pentru Sine, căci Iisus Hristos este fără de păcat, ci un botez asumat din iubire pentru oameni. El coboară în apele Iordanului ca să ia asupra Sa păcatele întregii lumi, să le spele prin smerenia Sa și să deschidă cerurile firii omenești căzute.
Cele două daruri ale Botezului Domnului
În Botezul Său, Hristos oferă lumii două daruri fundamentale.
Primul este darul curățirii și al ispășirii. Prin smerirea Sa, El primește botezul păcătoșilor și își asumă păcatele lumii, arătându-ne calea pocăinței adevărate.
Al doilea dar este cel al luminării și al sfințirii, căci în acel moment cerurile se deschid, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar glasul Tatălui mărturisește: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”.
Astfel, la Iordan, Domnul Iisus Hristos este deopotrivă smerit și preamărit: smerit prin coborârea Sa în apă, preamărit prin descoperirea dumnezeirii Sale. Firea omenească este ridicată din nou la lumina și sfințenia ei cea dintâi.
Chemarea la pocăință și mărturisire
Ajunul Botezului Domnului este o zi a cercetării de sine. Biserica ne amintește cu seriozitate că vom răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele, gândurile și cuvintele noastre. La Judecata lui Hristos nu va fi părtinire: nici bogăția, nici rudenia, nici rangul nu vor putea mijloci pentru noi.
De aceea, suntem chemați să nu ne lenevim în pocăință, ci să ne mărturisim păcatele cu sinceritate înaintea duhovnicului. Păcatele tăinuite aduc bucurie vrăjmașului, iar cele mărturisite aduc bucurie cerului. După cuvântul Domnului, mai multă bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți.
Pocăința nu este o stare de deznădejde, ci o întoarcere vie la Dumnezeu, o lepădare a păcatului și o ridicare a sufletului spre lumină.
Sfințirea cea Mare a Apei: Agheasma Mare
În Ajunul Bobotezei și în ziua praznicului, Biserica săvârșește Sfintirea cea Mare a Apei, numită Agheasma Mare. Această slujbă se face, de regulă, în afara bisericii, ca semn că harul lui Dumnezeu se revarsă peste întreaga creație. Apa este sfințită prin invocarea Duhului Sfânt și devine purtătoare de har, tămăduitoare de boli și întăritoare în credință.
Agheasma Mare se gustă pe nemâncate, din ziua Bobotezei până pe 14 ianuarie, iar în caz de boală sau ispite grele, și în cursul anului, cu binecuvântarea duhovnicului. Ea este folosită și la sfințirea bisericilor, a picturii, a antimiselor, a troițelor, a clopotelor și a obiectelor de cult.
Rânduiala liturgică a Ajunului
Ziua de 5 ianuarie este marcată de slujbe deosebit de solemne: Ceasurile Împărătești, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia și, apoi, Sfintirea cea Mare a Apei. Aceste slujbe ne introduc treptat în taina praznicului și ne ajută să trăim duhovnicește apropierea de Botezul Domnului.
Binecuvântarea caselor și tradiții populare
În Ajunul Botezului Domnului, preotul merge din casă în casă pentru a sfinți locuințele credincioșilor cu Agheasma Mare, aducând binecuvântare, pace și curățire. În unele zone ale Moldovei, copiii vestesc venirea preotului strigând de trei ori: „Chiraleisa!” (in greceste: Κύριε ἐλέησον) , păstrând astfel un obicei simplu, dar plin de semnificație.
Concluzie duhovnicească
Ajunul Botezului Domnului este o zi de hotar între vechi și nou, între păcat și lumină. Este o chemare la curățire, la pocăință sinceră și la înnoirea vieții în Hristos.
Prin post, rugăciune, spovedanie și participare la slujbe, suntem chemați să intrăm în praznicul Bobotezei nu ca simpli spectatori, ci ca mădulare vii ale Bisericii, gata să primim harul lui Dumnezeu și să trăim în lumina Sa.