Care a fost vara care a schimbat viața prințesei Diana? Ești curios să afli acest lucru? În urmă cu 30 de ani, un grup de prieteni noi, o garderobă de designer și recenzii entuziaste au dat naștere femeii care fosta prințesă de Wales aspira să devină.
1994, vara care a schimbat viața prințesei Diana
În seara zilei de 29 iunie 1994, în plină caniculă, aproximativ 100 de camere de luat vederi din presa mondenă se înghesuiau pe trotuarul Galeriei Serpentine din Londra. Aici, Graydon Carter, pe atunci redactor șef al Vanity Fair, organiza o gală. Brusc, prințesa Diana, femeia momentului, a coborât din Rolls-Royce-ul său și și-a sărutat gazda pe obraz.
Când prințesa Diana a coborât din mașină, toată lumea și-a ținut respirația. Asta deoarece Diana era la acea vreme una din cele mai faimoase și mai frumoase femei din lume. Era ca și cum ar fi coborât pe Pământ de pe altă planetă. Era pur și simplu splendidă în rochia ei scurtă, cu umerii goi.
Rochița neagră purtată de prințesa Diana, semnată de designerul grec Christina Stambolian, cu gulerul în formă de inimă și croiala asimetrică chiar deasupra genunchiului pentru un efect teribil de sexy, a făcut senzație. Mai mult, a marcat o revelație stilistică pentru prințesă, după ani de zile în cămașa de forță a regalității stricte, atât în ceea ce privește protocolul, cât și vestimentația. Chiar și o ținută all-black era interzisă, rezervată exclusiv perioadelor de doliu.
„Are umerii goi și zâmbește larg”, a scris Eloise Moran în The Lady Di Look Book. Nu mai are umeri, doar umerii goi, puternici și impasibili. În jurul gâtului are un colier de perle și safire pe care l-a purtat la multe evenimente oficiale de-a lungul anilor 1980 – fără îndoială o aluzie la căsnicia ei sortită eșecului și la viața ei trecută, ea îl poartă ca pe un semn de triumf, contrastând cu un ansamblu puternic și îndrăzneț, ca pe un semn al trezirii ei la un nou răsărit”.
Toată lumea o admira pe prințesa Diana
În timp ce ea își face intrarea în ceea ce ar fi descris imediat ca o „rochie de răzbunare”, ITV difuzează interviul mult așteptat cu soțul ei înstrăinat, Prințul Charles. Acesta din urmă recunoaște rușinat că i-a fost fidel… până când mariajul a fost „ireversibil distrus, în ciuda încercărilor noastre de a-l reînvia”.
Dar mea culpa fără precedent a Prințului de Wales a fost umbrită de viitoarea sa fostă soție. A fost ultimul act de eliberare și începutul a ceea ce avea să devină ultimul capitol din povestea sa”, scrie Eloise Moran. Această seară marchează un punct de cotitură în povestea personală a Dianei.
De-a lungul verii 1994, Diana a continuat să își proclame independența, să se împlinească devenind femeia care visa să fie.
A fost un an de incertitudine și schimbare pentru Prințesa de Wales. În decembrie 1993, ea s-a retras oficial din angajamentele sale regale, declarând presei că speră să aibă „un rol semnificativ în sfera publică și o viață mai privată”.
În felul ei, Diana a devenit de neatins
Încrederea care emana de la ea a crescut într-un crescendo de-a lungul verii 1994. În tot acest timp ce Charles era batjocorit pentru trădarea sa și slăbiciunea de care a dat dovadă la întâlnirea cu Jonathan Dimbleby. Amândoi au participat la nunta lui Lady Sarah, fiica Prințesei Margaret, pe 14 iulie. Diana este amintită pentru că a intrat singură în biserică. În august, ea s-a alăturat cuplului de Lima la Martha’s Vineyard. Aici, noi prieteni, precum Katharine Graham de la Washington Post, au fost uimiți de farmecul și „umorul picant” al acesteia.
Dar vara s-a încheiat amarnic. Se pregătea un alt scandal. De data aceasta cu privire la apelurile telefonice neîncetate pe care Diana le-ar fi dat iubitului ei sublim. Nimeni altul decât negustorul de artă Oliver Hoare, și soției acestuia, moștenitoarea Diane de Waldner. Diana a preluat frâiele în felul ei. La sfârșitul lunii august, ea l-a convocat pe Richard Kay de la Daily Mail pentru un interviu de trei ore.În cadrul interviului a negat toate acuzațiile, spunând cu un aer fals speriat: „Nici măcar nu știu cum să folosesc un parcometru, darămite o cabină telefonică”.
În octombrie au apărut volumele Prințesa îndrăgostită de Anna Pasternak (despre relația Dianei cu James Hewitt) și Prințul de Wales: o biografie de Jonathan Dimbleby. Dar, într-un fel, acest lucru este puțin important. În felul ei, Diana s-a făcut de neatins, un star internațional care își trăiește viața după propriile condiții. Apoi a fost Washington, unde a fost primită de cei puternici. La o petrecere, ea poartă o rochie decoltată cu paiete și declară cu obrăznicie că este tristă că „trebuie tăiați atât de mulți copaci” pentru a face să apară povești despre ea.