Biserica Ortodoxă îi cinstește, la data de 18 ianuarie, pe cei între sfinți Părinți Atanasie cel Mare și Chiril al Alexandriei, doi mari ierarhi ai veacurilor IV–V, care au luminat lumea creștină prin învățătura lor, prin viața curată și prin lupta neînfricată pentru adevărul dumnezeiesc.
Deși au trăit în epoci diferite, misiunea lor a fost una comună: păstrarea nealterată a credinței în dumnezeirea lui Hristos și apărarea Bisericii de rătăcirile eretice.
Sfântul Atanasie cel Mare, apărătorul dumnezeirii Fiului
Sfântul Atanasie s-a născut la Alexandria, în jurul anului 296, din părinți dreptcredincioși. Încă din copilărie, Dumnezeu a arătat semnele chemării Sale asupra lui. Tradiția ne spune că, jucându-se pe malul mării cu alți copii, Atanasie imita slujbele Bisericii, botezând copiii păgâni după rânduiala pe care o văzuse la preoți.
Acest fapt, văzut de patriarhul Alexandru, nu a fost socotit o joacă lipsită de sens, ci o lucrare tainică a harului.
După ce a primit o aleasă educație, Atanasie a fost luat în rândul clerului și a devenit diacon al patriarhului Alexandru. În această calitate a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde s-a ridicat ca un adevărat apărător al dreptei credințe împotriva ereziei lui Arie. Arienii susțineau că Fiul lui Dumnezeu nu este veșnic, ci creat, negând astfel dumnezeirea Sa.
Lupta pentru Ortodoxie a Sfântului Atanasie, marele Părinte al Bisericii
Atanasie, cu argumente din Sfânta Scriptură și din Tradiția Bisericii, a arătat că Hristos este „de o ființă cu Tatăl”, adevăr mărturisit până astăzi în Simbolul de credință.
După moartea patriarhului Alexandru, Atanasie a fost ales arhiepiscop al Alexandriei. De aici a început o viață de nevoință, prigoană și suferință: a fost alungat de cinci ori din scaunul său, a petrecut ani întregi în exil, ascunzându-se prin pustii și mănăstiri, fiind urmărit de arieni și de autoritățile potrivnice. Totuși, nu a încetat niciodată să scrie, să propovăduiască și să întărească pe credincioși.
După aproape 45 de ani de luptă neîntreruptă pentru Ortodoxie, Sfântul Atanasie s-a mutat la Domnul în anul 373, la vârsta de 77 de ani. Biserica îl cinstește ca pe unul dintre cei mai mari Părinți ai săi, numindu-l „stâlp al dreptei credințe”.
Sfântul Chiril al Alexandriei, apărătorul Născătoarei de Dumnezeu
Sfântul Chiril s-a născut tot în Alexandria, fiind nepot de soră al patriarhului Teofil. Crescut într-un mediu profund bisericesc, el s-a format atât în înțelepciunea Scripturilor, cât și în cultura elină și latină. Era un om al rugăciunii, dar și un teolog de mare profunzime, cunoscător al filosofiei și al tradiției patristice.
Hirotonit arhidiacon de unchiul său, Chiril a fost ales patriarh al Alexandriei în anul 412. Încă de la începutul păstoririi sale, a arătat multă râvnă pentru curățirea Bisericii de erezii și pentru întărirea credinței poporului. A luptat împotriva novațienilor și a altor rătăciri care tulburau viața bisericească, dar cea mai mare confruntare a sa avea să fie cu erezia lui Nestorie.
Sfântul Chiril al Alexandriei și mărturisirea Născătoarei de Dumnezeu
Nestorie, patriarh al Constantinopolului, susținea că Fecioara Maria nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), ci doar Născătoare de Hristos, separând astfel dumnezeirea de omenitatea Mântuitorului. Această învățătură lovea direct în taina Întrupării. Pentru a lămuri această problemă, s-a convocat Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431).
Sfântul Chiril a fost sufletul acestui Sinod. Împreună cu peste două sute de episcopi, a mărturisit că Domnul Iisus Hristos este o singură Persoană, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu după trup. Erezia lui Nestorie a fost condamnată, iar dreapta credință a fost statornicită pentru totdeauna.
Îndreptare, smerenie și moștenire duhovnicească
Deși mare în sfințenie, Sfântul Chiril a avut și slăbiciuni omenești. Influențat de unchiul său Teofil, a avut inițial o atitudine greșită față de Ioan Gură de Aur. (influențat de conflictul unchiului său Teofil cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care nu l-a pomenit inițial în diptice). Însă, mai târziu, luminat de Dumnezeu, și-a recunoscut greșeala și s-a împăcat duhovnicește, arătând că adevărata sfințenie se vede și în pocăință.
Sfântul Chiril a trecut la Domnul în anul 444, lăsând Bisericii o bogată moștenire teologică și un exemplu de râvnă pentru adevăr.
Stâlpi ai Ortodoxiei și mărturisitori ai Adevărului
Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril rămân, peste veacuri, modele vii de credință, curaj și statornicie. Prin ei, Dumnezeu a păzit Biserica de rătăciri și a întărit adevărul că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, iar Maica Sa este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Cinstindu-i, suntem chemați să le urmăm credința, răbdarea și dragostea pentru Adevăr, rămânând statornici în Ortodoxie până la sfârșit.
Troparul Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei
Glasul 3
Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Condacul Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei
Glasul 2
Cu curgerile sângiurilor…
Învăţăturile dreptei credinţe sădind şi spinii relei credinţe tăind, ai înmulţit sămânţa credinţei cu ploaia Duhului, cuvioase. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Sfinte Ierarhe Atanasie.