Ortodoxia românească este strâns legată de pătimirile și biruințele Sfinților Mucenici, care și-au dat viața pentru Iisus Hristos. În pământul Dobrogei, în vechea cetate Axiopolis, azi Cernavodă, trei asemenea eroi ai credinței strălucesc: Sfinții Chiril, Chindeu și Tasie.
Acești sfinți au suferit moarte martirică în timpul prigoanei lui Dioclețian (284-305), una dintre cele mai crâncene perioade de persecuție împotriva creștinilor. Prezența lor este consemnată într-o inscripție arheologică descoperită în anul 1947, ceea ce confirmă nu doar existența lor istorică, ci și cinstirea de care se bucurau în comunitatea creștină locală.
Chiril – ocrotitorul cetății Axiopolis
Sfântul Chiril era deosebit de venerat în Axiopolis, având cinci zile de prăznuire dedicate. Această cinstire arată clar influența sa spirituală asupra locuitorilor. Tradiția spune că pe locul mormântului său s-ar fi ridicat o biserică, ale cărei ruine pot fi văzute și astăzi. Chiril era fie un martir local, fie unul care a suferit la Axiopolis, în data de 26 aprilie.
Prezența unor asemenea locuri sfinte într-un oraș antic ca Axiopolis arată că Biserica era vie și puternică în Dobrogea în primele secole creștine. Cinstirea Sfântului Chiril împreună cu ceilalți doi mucenici înșeamnă că aici, într-un colț de imperiu roman, credința biruia moartea.
Chindeu – mucenicul daco-roman
Sfântul Chindeu, la rândul său, era probabil un localnic daco-roman. Creștinismul ajunsese deja la Dunăre prin propovăduirea apostolică, și Biserica se întrupase în popor. Mărturia despre Chindeu ne arată că identitatea creștină a daco-romanilor nu era superficială, ci profund asumată, până la sacrificiul suprem.
Prin Chindeu, vedem în mod concret cum credința a fost semințată în poporul nostru și a prins rădăcini adânci, fiind mai tărziu piatra de temelie a formării neamului românesc.
Tasie – soldatul lui Iisus Hristos
Despre Sfântul Tasie, cercetătorii spun că este foarte posibil să fie același cu Sfântul Dasius, soldatul martir de la Durostorum (Silistra de astăzi). Actul martiric al Sfântului Dasius ne oferă detalii impresionante despre curajul său.
Dasius era soldat în armata romană în vremea persecuțiilor înverșunate ale lui Dioclețian. La sărbătoarea saturnaliilor, un soldat era ales rege simbolic, într-o parodie grotescă, și după 30 de zile de petreceri era sacrificat în cinstea zeului Saturn. De data aceasta, sorții au căzut pe Dasius.
În loc să accepte ritualul păgân, el a mărturisit cu hotărâre că este creștin. A refuzat să participe la nelegiuiri și a declarat:
„Sunt creștin și nu slujesc împăratului pământesc, ci împăratului ceresc … nu mă supun decât curatului și veșnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.”
Refuzul lui ferm a atras furia autorităților. Comandantul Bassus a încercat să-l convingă prin amenințări și chinuri, dar Dasius nu a cedat. A fost învinuit de nesupunere, supus la torturi și, în cele din urmă, decapitat.
Martiriul său a avut loc la 20 noiembrie 304. Moaștele sale au fost mutate ulterior la Durostorum și, în anul 579, la Ancona în Italia, unde se păstrează în biserica Sfântului Cyriacus.
Moștenirea Sfinților Mucenici din Axiopolis
Chiril, Chindeu și Tasie nu sunt doar figuri istorice, ci simboluri vii ale unei credințe care nu poate fi frântă. Prin jerfa lor, ei dădeau mărturie despre puterea învierii, despre biruința vieții asupra morții, despre lumina care nu poate fi biruită de întuneric.
Ei rămân pentru noi mărturii despre temelia creștină a acestui pământ. Fără lupta și jertfa lor, istoria noastră ar fi arătat altfel. Ei sunt o provocare pentru fiecare creștin de astăzi: să ne asumăm credința nu ca pe o simplă tradiție, ci ca pe o luptă vie, personală, pentru Iisus Hristos.
Pilda Sfinților Mucenici din Axiopolis, într-o lume romană care împinsese răul până la ritualizarea crimei
Ei ne spun, peste veacuri, că libertatea nu vine din supunerea față de oameni sau obiceiuri, ci din curajul de a-L alege pe Dumnezeu în fața morții.
Astăzi, ruinele Axiopolisului vorbesc cu înțelepciune celor care știu să asculte. Trecutul nu a șters numele lor: Chiril, Chindeu și Tasie strălucesc și azi.