Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, pomenit de Biserica Ortodoxă la 4 octombrie, este recunoscut astăzi ca una dintre cele mai mari personalități ale Ortodoxiei din secolul al XX-lea.
Profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător, el a ridicat prin opera sa un adevărat munte de înțelepciune și lumină duhovnicească.
Renumele său de „cel mai mare teolog ortodox al veacului trecut” nu a fost o simplă formulare de circumstanță, ci o realitate confirmată prin lucrările sale, prin respectul marilor instituții academice din lume și prin amprenta lăsată asupra întregii teologii ortodoxe contemporane.
Viața și lucrarea părintelui Stăniloae se încadrează în rândul celor mari, iar trecerea lui prin încercările comunismului, fidelitatea față de Biserica strămoșească și puterea de a mărturisi credința îl fac vrednic de numele de „Sfânt Preot Mărturisitor”. El a trecut la Domnul la 5 octombrie 1993, la vârsta de 90 de ani.
Copilăria și formarea
Sfântul Preot Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni din judeţul Braşov, ca cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca.
Satul de la poalele Carpaților i-a oferit primele impresii despre frumusețea creației lui Dumnezeu și despre simplitatea credinței ortodoxe trăite în popor. Încă din copilărie a arătat sete de cunoaștere și dragoste pentru carte, astfel că a urmat Liceul confesional „Andrei Şaguna” din Brașov, instituție de mare tradiție a românilor ardeleni.
În anul 1922 a primit o bursă la Universitatea din Cernăuţi, unde și-a început studiile teologice, dar drumul său avea să fie marcat de căutarea unei pregătiri tot mai profunde.
A trecut prin Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, apoi prin Centrul Mitropolitan din Sibiu, beneficiind de sprijinul mitropolitului Nicolae Bălan. În anul 1927 și-a luat licența în Teologie la Cernăuţi, cu lucrarea „Botezul copiilor”, sub conducerea profesorului Vasile Loichiţă.
Studiile în străinătate și formarea academică
Dorind o înțelegere mai adâncă a rădăcinilor Ortodoxiei, părintele Dumitru Stăniloae a primit burse pentru studii în marile centre universitare ale Europei.
A ajuns la Atena, München, Berlin, Paris și Belgrad, unde s-a format în domeniile Bizantinologiei și Dogmaticii. A avut profesori renumiți, precum Hans Lietzmann, Reinhold Seeberg și August Heisenberg.
Perioada aceasta i-a adus în atenție opera Sfântului Grigorie Palama, pe care a studiat-o în manuscrise și pe care mai târziu a tradus-o și tâlcuit-o, devenind principalul promotor al teologiei palamite în spațiul românesc.
Teza sa de doctorat, „Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti”, susținută în anul 1928, dovedea deja profunzimea și rigoarea cercetărilor sale.
Viața de familie și slujirea preoțească
În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria Mihu, sprijinul său de o viață. Dumnezeu le-a dăruit copii, însă doi dintre ei, Dumitru și Maria, au trecut la Domnul la vârste fragede, încercare grea care i-a întărit credința și l-a apropiat mai mult de Crucea Mântuitorului.
Doar fiica Lidia Stăniloae a supraviețuit, devenind ea însăși mărturisitoare a vieții și operei tatălui său. Părintele Dumitru a fost hirotonit diacon în anul 1931, iar în anul 1932 preot.
Din acea clipă și până la sfârșitul vieții a slujit Sfântul Altar cu demnitate și cu o mare conștiință pastorală, legând mereu teologia de viața liturgică și de experiența rugăciunii.
Activitatea didactică și editorială
La întoarcerea în țară, părintele Stăniloae a fost încadrat profesor la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu.
A predat Teologie Dogmatică, Apologetică, Pastorală şi Limba Greacă, formând generații întregi de preoți. În anul 1936 a devenit rector al Academiei, funcție pe care a exercitat-o timp de zece ani.
