Sfântul Mare Mucenic Mina este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, fiind cunoscut nu doar pentru nevoințele și mărturisirea sa jertfelnică, ci și pentru mulțimea minunilor pe care le-a săvârșit, atât în timpul vieții, cât și după mutarea sa la cele veșnice.
În întreaga lume ortodoxă, credincioșii îl cinstesc ca pe un grabnic ajutător în necazuri, un apărător al celor nedreptățiți și un vindecător al celor bolnavi.
Viața și mărturisirea Sfântului Mina
Sfântul Mare Mucenic Mina a trăit în vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximian (286–305), perioadă de cruntă prigoană împotriva creștinilor. El era de neam egiptean și slujea ca ostaș în armata romană, în ceata tribunului Firmilian, staționată în Cotianiul Frigiei.
Într-o lume stăpânită de necredință și de cinstirea idolilor, Sfântul Mina s-a arătat un om al luminii, păzind cu neclintire credința cea dreaptă în Hristos Domnul.
Când împărații au poruncit ca toți creștinii să jertfească zeilor păgâni, Mina n-a putut suferi rușinea rătăcirii idolești. Văzând poporul rătăcit și prigonirea celor credincioși, a părăsit oastea împărătească, rangul și slava lumii acesteia, alegând mai bine să trăiască în pustie, printre fiare, decât printre oameni necredincioși.
Timp de ani de zile, Sfântul Mina s-a nevoit în munți și în pustietăți, postind și rugându-se neîncetat. În liniștea singurătății, sufletul său s-a curățit de toate cele pământești, iar dragostea de Hristos a crescut în el ca un foc mistuitor.
Mărturisirea înaintea păgânilor și mucenicia
Într-o zi, Sfântul Mina a auzit că în cetatea Cotiani se organizează un mare praznic idolesc, cu jocuri și jertfe aduse zeilor mincinoși. Aprinzându-se de râvnă pentru adevărata credință, a coborât din munți și, intrând în mijlocul cetății, a mărturisit cu glas mare pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu.
„Egiptul este patria mea, iar numele meu este Mina. Am fost ostaș al împăratului pământesc, dar am ales să slujesc Împăratului ceresc, Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Idolilor voștri nu mă voi închina, ci numai Domnului Celui viu, Care a făcut cerul și pământul!”, a strigat el înaintea tuturor.
Dregătorul cetății, Arghirisc, l-a prins și l-a supus la cumplite chinuri: l-au bătut cu vergi, l-au sfâșiat cu unghii de fier, i-au frecat trupul cu păr aspru, l-au ars cu făclii și l-au târât prin cioburi. Dar în toate aceste suferințe, Sfântul Mina a rămas nestrămutat în credință, mărturisind mereu: „Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi. De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda niciodată!”
Văzând dregătorul că nu-l poate înfrânge, a poruncit ca Sfântului Mina să i se taie capul. Astfel, la începutul secolului al IV-lea, mucenicul lui Hristos și-a dat viața pentru credință, primind cununa biruinței și făcându-se ostaș al împărăției cerești.
Aducerea moaștelor și biserica din Alexandria
După moartea păgânilor prigonitori, în vremea împăratului Constantin cel Mare, creștinii din Egipt au aflat sfintele moaște ale Marelui Mucenic Mina și le-au așezat cu mare cinste în cetatea Alexandria, zidindu-i o biserică impunătoare.
Din acel moment, locul a devenit izvor nesecat de minuni și tămăduiri, iar Sfântul s-a arătat în multe rânduri celor ce îi cereau ajutorul, fie în vis, fie în chip văzut, călare pe un cal alb, în haine de ostaș.
Minunile Sfântului Mina
Numeroase sunt minunile săvârșite de Sfântul Mina, așa cum le istorisește Timotei, arhiepiscopul Alexandriei.
Învierea negustorului ucis
Un negustor credincios din Isauria, mergând spre Alexandria, a hotărât să se închine la biserica Sfântului Mina și să aducă un dar de aur. Poposind la o casă, a fost ucis în timpul nopții de gazda sa, care râvnise la punga cu galbeni. Ucigașul a tăiat trupul în bucăți și l-a ascuns într-o coșniță, plănuind să-l îngroape.
