Ortodoxia românească a fost binecuvântată de-a lungul timpului cu o pleiadă de sfinți care au dus o viață plină de nevoință, rugăciune și iubire față de Dumnezeu. Printre aceștia se numără și Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, doi mari pustnici și ocrotitori ai creștinilor, care au trăit și s-au nevoit pe meleagurile Moldovei, aducând roadele credinței lor celor ce i-au urmat.
Cuviosul Simeon de la Pângărați
Cuviosul Simeon s-a născut la sfârșitul secolului al XV-lea și a intrat de tânăr în viața monahală. A fost ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul, de la care a deprins ascultarea, smerenia și răbdarea. După ce a petrecut mai mulți ani în rugăciune și post aspru, s-a retras într-o peșteră de pe valea râului Pângărați, dorind să trăiască în singurătate, aproape de Dumnezeu.
Faima vieții sale sfinte s-a răspândit rapid, iar mulți ucenici au venit la el pentru a-i cere sfaturi și binecuvântare. Cu toate că el dorea să rămână în liniște, dragostea față de aproapele l-a determinat să primească pe cei ce veneau la el, înființând astfel o mică obște monahală. Cu timpul, această obște a devenit Mănăstirea Pângărați, un loc de rugăciune și luminare duhovnicească.
Pentru viața sa curată și nevoințele sale, Cuviosul Simeon a primit darul facerii de minuni. Se spune că mulți bolnavi au fost vindecați prin rugăciunile sale, iar cei ce erau tulburați de duhuri necurate găseau alinare în prezența lui. A trecut la Domnul în anul 1547, lăsând în urmă un exemplu viu de trăire monahală autentică.
Cuviosul Amfilohie de la Pângărați
La câteva decenii după trecerea la Domnul a Cuviosului Simeon, Dumnezeu a rânduit ca mănăstirea să fie păstorită de un alt mare părinte duhovnicesc, Cuviosul Amfilohie. Acesta s-a născut la începutul secolului al XVII-lea și, asemenea predecesorului său, s-a remarcat prin viața sa de asceză și rugăciune.
Cuviosul Amfilohie s-a nevoit însemnat, fiind cunoscut pentru posturile sale aspre și privegherile îlungate. A fost un mare duhovnic și păstor de suflete, iar mulți monahi și credincioși din întreaga Moldovă veneau la el pentru sfaturi duhovnicești. De asemenea, a fost un apărător al Ortodoxiei într-o perioadă de mari frământări istorice, sprijinind pe cei prigonițiți pentru credința lor.
Cuviosul Amfilohie s-a mutat la Domnul la o vârstă înaintată, lăsând în urmă o moștenire spirituală de mare preț. Trupul său a fost înmormântat la Mănăstirea Pângărați, alături de Cuviosul Simeon, iar credincioșii continuă să se roage la mormintele lor, primind ajutor și mângâiere.
Sfintele Moaște ale Cuvioșilor Simeon și Amfilohie de la Pângărați
După trecerea la Domnul a Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie, trupurile lor au fost îngropate la Mănăstirea Pângărați, locul unde s-au nevoit și unde au format o obște monahală puternică. De-a lungul timpului, evlavia credincioșilor și minunile săvârșite prin rugăciunile adresate lor au dus la o cinstire deosebită a mormintelor lor.
În unele mărturii, se spune că trupurile lor au rămas neputrezite, răspândind o mireasmă binecuvântată, semn al sfințeniei și al prezenței harului dumnezeiesc. Astăzi, părticele din sfintele lor moaște sunt păstrate la Mănăstirea Pângărați fiind cinstite de credincioși care vin cu nădejde pentru ajutor și tămăduire sufletească și trupească.
De-a lungul anilor, mai mulți pelerini și monahi au mărturisit că, prin atingerea de moaștele lor sau prin rugăciuni către acești sfinți, au primit vindecări de boli grave, întărire sufletească și rezolvare a unor necazuri grele. Astfel, cultul Sfinților Simeon și Amfilohie s-a răspândit tot mai mult, iar pelerinajele la Mănăstirea Pângărați au devenit o tradiție sfântă pentru credincioși.
Învățăturile și influența Cuvioșilor Simeon și Amfilohie asupra monahismului românesc
Viața ascetică și duhovnicească a celor doi sfinți a avut un impact puternic asupra monahismului românesc, în special asupra tradiției isihaste din Moldova. Se spune că atât Cuviosul Simeon, cât și Cuviosul Amfilohie au fost practicanți ai Rugăciunii lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”), o practică fundamentală în spiritualitatea ortodoxă răsăriteană.
Ucenicii lor au dus mai departe această tradiție, formând la Mănăstirea Pângărați un adevărat centru duhovnicesc unde liniștea (isihia), ascultarea și rugăciunea neîncetată erau considerate esențiale pentru mântuire. Chiar și astăzi, monahii care viețuiesc la Pângărați urmează aceleași rânduieli aspre, păstrând spiritul nevoințelor celor doi sfinți.
Deși nu ne-au rămas scrieri directe atribuite lor, tradiția bisericească păstrează învățăturile lor transmise prin ucenici și prin exemplul vieții lor. În predicile și sfaturile lor, Sfinții Simeon și Amfilohie îndemnau la smerenie, răbdare în încercări, iubire față de aproapele și statornicie în credință. Aceste principii rămân actuale și sunt urmate de toți cei care doresc să trăiască după modelul sfinților părinți ai Bisericii.
Cinstirea Sfinților Simeon și Amfilohie de la Pângărați
Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Sfinții Simeon și Amfilohie de la Pângărați la data de 5 iunie 2008, cinstindu-i ca modele de viețuițre monahală și sfinți ocrotitori ai credincioșilor. Prăznuirea lor are loc la 7 septembrie, iar slujbele lor sunt săvârșite cu evlavie în multe biserici și mănăstiri din întreaga țară.
Moștenirea duhovnicească a acestor sfinți continuă să inspire pe toți cei ce doresc să urmeze calea sfințeniei. Prin rugăciunile lor, mulți credincioși au primit ajutor în clipe de nevoie, iar exemplul vieții lor rămâne un far călăuzitor pentru cei care caută să se apropie mai mult de Dumnezeu.
Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați sunt dovada vie că sfințenia este accesibilă celor ce se jertfesc pentru Iisus Hristos. Viața lor plină de nevoință și rugăciune ne încurajează să nu ne abatem de la calea cea dreaptă și să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, Cel care înveșnicește sufletele celor ce-L iubesc.
Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii !