Ortodoxia este bogată în icoane făcătoare de minuni care au întărit de-a lungul timpului credința poporului lui Dumnezeu. Între acestea, un loc cu totul aparte îl ocupă Icoana Maicii Domnului „Portărița” de la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos.
Legenda, istoria și minunile acestei icoane s-au răspândit în întregul Răsărit ortodox, iar aducerea ei în Georgia a reprezentat un moment de har și bucurie pentru poporul credincios al acestei țări. Pomenirea acestui eveniment este sărbătorită în fiecare an la 26 septembrie, zi de adâncă evlavie și recunoștință față de ocrotirea Maicii Domnului.
Originea icoanei și cinstirea de-a lungul vremii
Potrivit tradiției, Icoana Maicii Domnului din Iviron este una dintre icoanele pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Ea aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”), înfățișând-o pe Preasfânta Fecioară ținând pe Pruncul Iisus pe brațul stâng și arătând spre El cu mâna dreaptă, semn că El este Calea, Adevărul și Viața.
De-a lungul istoriei, icoana a fost împodobită cu veșminte de aur și argint, împreună cu nestemate și daruri scumpe aduse de credincioși, împărați și regi. Toate acestea sunt mărturii vii ale minunilor săvârșite prin mijlocirea Maicii Domnului.
Începând cu secolul al IX-lea, icoana a fost păstrată de o văduvă credincioasă din Niceea, dar, în vremea persecuțiilor iconoclaste, a fost rănită cu sulița de un soldat. Minunea cea mare s-a arătat atunci, căci din rană a curs sânge, dovedind puterea și viața tainică a chipului Născătoarei de Dumnezeu.
Temându-se de profanarea ei, femeia a așezat icoana pe mare, iar aceasta a plutit în chip minunat până la Muntele Athos, unde a fost primită de părinții mănăstirii Iviron prin Sfântul Cuvios Gavriil. Astfel, icoana a fost așezată la poarta mănăstirii și a devenit cunoscută sub numele de „Portărița”, pentru că Maica Domnului însăși a dorit să fie păzitoarea mănăstirii și a tuturor celor care intră acolo.
Minunile icoanei și răspândirea cinstirii ei
Timp de secole, icoana a fost izvor de har și binecuvântare pentru Athos și pentru întreaga lume ortodoxă. Minuni nenumărate s-au săvârșit prin ea: vindecări de boli, izbăvirea din primejdii, ajutor în vreme de secetă sau război. Faima icoanei a ajuns până în îndepărtata Rusie, unde a fost adusă o copie în anul 1648, cinstirea acesteia răspândindu-se rapid în Moscova și în întreaga țară.
Însă unul dintre cele mai importante momente din istoria acestei icoane a fost aducerea ei în Georgia, patria monahilor iviriți care au întemeiat Mănăstirea Iviron din Athos.
Aducerea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia
Pomenirea acestui eveniment, pe 26 septembrie, amintește de legătura duhovnicească dintre Athos și Georgia, două pământuri care au rodit sfințenie prin credința lor.
Tradiția spune că monahii georgieni, cuprinși de dor și de evlavie față de Maica Domnului, au dorit să aibă în țara lor o copie a Icoanei „Portărița”, spre mângâierea și întărirea poporului. Această dorință a fost binecuvântată de Dumnezeu, iar icoana a ajuns în Georgia, unde a fost primită cu nespusă bucurie și cinstire.
Procesiunea cu icoana prin satele și orașele Georgiei a adus nenumărate minuni. Oamenii au văzut în aceasta dovada că Maica Domnului nu este doar apărătoarea monahilor din Athos, ci și ocrotitoarea întregului popor creștin ortodox. De atunci, icoana a fost cinstită ca un adevărat palladium al Georgiei, adică un semn de ocrotire și de binecuvântare cerească asupra neamului.
Semnificația duhovnicească a aducerii icoanei
Aducerea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia are o adâncă însemnătate teologică și spirituală.
Legătura între Athos și Georgia
Monahii iviriți au fost printre primii întemeietori ai tradiției athonite. Faptul că icoana Maicii Domnului a ajuns înapoi în țara lor natală arată legătura neîntreruptă dintre aceste două centre ale Ortodoxiei.
Ocrotirea Maicii Domnului asupra popoarelor
Icoana nu a rămas doar la Athos, ci a fost purtată și în alte țări, dovedind că Maica Domnului este grabnic ajutătoare a tuturor celor care o cheamă cu credință, indiferent de locul în care trăiesc.
Îndemn la pocăință și la nădejde
În vremuri de restriște, georgienii au găsit în icoana Portăriței un izvor de speranță și de putere. Ea a fost văzută ca un scut împotriva năvălirilor străine și o mângâiere în încercările grele ale istoriei.
Cinstirea icoanei în Biserica Ortodoxă
Astăzi, Icoana Maicii Domnului „Portărița” este prăznuită de mai multe ori pe an:
- 12 februarie – prima sărbătoare a icoanei;
- 31 martie – arătarea icoanei în Athos;
- 26 septembrie – aducerea icoanei în Georgia;
- 13 octombrie – aducerea icoanei la Moscova în anul 1648;
- marțea din Săptămâna Luminată – minunea stâlpului de foc de pe mare.
Aceste sărbători arată cât de puternică este lucrarea Maicii Domnului în viața Bisericii și cum icoana „Portărița” a devenit un simbol al prezenței Ei ocrotitoare.
Aducerea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia nu este doar un episod istoric, ci un act de comuniune duhovnicească între popoarele ortodoxe, sub acoperământul Maicii Domnului
Ea ne amintește că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu încetează să vegheze asupra celor ce o cheamă cu credință și să reverse darurile Fiului Său asupra lumii.
Astăzi, când ne închinăm Icoanei „Portărița”, ne aducem aminte de dragostea și purtarea de grijă a Maicii Domnului, care rămâne Ocrotitoare a porților mântuirii pentru toți credincioșii. Iar sărbătoarea din 26 septembrie este un prilej de a întări legăturile noastre cu tradiția vie a Ortodoxiei, de a ne încredința ocrotirii Ei și de a mulțumi pentru darurile primite prin mijlocirea acestei icoane făcătoare de minuni.