Într-o lume în care valorile familiale sunt adesea puse la încercare, iar credința e marginalizată, exemplul Sfinților Mucenici Filit și Lidia, împreună cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid şi Amfilohiu, rămâne un reper viu de curaj, unitate și dragoste de Dumnezeu. Această familie de sfinți nu a murit pentru o idee, ci a trăit și a murit pentru Adevăr – pentru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Cine au fost Sfinții Filit și Lidia?
Sfinții Mucenici Filit și Lidia au trăit în secolul al II-lea, în timpul împăratului roman Adrian (117–138). Filit era un demnitar roman de rang înalt, un om cultivat și influent. Deși făcea parte din elita socială, el nu s-a rușinat de credința în Iisus Hristos și nu a ezitat să o mărturisească deschis. Lidia, soția sa, era asemenea lui în credință și în tărie sufletească. Cei doi aveau patru fii, crescuți în frica de Dumnezeu și în dragoste de aproapele.
Viața lor nu era ușoară, fiind creștini într-un imperiu care, în acea vreme, persecuta violent adepții lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, familia a trăit cu demnitate, asumându-și credința ca pe o misiune, nu ca pe o etichetă. Nu căutau martiriul, dar nici nu s-au lepădat de Iisus Hristos când li s-a cerut asta.
Mărturisirea până la sânge
Când au fost denunțați ca fiind creștini, Filit și familia sa au fost arestați și duși înaintea dregătorului de atunci, un om numit Amphian. Acesta, în încercarea de a-i face să renunțe la credință, a recurs la toate metodele obișnuite: amenințări, promisiuni, tortură. Dar familia a rămas statornică.
Filit nu a cedat. Nu și-a folosit poziția pentru a obține clemență. Nu a negociat. A privit înainte cu demnitate și a spus clar: „Suntem slujitori ai lui Iisus Hristos. Pentru El trăim și pentru El suntem gata să murim.”
Lidia a stat alături de soțul ei, fără teamă. A văzut cum îi sunt chinuiți copiii, dar nu a renunțat. Dimpotrivă, și-a îmbărbătat fiii să nu se clatine, să nu lase sufletul să fie învins de frică. Iar copiii – patru la număr – au primit moartea cu seninătate, ca pe o coroană a biruinței.
Toți au fost supuși la chinuri cumplite, apoi uciși pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Trupurile lor au fost aruncate într-o groapă, dar sufletele lor au intrat în bucuria veșnică, alături de sfinți și îngeri.
Ce înseamnă, de fapt, martiriul?
Martiriul nu este o formă de fanatism. Nu este sinucidere cu tentă religioasă. Martirii nu caută moartea – ei caută să nu trăiască în minciună. Nu se închină la idoli doar ca să scape cu viață. Nu își trădează sufletul de frica durerii. Asta au făcut și Sfinții Mucenici Filit și Lidia cu copiii lor: au ales adevărul, cu prețul suprem.
Apostolul Pavel spune că „ Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3:12). Familia aceasta a fost prigonită nu pentru că a greșit cu ceva, ci pentru că a trăit curat într-o lume murdară. A fost urâtă pentru că lumina lor deranja întunericul din jur.
O familie care n-a clacat
Sfinții Mucenici Filit și Lidia ne oferă o imagine rară, dar extrem de puternică: o familie întreagă unită nu doar în viață, ci și în moarte. În vremurile noastre, familiile se destramă adesea din pricini banale – stres, egoism, lipsă de comunicare, nepotrivire. În contrast, această familie a rămas unită până la sfârșit, legată nu de interese materiale, ci de dragostea pentru Dumnezeu.
Gândiți-vă puțin: ce educație au primit acești patru copii, de au fost în stare să moară pentru credință? Ce fel de părinți i-au crescut, ce exemple au avut? Filit și Lidia nu doar că le-au spus „fiți buni, fiți credincioși”, ci le-au arătat prin viața lor ce înseamnă să fii creștin cu adevărat.
De ce sunt actuali acești sfinți?
Unii ar putea spune că acești sfinți aparțin trecutului, că nu mai au legătură cu lumea de azi. Nimic mai greșit. Exemplul lor este poate mai necesar azi decât oricând.
Într-o societate în care familia este relativizată, în care copiii sunt educați mai mult de ecrane decât de părinți, în care credința este „la modă” doar dacă e diluată și inofensivă, Sfinții Mucenici Filit și Lidia ne strigă ceva esențial: credința trăită în familie poate sfinți o casă întreagă. Mai mult: o familie unită în Iisus Hristos este o forță pe care nimeni nu o poate distruge.
Biserica nu uită
Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Filit și Lidia împreună cu fiii lor: Macedon, Teoprep, Cronid şi Amfilohiu, în fiecare an, pe 27 martie. Nu ca un simplu eveniment comemorativ, ci ca o sărbătoare a biruinței vieții asupra morții. Numele lor este rostit la slujbe, icoanele lor sunt cinstite, iar rugăciunile lor sunt vii și lucrătoare.
În sinaxare, în slujbele dedicate lor, vedem că Dumnezeu a făcut minuni prin ei chiar și după moarte. Cei care se roagă lor cu credință primesc ajutor, mai ales în întărirea familiei, în educarea copiilor și în păstrarea unității duhovnicești.
Ce ne spun nouă, azi?
Sfinții Mucenici Filit și Lidia ne pun în față o alegere: vrem o credință moartă, formală, sau o credință vie, care să ne transforme viața? Vrem familii de vitrină sau familii unite în Iisus Hristos? Suntem gata să ne asumăm creștinismul, chiar dacă nu suntem persecutați fizic, dar suntem izolați, manipulați, ridiculizați sau marginalizați?
Acești sfinți nu au fost „super-oameni”. Au fost ca noi. Dar și-au luat credința în serios. Și pentru că au făcut asta, Dumnezeu i-a întărit și i-a încununat.
Sfinții Mucenici Filit și Lidia, cu cei patru fii ai lor, nu sunt doar o poveste frumoasă din vechime
Sunt o chemare vie pentru noi toți – părinți, copii, credincioși sau căutători. Ne amintesc că adevărata măreție nu stă în funcții, averi sau faimă, ci în statornicia în credință și în unitatea familială zidită pe Iisus Hristos.
Să-i cinstim, dar mai ales să-i urmăm. Să nu ne temem de lumea care ne cere să tăcem despre credință. Să vorbim, să trăim, să iubim ca ei. Iar dacă va fi nevoie, să și murim cu aceeași nădejde: că moartea nu e finalul, ci începutul vieții veșnice.