În același timp, a fost redactor al ziarului „Telegraful Român”, unde a publicat articole teologice și culturale. În anul 1938 a publicat lucrarea fundamentală „Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama”, carte care a reașezat spiritualitatea ortodoxă pe temelia experienței rugăciunii și a îndumnezeirii omului.
Filocalia românească, o lucrare de veșnicie
Una dintre cele mai mari realizări ale Părintelui Stăniloae a fost traducerea și comentarea Filocaliei, culegere de scrieri ale Sfinților Părinți despre rugăciune și desăvârșire.
Primul volum a apărut în anul 1946, iar până în anul 1991 au fost tipărite 12 volume. Filocalia românească a devenit nu doar o operă de referință pentru teologia românească, ci și un izvor de hrană duhovnicească pentru clerici și credincioși.
Prin aceasta, părintele Stăniloae a oferit Ortodoxiei românești cea mai amplă traducere filocalică din întreaga lume ortodoxă.
Încercările comunismului și temnița
În perioada comunistă, părintele Stăniloae a trecut prin mari încercări. În anul 1958, odată cu valul de arestări împotriva intelectualilor și clerului, a fost arestat și dus la Aiud.
A rămas acolo cinci ani, împărtășind suferința și credința cu alți mari mărturisitori. Această experiență nu l-a frânt, ci l-a întărit și mai mult. După eliberarea din anul 1963, a lucrat la Biblioteca Sfântului Sinod și apoi a revenit la catedra de Teologie.
Recunoașterea internațională
Deși regimul comunist îl privise cu suspiciune, în anii ’60 autoritățile au început să-l trimită în străinătate pentru a da imaginea unei „libertăți religioase”.
Astfel, părintele a ținut conferințe la Oxford, Freiburg, Heidelberg și Vatican. Opera sa a devenit cunoscută și apreciată în întreaga lume, fiind tradusă în mai multe limbi. După anul 1973, când a ieșit la pensie, a rămas profesor consultant pentru doctorat și a continuat să scrie.
În anii ’70 și ’80, părintele Dumitru Stăniloae a publicat volumele V–X ale Filocaliei (1976–1981), iar în aceeași perioadă a dăruit teologiei ortodoxe monumentala sa Dogmatică în trei volume (1978, 1990, 1990), socotită de mulți drept cea mai importantă sinteză teologică a secolului XX.
Ultimii ani și trecerea la Domnul
În anul 1990, părintele Dumitru Stăniloae a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1991, membru titular. În același timp, a apărut volumul 12 al Filocaliei.
A fost distins cu titluri de onoare de către numeroase universități și a primit recunoașterea oficială a teologiei mondiale.
A trecut la cele veşnice pe 5 octombrie 1993, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă o operă monumentală și o moștenire duhovnicească de neprețuit.
Moștenirea și mijlocirea Părintelui Dumitru Stăniloae
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae este un dar al lui Dumnezeu pentru poporul român și pentru întreaga Ortodoxie.
Viața lui, cuprinzând suferința și biruința, rugăciunea și teologia, smerenia și mărturisirea, luminează ca o stea pe cerul Bisericii. Astăzi, atunci când Biserica îl pomenește, credincioșii se pot încredința că au un mijlocitor în fața tronului lui Hristos, iar teologia sa rămâne o comoară de care se vor împărtăși și generațiile viitoare.
Condacul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Glas 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Pe odraslirea cea în Domnul a românilor, nou-arătatul mare dascăl al Bisericii și înțelept tălcuitor al Filocaliei, pe Părintele Dumitru cu evlavie să-l cinstim după dreptate, credincioșilor, strigând: Bucură-te, Sfinte Dumitru, de Dumnezeu cuvântătorule!
Troparul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Cu întreită cunună încununându-te a preoției Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea cea de o ființă, la care Sfinte Dumitru totdeauna pomenește-ne.