Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la data de 10 februarie pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, mare arhiereu al lui Dumnezeu și grabnic ajutător în boli și primejdii. Viața și pătimirea sa arată că adevărata înțelepciune nu vine din mulțimea anilor, ci din trăirea în Hristos, Care îl face pe om lumină pentru lume și martor al vieții veșnice.
Episcopul din Magnesia și curajul propovăduirii
În vremea împăratului Sever, când slujirea idolească se întărea prin porunci și amenințări, Sfântul Haralambie păstorea ca episcop în cetatea Magnesiei. El nu-și vedea slujirea ca pe o funcție, ci ca pe o grijă vie pentru mântuirea oamenilor. De aceea, propovăduia cu îndrăzneală că Hristos a trimis proroci și apostoli „cu puterea Duhului Sfânt”, pe când prigonitorii cereau jertfe idolilor neînsuflețiți și împingeau sufletele spre moarte.
Cuvintele lui erau o chemare la trezire: să credem în cele ce duc la viața veșnică, nu în lucruri care pier. Într-o lume care confunda puterea cu forța, bătrânul episcop mărturisea limpede că idolii sunt diavoli, iar semnul Crucii îi cutremură.
Pentru aceasta a fost prins și adus înaintea ighemonilor Luchian și Luchie, care l-au batjocorit pentru bătrânețe, îndemnându-l să jertfească zeilor. Sfântul a răspuns cu seninătate că nu poate trece cu vederea bunătățile cele nevăzute care sunt aproape, arătând că nu-și va vinde sufletul în ultimul ceas.
Chinurile și paradoxul bucuriei
Au urmat chinuri cumplite: Sfântul a fost dezbrăcat de veșmintele arhierești, spânzurat și strujit cu unghii de fier. În mijlocul durerii, el a rostit cuvântul care răstoarnă logica lumii: „Mulțumesc vouă, fraților, că strujind trupul meu cel vechi, mi-ați înnoit duhul”. Suferința pentru Hristos nu distruge, ci curățește și pregătește viața cea veșnică.
Lucrarea lui Dumnezeu era atât de puternică, încât slujitorii care îl chinuiau, văzând că unghiile se topesc, iar trupul rămâne nevătămat, au crezut în Hristos. Porfirie, Vaptos și încă trei femei au primit moarte mucenicească. Astfel, în jurul bătrânului episcop se naște o Biserică vie.
Luchie, luând el însuși uneltele de tortură, a fost pedepsit, iar la rugăciunea sfântului s-a vindecat. Mulți oameni s-au botezat, iar bolnavii au primit tămăduire, arătându-se încă o dată inima de păstor a Sfântului Haralambie.
Înaintea lui Sever: minuni, hule și cutremur
Ighemonul l-a înștiințat pe Sever, aflat în Antiohia Pisidiei, iar împăratul a trimis ostași care l-au târât pe sfânt de barba împletită. Pe drum, un cal a vorbit cu glas omenesc, mustrând orbirea prigonitorilor, dar aceștia l-au dus înaintea împăratului.
Au urmat chinuri grele, însă sfântul a rămas nevătămat. Întrebat despre puterea sa, Haralambie a arătat limpede că nu omul, ci Hristos săvârșește minunile. Un demon a fost alungat, iar un tânăr mort a fost înviat. Sever a mărturisit pentru o clipă măreția Dumnezeului creștinilor, dar la sfatul lui Crisp s-a întors la cruzime.
Când a poruncit arderea bărbii, focul s-a întors asupra păgânilor. Împăratul, hulind pe Hristos, a atras pedeapsa cerească: pământul s-a cutremurat, iar el și Crisp au fost legați nevăzut în văzduh. La rugăciunea sfântului, Dumnezeu i-a eliberat, chemându-i la pocăință.
Galini și prăbușirea idolilor
Fiica împăratului, Galini, a avut o vedenie pe care Sfântul Haralambie i-a tâlcuit-o ca fiind chemare la mântuire prin Cruce. Întărită în credință, ea și-a mustrat tatăl și a sfărâmat idolii din capiște, arătând că adevărata credință nu este o emoție trecătoare, ci o lepădare hotărâtă de minciună.
Ultimele zile și rugăciunea pentru lume
Trimis în casa unei văduve, Sfântul Haralambie a săvârșit o nouă minune: stâlpul uscat lângă care stătea a odrăslit și a devenit copac mare. Mulți au crezut și au primit Botezul.
În cele din urmă, împăratul a hotărât uciderea sa. Sfântul a primit vestea cu bucurie și, ajuns la locul pătimirii, s-a rugat lui Dumnezeu. Atunci cerurile s-au deschis, iar Domnul i-a îngăduit să ceară daruri pentru lume: pace, sănătate, izbăvire de ciumă și mântuire pentru cei ce îi vor cinsti moaștele. Dumnezeu i-a primit rugăciunea, iar sufletul sfântului s-a mutat la cer fără tăiere de sabie.
Puterea lui Hristos în om, moștenirea Sfântului Haralambie
Sfântul Haralambie ne învață că în Hristos nu există vârstă neputincioasă. Bătrânețea poate fi coroană, dacă este plină de rugăciune și adevăr. Suferința primită în credință nu zdrobește, ci înalță, iar adevăratul păstor se roagă chiar și pentru cei ce îl rănesc.
Cinstindu-l pe Sfântul Haralambie, cinstim puterea vie a lui Hristos în om – o putere care nu îmbătrânește și nu se stinge, fiindcă izvorăște din Cruce și se îndreaptă spre cer.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, făcătorul de minuni
Glasul 4
Arătatu-te-ai, Înţeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi ca un sfeşnic pururea luminos al Lumii, strălucit-ai în lume prin mucenicie, fericite şi ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuiască pe noi.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, făcătorul de minuni
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Făcutu-te-ai preoţilor strălucit purtător de lumină şi părinţilor laudă şi cinste înveselitoare, Sfinte Sfinţite Mucenice Haralambie. Că tu păzeşti de vătămare pe robii tăi.