Dar în miez de noapte, Sfântul Mina s-a arătat călare pe cal, intrând în casa ucigașului. L-a întrebat de oaspetele ucis, iar acela, tremurând, s-a lepădat, spunând că nu știe nimic. Atunci Sfântul a pătruns în cămara ascunsă, a scos coșnița și, rugându-se, a alcătuit trupul celui tăiat, readucându-l la viață.
Omul înviat a căzut la picioarele Sfântului, mulțumind lui Dumnezeu pentru mila Sa. Apoi Sfântul a luat aurul de la ucigaș și i l-a dat celui înviat, poruncindu-i să plece în pace. După ce l-a certat pe ucigaș, l-a iertat și s-a făcut nevăzut.
Această minune a arătat că Sfântul Mina nu este doar apărător al celor drepți, ci și aducător de pocăință pentru cei păcătoși, iubind milostivirea mai mult decât osânda.
Blidul de argint al lui Eutropiu
Altădată, un creștin bogat din Alexandria, numit Eutropiu, a făgăduit să ofere bisericii Sfântului Mina un vas de argint. El a poruncit unui argintar să facă două vase: unul cu numele Sfântului Mina, iar altul cu numele său. Dar, văzând că vasul Sfântului era mai frumos, Eutropiu, cuprins de lăcomie, l-a oprit pentru sine, uitând de făgăduință.
Călătorind apoi pe mare, a poruncit slugii sale să pună bucate în vasul sfântului. După masă, sluga, ducându-l să-l spele, a scăpat vasul în mare și a căzut și ea în apă. Eutropiu s-a înspăimântat și a făgăduit că, dacă Dumnezeu îi va arăta trupul slugii, va aduce în dar bisericii prețul vasului pierdut.
A doua zi, spre uimirea tuturor, sluga s-a întors vie, ținând în mână vasul pierdut, care plutea deasupra valurilor. Atunci Eutropiu s-a rușinat și s-a căit de greșeala sa, ducând vasul cu evlavie la biserica Sfântului Mina, mărturisind în fața tuturor puterea și bunătatea mucenicului.
Sfântul Mina, ocrotitorul celor asupriți și ajutătorul celor nedreptățiți
De-a lungul veacurilor, credincioșii au cunoscut din experiență ajutorul grabnic al Sfântului Mina. El s-a arătat multora în chip văzut, călare pe cal, mustrând pe cei nedrepți și izbăvind pe cei nevinovați. Este socotit de creștini drept ocrotitorul celor păgubiți, al celor furați și al celor prigoniți pe nedrept.
În popor se spune că acolo unde este strigat cu credință, Sfântul Mina vine degrab, luminând căile celor în primejdii, apărând pe călători și întărind pe cei aflați în suferințe. În biserica sa din Alexandria, mii de bolnavi și neputincioși și-au aflat vindecarea, iar mulți păcătoși s-au întors la pocăință.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Mina
Prin viața sa, Sfântul Mina a arătat că adevărata slujire nu este față de oameni, ci față de Dumnezeu. El a lăsat oastea împărătească pentru a intra în oastea cerească, luptând nu cu armele de fier, ci cu armele credinței și ale dragostei.
Exemplul său rămâne viu până astăzi: să nu ne rușinăm a-L mărturisi pe Hristos, să nu iubim bunătățile trecătoare ale lumii, ci să dorim cununa cea neveștejită a sfințeniei.
Cei ce se roagă Sfântului Mina cu inimă curată primesc ajutor și izbăvire. El este grabnic întru rugăciune, milostiv față de cei care cer iertare și neclintit în dreptate.
Sfântul Mare Mucenic Mina, ostașul și prietenul lui Hristos, rămâne până astăzi pildă de credință neînfricată și de iubire jertfelnică
Viața lui ne învață că nici prigoana, nici chinurile, nici moartea nu pot despărți pe om de Dumnezeu.
Condacul Sfântului Mare Mucenic Mina
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Din oastea cea vremelnică te-a răpit şi părtaş celei nestricăcioase te-a arătat pe tine, purtătorule de chinuri, Sfinte Mare Mucenice Mina, Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce este pentru toţi mucenicii cunună nestricăcioasă.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Mina
Glasul 4
Ca pe cel ce eşti împreună vorbitor cu cei fără de trup şi cu purtătorii de nevoinţă împreună petrecător, adunându-ne cu credinţă, te lăudăm pe tine, Sfinte Mare Mucenice Mina, cerând pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.