Praznicul Tăierii împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos este una dintre marile sărbători ale iconomiei mântuirii, în care Biserica Ortodoxă mărturisește adevărul Întrupării Fiului lui Dumnezeu și smerenia Sa desăvârșită pentru mântuirea neamului omenesc.
Tăierea împrejur a Domnului, împlinirea Legii
La opt zile după Nașterea Sa, Pruncul dumnezeiesc primește rânduiala Legii Vechi, deși El Însuși este Dătătorul Legii. Această lucrare nu este una formală sau simbolică, ci o arătare limpede că Hristos a luat trup adevărat, omenesc, și a intrat pe deplin în condiția noastră, afară de păcat.
Tăierea împrejur nu este doar un eveniment istoric din viața pământească a Mântuitorului, ci un act cu adâncă semnificație teologică și duhovnicească, care deschide înțelesul Legii celei noi și al lucrării mântuitoare împlinite prin sângele lui Hristos.
Împlinirea Legii și arătarea trupului adevărat al Domnului Iisus Hristos
Împlinindu-se opt zile de la Nașterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a primit tăierea împrejur, arătând prin aceasta că nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească. Deși era fără de păcat și mai presus de Lege, El Se supune rânduielii legiuite, pentru ca pe cei aflați sub Lege să-i izbăvească de robia ei.
Astfel, Hristos Se face „sub lege”, pentru ca pe cei de sub lege să-i răscumpere și să le dăruiască libertatea harului. Prin această lucrare se adeverește și faptul că Domnul a luat trup adevărat, nu unul nălucit sau închipuit, așa cum susțineau unele rătăciri eretice.
Tăierea împrejur nu putea fi săvârșită asupra unei năluciri, ci doar asupra unui trup real, omenesc. După cum mărturisește Sfântul Efrem Sirul, Cel ce a fost cu trup adevărat S-a și tăiat împrejur ca un om, vărsând sânge și plângând ca un prunc, potrivit firii omenești.
Tăierea împrejur trupească și tăierea împrejur duhovnicească
Prin tăierea împrejur cea după trup, Domnul ne-a deschis calea către tăierea împrejur cea duhovnicească. Odată cu împlinirea Legii celei vechi, trupești, începe lucrarea Legii celei noi, care este duhovnicească.
Dacă în vechime omul își tăia împrejur trupul, acum creștinul este chemat să-și taie împrejur patimile sufletului: mânia, iuțimea, zavistia, mândria, necurăția și toate păcatele care întunecă chipul lui Dumnezeu din om. Această lucrare nu se face prin puteri omenești, ci prin harul lui Hristos, Care, primind tăierea împrejur, a sfințit trupul omenesc și a pus început curățirii celei adevărate.
Tăierea împrejur a Legii vechi a fost doar o preînchipuire a curățirii, iar adevărata curățire s-a împlinit prin sângele lui Hristos, vărsat de bunăvoie pentru păcatele lumii.
Semnificația zilei a opta
Nu întâmplător tăierea împrejur a Domnului s-a săvârșit în ziua a opta. În înțelegerea patristică, ziua a opta simbolizează veacul ce va să fie, viața cea neînserată și fără de sfârșit a Împărăției lui Dumnezeu.
Prin sângele Său, Hristos ne-a scris nouă viața veșnică, arătând că mântuirea nu se oprește la cele ale acestei lumi, ci se deschide către veșnicie.
Sfinții Părinți văd în ziua a opta începutul unei realități noi, în care omul este chemat să trăiască în comuniune veșnică cu Dumnezeu. Tăierea împrejur a Domnului devine astfel o poartă către viața cea nouă, înnoită prin har.
Hristos, Cel fără de păcat, primește semnul păcatului
În Legea veche, tăierea împrejur era legată de păcatul strămoșesc și de condiția căzută a omului. Pruncul era tăiat împrejur ca semn că este zămislit întru fărădelegi. Însă Domnul nostru Iisus Hristos era fără de păcat, născut din Maică fără de prihană și fără de sămânță bărbătească, mai presus de fire.
Cu toate acestea, El primește această rană a Legii, nu pentru că ar fi avut nevoie de curățire, ci pentru că a luat asupra Sa păcatele întregii lumi. Deși neștiind de păcat, pentru noi S-a făcut păcat, suferind ca un vinovat, deși era fără vină. Prin aceasta, Hristos arată o smerenie mai adâncă decât la Nașterea Sa, căci nu doar Se face om, ci primește și chipul celui socotit păcătos.
Începutul pătimirii și lucrarea mântuirii
Tăierea împrejur este începutul vărsării sângelui mântuitor și o pregătire tainică a Jertfei de pe Cruce. Din pruncie, Hristos începe să rabde durerea pentru mântuirea noastră, deprinzându-Se cu pătimirea, pentru ca la vremea cuvenită să ducă până la capăt lucrarea mântuirii.
Viața Domnului este o lucrare neîntreruptă pentru mântuirea omului, începută din „dimineața” prunciei și desăvârșită în „seara” Crucii. El lucrează neîncetat, împreună cu Tatăl, pentru a scoate păcatul din mijlocul lumii și a aduce lumina mântuirii tuturor.
Numele mântuitor al lui Iisus
La tăierea împrejur, Pruncului i se dă numele Iisus, nume rânduit din cer mai înainte de zămislire. Acest nume este încredințarea mântuirii noastre, căci „Iisus” înseamnă „Mântuitor”. Întru nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer alt nume dat oamenilor în care să ne mântuim.
Numele lui Iisus este ca un mir bine mirositor, care umple lumea de har și de viață. Puterea lui a mirat pe îngeri, a bucurat pe oameni și a înfricoșat pe diavoli. În fața acestui nume se pleacă tot genunchiul, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt.
Dulceața numelui lui Iisus și chemarea noastră
Pentru cei ce iubesc pe Hristos, numele lui Iisus este dulceață, lumină, vindecare și mângâiere. El este armă tare împotriva potrivnicilor și izvor de putere în necazuri. Creștinul este chemat să poarte acest nume în inimă și pe buze, în toată vremea și în tot lucrul său.
Numele lui Iisus se scrie nu cu cerneală, ci cu sânge și cu jertfă, în inimile celor ce suferă pentru El. Acolo unde este dragoste adevărată pentru Hristos, acolo este și puterea numelui Său.
Tăierea împrejur a Domnului și urmarea Lui
Tăierea împrejur cea după trup a Domnului este o mărturie vie a iubirii și smereniei Fiului lui Dumnezeu, Care a venit să ne mântuiască nu prin slavă lumească, ci prin suferință și sânge. Prin această lucrare, El ne cheamă la o tăiere împrejur duhovnicească, la lepădarea păcatului și la viețuirea în har.
Închinându-ne preasfântului nume al lui Iisus și cinstind sângele vărsat în pruncie, Îl rugăm să ne pecetluiască pe noi cu numele Său și să ne învrednicească a fi ai Lui, acum și în veacul ce va să fie. Amin.
Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului
Glasul 1
Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Condacul la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşelile celor muritori. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Sfântul Vasile, se bucură întru cei de sus.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!