În calendarul ortodox, ziua de 12 aprilie este dedicată unuia dintre cei mai vechi și mai cinstiți mucenici ai Bisericii: Sfântul Mare Mucenic Sava de la Buzău, cunoscut și sub numele de Sava Gotul sau Sava Romanul. Viața și martiriul său se desfășoară în secolul IV, pe fondul unor persecuții intense împotriva creștinilor din Dacia de nord, în timpul stăpânirii regelui got Athanaric. Ceea ce îl face cu totul remarcabil este faptul că el este cel dintâi sfânt martir atestat documentar care a pătimit pe teritoriul actual al României.
Un creștin înrădăcinat în credință
Sava s-a născut într-un sat de pe valea râului Buzău, într-o familie de creștini drepți și devotați. A primit o educație duhovnicească solidă, fiind crescut în post, rugăciune și curăție trupească și sufletească. Din tinerețe s-a apropiat de slujirea Bisericii, devenind cântăreț în biserica unde slujea preotul Sansala – părintele său sufletesc.
Se crede că Sfântul Sava a fost călugăr, parte dintr-o comunitate monahală din Munții Buzăului, înființată de călugări veniți din Dobrogea. Aceștia fugiseră din fața invaziilor barbare și găsiseră refugiu în părțile mai retrase ale ținuturilor nord-dunărene. Comunitatea monahală în care viețuia Sava avea și o misiune: răspândirea Evangheliei în rândul daco-romanilor, goților și altor populații păgâne care locuiau în zonă.
Prigoana regelui Athanaric
Între anii 370 și 372, regele got Athanaric a început o persecuție sistematică împotriva creștinilor. Această campanie de prigoană a fost și un act de afirmare a autorității și identității păgâne în fața influenței tot mai mari a Imperiului Roman, care, sub împăratul Valens, era deja favorabil creștinismului arian.
Creștinii din Dacia Traiană au fost prinși, torturați, înecați sau arși de vii. În acest context, preotul Sansala și Sfântul Sava au fost arestați în a treia zi de Paști a anului 372, în toiul nopții. După ce au fost legați și bătuți crunt pentru că refuzau să se închine idolilor, au fost amenințați cu moartea.
Mucenicia: credință până la moarte
Sava a refuzat categoric să mănânce din carnea jertfită idolilor. În fața prigonitorilor, a dat dovadă de un curaj și o credință neclintită. Atarid, dregătorul lui Athanaric, a poruncit ca Sava să fie omorât prin înecare. I s-a legat un lemn greu de gât și a fost aruncat în apele râului Buzău – pe atunci cunoscut sub numele de Mousaios.
Cuvintele pe care le-a rostit în acele clipe sunt cutremurătoare:
„Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu puteți vedea. Văd pe cei care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu…”
Avea doar 38 de ani când și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, murind în cinstea credinței și refuzând orice compromis. Moartea sa nu a fost în zadar. Trupul său a fost recuperat de preotul Sansala și de alți creștini și, din pricina pericolului, moaștele au fost transportate în sudul Dunării, în Imperiul Roman.
Moștenirea muceniciei
Ceea ce este cu adevărat special în cazul acestui sfânt este actul martiric care s-a păstrat până în zilele noastre. El este consemnat în limba greacă și a fost trimis, împreună cu moaștele, către Biserica din Capadocia, în jurul anului 373–374. Documentul poartă titlul:
„Epistolă a Bisericii lui Dumnezeu din Goția (Dacia) către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”.
Această epistolă este prima lucrare creștină cunoscută, redactată pe teritoriul actual al României. Ea mărturisește universalitatea suferinței pentru Iisus Hristos și reafirmă apartenența Daciei nord-dunărene la viața Bisericii universale.
Într-o epocă în care teritoriile nord-dunărene erau văzute ca margini ale lumii civilizate, martiriul Sfântului Sava a fost un mesaj puternic: și aici, în Dacia, se vărsa sânge de sfinți pentru Evanghelie.
Reacția Sfântului Vasile cel Mare
Impresionat de mărturisirea acestui tânăr mucenic, Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a răspuns prin două scrisori de mulțumire adresate episcopului Ascholius al Tesalonicului. În aceste scrisori, Sfântul Vasile îl numește pe Sava „martir al adevărului”, recunoscând prin aceasta demnitatea și valoarea mărturisirii sale.
Astfel, Sfântul Sava devine o punte de legătură între Dacia și centrele mari ale creștinismului răsăritean, precum Cezareea și Tesalonic. El nu este doar un martir local, ci un mucenic universal, cinstit în toată Biserica Ortodoxă.
Actualitatea exemplului său
Astăzi, când libertatea religioasă este garantată în majoritatea țărilor, exemplul Sfântului Mare Mucenic Sava ne provoacă la o reflecție profundă:
– Cât de mult suntem dispuși să ne asumăm credința?
– Ne este rușine de Iisus Hristos în fața lumii sau Îl mărturisim cu tărie, ca Sfântul Sava?
Trăim într-o societate unde martiriul nu mai ia forma sabiei sau a înecului, dar ia forma marginalizării, ridiculizării, compromisului zilnic. În acest sens, Sfântul Sava rămâne un model de fermitate și verticalitate morală, o lumină pe drumul credinței trăite autentic, cu prețul confortului și al acceptării sociale.
Sfântul Mare Mucenic Sava de la Buzău este o mărturie vie a credinței curate, a rezistenței în fața prigoanei și a curajului de a spune „nu” compromisului
A fost și rămâne un simbol al creștinismului autentic trăit în Dacia de nord, un sfânt al neamului nostru, dar și al întregii Ortodoxii.
Pomenirea sa la 12 aprilie nu este doar un act liturgic, ci o chemare la trezire, la asumarea vie a Evangheliei. Așa cum a spus și el înainte de moarte:
„Văd pe cei care așteaptă să ia sufletul meu…”
Să ne rugăm ca și noi, urmând exemplul lui, să fim vrednici de acea așteptare cerească, în lăcașurile slavei lui Dumnezeu.
Condacul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău
Glasul 6
Podobie: Ceea ce ești folositoare creștinilor…
Pe măritul mărturisitor al adevărului, pe viteazul pătimitor și Mucenic vestit, pe Sava să-l lăudăm cu glasuri de cântări, că roagă neîncetat pe Milostivul Dumnezeu pentru cei ce se află în nevoi, și scoate din primejdii pe cei ce vin cu umilință, și ocrotește de vrăjmași pe cei ce-l cinstesc pe el.
Troparul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău
Glasul 4
Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: veniţi, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.