În perioada 28 aprilie – 5 mai 2012, Mitropolia Olteniei a trăit un moment de profundă însemnătate spirituală: aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului. Evenimentul nu a fost doar o simplă vizită a raclei sfântului, ci o reîntoarcere „acasă”, o revărsare de har și binecuvântare peste o regiune profund legată de personalitatea și lucrarea acestui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Întoarcerea unui păstor spiritual
După 162 de ani de la întronizarea sa ca episcop al Râmnicului Noul Severin, Sfântul Calinic s-a întors, prin sfintele sale moaște, în locurile în care a slujit cu dragoste, dăruire și sfințenie. Însoțită de o delegație condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, racla cu moaștele a fost primită cu evlavie și solemnitate în mai multe eparhii și locașuri monahale de mare însemnătate: Catedrala Mitropolitană din Craiova, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin și Mănăstirea Clocociov.
Momentul central al acestui pelerinaj duhovnicesc a fost sosirea moaștelor în Râmnicu Vâlcea, orașul în care Sfântul Calinic și-a desfășurat o parte semnificativă a activității episcopale. Luni, 30 aprilie, în jurul orei 18:00, racla a fost întâmpinată de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Eparhiei Râmnicului, împreună cu un numeros sobor de preoți, diaconi, monahi și credincioși. Procesiunea a avut un caracter solemn, dar în același timp profund emoționant: credincioși de toate vârstele, autorități locale și elevi seminariști au însoțit racla pe străzile orașului, până la Catedrala Arhiepiscopală.
O primire cu rugăciune și lacrimi
Ajunsă în fața catedralei, racla a fost întâmpinată de Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care a rostit un cuvânt plin de emoție și recunoștință. A subliniat rolul esențial al Sfântului Calinic în reorganizarea vieții monahale și bisericești din eparhie, în sprijinirea preoților și în dezvoltarea învățământului teologic.
„Am așteptat cu emoție sfântă această mângâiere duhovnicească a Sfântului Ierarh Calinic”, a spus ierarhul, evidențiind meritele sfântului în ctitorirea și revigorarea vieții spirituale a Olteniei de mijlocul secolului al XIX-lea. Prin darul rugăciunii, viața ascetică și faptele de milostenie, Sfântul Calinic a devenit un simbol al sfințeniei trăite în slujirea poporului lui Dumnezeu.
Slujba Vecerniei cu șapte arhierei
Evenimentul a fost marcat de săvârșirea unei slujbe de Vecernie la care au participat șapte ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Alături de Mitropolitul Irineu și Arhiepiscopul Gherasim, s-au aflat alți arhierei care au împărtășit bucuria și binecuvântarea acestui moment istoric. Prezența lor a subliniat nu doar importanța evenimentului, ci și comuniunea de credință și slujire din sânul Bisericii.
Slujba s-a transformat într-o rugăciune colectivă, un imn adus recunoștinței și dragostei față de acest mare sfânt român, care a rămas pentru totdeauna în conștiința poporului drept un ierarh luminat, blând și făcător de minuni.
Semnificația duhovnicească a evenimentului
Aducerea moaștelor Sfântului Calinic în Oltenia nu a fost un gest simbolic, ci o reală lucrare de întărire a credinței în sufletele credincioșilor. Într-o vreme în care secularizarea se face tot mai simțită, reîntoarcerea sfântului în mijlocul poporului său a fost o chemare la pocăință, la redescoperirea valorilor tradiționale și a vieții duhovnicești autentice.
Sfântul Calinic nu este doar o figură din trecutul Bisericii, ci un prezent viu al rugăciunii și al mijlocirii. Mulți credincioși au venit să se roage pentru sănătate, pentru pace, pentru luminare. Mărturiile despre vindecări și întăriri sufletești nu au întârziat să apară, iar racla sfântului a devenit pentru câteva zile un izvor de har în fiecare loc unde a poposit.
Moștenirea Sfântului Calinic
Născut în anul 1787 la București, Calinic a intrat în monahism la Mănăstirea Cernica, devenind cunoscut pentru viața sa aspră, de rugăciune și post. A fost ales episcop al Râmnicului în anul 1850, într-o perioadă grea pentru Biserică și țară. În cei aproape douăzeci de ani de păstorire, a ctitorit biserici, a reînviat viața monahală și a lăsat o amprentă adâncă asupra credincioșilor.
După retragerea din scaunul episcopal, s-a reîntors la Cernica, unde a trecut la Domnul în anul 1868. A fost canonizat în anul 1955, fiind recunoscut ca sfânt pentru viața sa curată și pentru numeroasele minuni făcute și după trecerea sa la cele veșnice.
Un model pentru vremurile noastre
Într-o lume grăbită și marcată de instabilitate, figura Sfântului Calinic este un model de echilibru, sfințenie și dăruire totală lui Dumnezeu. Întoarcerea sa în Oltenia a fost o reamintire că sfinții nu aparțin trecutului, ci ne sunt alături în prezent, călăuzindu-ne cu rugăciunile lor.
Această aducere a Sfintelor Moaște a fost, în fond, o chemare la reînnoirea vieții personale și comunitare, la asumarea credinței în mod autentic, curajos și smerit. Mitropolia Olteniei a primit, astfel, o mare binecuvântare, iar credincioșii au avut prilejul de a simți concret ajutorul harului lui Dumnezeu, prin mijlocirea unuia dintre cei mai iubiți sfinți români.
Pelerinajul Sfintelor Moaște ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în Mitropolia Olteniei este o sărbătoare a harului, a memoriei vii și a comuniunii
Un eveniment care a reunit trecutul și prezentul într-un singur adevăr: că sfințenia nu cunoaște limite de timp sau spațiu, iar credința autentică se naște mereu acolo unde rugăciunea se împletește cu smerenia.