În calendarul ortodox, ziua de 22 martie este închinată unui mare mărturisitor al credinței: Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira. Trăitor în secolul al IV-lea, într-o vreme de mari frământări pentru Biserică, Sfântul Vasile s-a remarcat prin curajul său neclintit și prin fidelitatea față de dreapta credință, într-o perioadă în care erezia ariană amenința temelia învățăturii creștine.
Contextul istoric: lumea zbuciumată a secolului al IV-lea
Secolul IV a fost o perioadă de tranziție pentru creștinism. După trei secole de persecuții violente din partea autorităților romane, Biserica se bucura, în sfârșit, de o perioadă de recunoaștere legală, mai ales după Edictul de la Mediolan (313), dat de împăratul Constantin cel Mare. Cu toate acestea, liniștea nu a durat mult. Erezia ariană, care nega dumnezeirea Fiului și Îl socotea creatură, nu deoființă cu Tatăl, s-a răspândit rapid, provocând schisme și tulburări în sânul Bisericii.
În acest context, mulți episcopi, preoți și credincioși au fost puși la încercare. Unii au căzut în rătăcire, alții au ales calea compromisului. Dar au existat și martori ai adevărului, oameni care au rămas neclintiți în mărturisirea credinței ortodoxe. Unul dintre aceștia a fost și Sfântul Vasile din Ancira.
Viața și slujirea lui Vasile în Ancira
Vasile era preot în cetatea Ancira (azi Ankara, în Turcia). Provenea dintr-o familie credincioasă și fusese crescut în frica de Dumnezeu. Era un om al rugăciunii, al postului și al faptelor bune. Se remarca printr-o mare râvnă pentru cele ale lui Dumnezeu și pentru apărarea dreptei credințe.
Pe atunci, în Imperiul Roman, domnea împăratul Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare, care era de partea arienilor. Sub influența ereziei, autoritățile persecutau nu doar păgânii, ci și creștinii ortodocși care nu acceptau învățăturile greșite. Astfel, mulți slujitori ai Bisericii care refuzau să se alinieze poziției oficiale erau arestați, torturați sau chiar omorâți.
Vasile s-a ridicat împotriva ereziei ariene cu mult curaj. Predica fără teamă în fața poporului și combătea învățăturile greșite cu argumente teologice solide. În scrierile tradiției, se spune că avea o înțelepciune deosebită și o limpezime în cuvânt, încât reușea să convingă pe mulți de adevărul dreptei credințe. Nu căuta slava lumii, ci mântuirea oamenilor și păzirea învățăturii Sfinților Părinți.
Prigoana și mărturisirea până la moarte
Pentru atitudinea sa fermă și pentru refuzul de a se supune autorităților care impuneau erezia, Vasile a fost arestat. A fost adus în fața guvernatorului cetății, care a încercat inițial să-l convingă cu vorbe bune să renunțe la poziția sa. Dar preotul Vasile a rămas de neclintit. Nu a acceptat nici compromisuri, nici argumente false.
În fața refuzului său categoric, a fost supus la chinuri groaznice. A fost bătut, ars cu fierul înroșit și torturat în multe feluri. Cu toate acestea, în loc să se înfricoșeze, Sfântul Vasile rostea rugăciuni și îi încuraja pe cei care erau de față să nu se teamă de suferință, ci să rămână tari în Iisus Hristos.
Unul dintre momentele cele mai impresionante din pătimirea lui a fost întâlnirea cu împăratul Constanțiu. Se spune că Vasile i-a vorbit cu multă demnitate și i-a reproșat că a abandonat credința adevărată a tatălui său, Constantin cel Mare. Împăratul, rușinat, nu a avut ce să răspundă. Cu toate acestea, persecuția a continuat.
După ani de suferință și mărturisire, Sfântul Vasile a fost ucis cu sabia, în anul 362, în timpul domniei lui Iulian Apostatul, alt împărat păgân care a încercat să reînvie cultul idolilor. Moartea sa a fost una de mucenic, dar și de biruință: biruința adevărului asupra minciunii, a curajului asupra fricii, a vieții veșnice asupra morții trupești.
Moștenirea lăsată Bisericii
Sfântul Vasile din Ancira rămâne un exemplu viu de preot mărturisitor, care nu s-a temut nici de autorități, nici de chinuri, nici de moarte. Într-o epocă în care confuzia doctrinară era mare și mulți cedau presiunilor, el a ales calea cea îngustă, dar dreaptă. A trăit și a murit pentru Iisus Hristos, iar prin moartea sa a întărit credința altora.
Biserica îl cinstește ca mucenic, adică unul care a murit atât pentru credință, cât și pentru slujirea preoțească. Este un model mai ales pentru preoți și episcopi, care sunt chemați să păstorească turma lui Iisus Hristos nu cu vorbe goale, ci cu viața și exemplul lor personal.
Sfântul Vasile ne arată că misiunea preotului nu este doar să oficieze slujbe, ci să fie păzitor al dreptei credințe, să înfrunte rătăcirile, să stea în fața lupilor în chip de păstor adevărat. El este dovada că sfințenia nu înseamnă izolare de lume, ci luptă în mijlocul ei, pentru adevăr și mântuire.
Actualitatea mărturisirii lui Vasile
Deși au trecut peste 1600 de ani de la moartea lui, exemplul Sfântului Vasile este mai actual ca niciodată. Trăim într-o lume care, deși declară toleranță și libertate religioasă, adesea marginalizează sau ridiculizează credința autentică. Multe curente ideologice, inclusiv unele din interiorul Bisericii, tind să relativizeze adevărul, să dilueze învățătura Evangheliei, să reducă creștinismul la moralism sau activism social.
Într-un asemenea context, avem nevoie de oameni care să aibă tăria lui Vasile: oameni care nu se tem să spună adevărul, care nu cedează presiunilor, care nu se lasă cumpărați sau intimidați. Preoți, dar și mireni, care nu doar cunosc credința ortodoxă, ci o trăiesc cu seriozitate și demnitate.
Mărturisirea nu mai cere astăzi sânge, dar cere curaj. Curajul de a fi diferit într-o lume conformistă. Curajul de a spune nu când toți spun da. Curajul de a fi creștin nu doar la nivel declarativ, ci existențial.
Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, este un reper pentru creștinii de azi. El a înțeles că viața nu are sens fără adevăr și că adevărul merită orice jertfă
Nu a fost un fanatic, ci un om luminat de harul lui Dumnezeu, care a știut să pună mai presus de toate slujirea lui Iisus Hristos. În fața amăgirilor și compromisurilor lumii moderne, să ne întoarcem la sfinți ca Vasile. Să-i cinstim nu doar cu cuvinte, ci cu viața noastră. Și, ca el, să fim gata să suferim pentru adevăr, știind că „Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” (Matei 24, 13).
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.